%402x.svg){kind=icon}
Exodul 17:1-6
Israeliții mărșăluiau! Ei mergeau înainte, întotdeauna înainte! Pământul pe care călcau ei era fierbinte și plin de praf. Era poporul lui Dumnezeu şi Moise le arăta calea către o țară care va fi doar a lor, dar drumul era unul foarte lung.
Fiecare trebuia să meargă pe jos, chiar şi băiețeii și fetițele. Ei mergeau înainte, întotdeauna înainte! Mergeau toată ziua, până când băiețeii și fetițele erau foarte obosiți. Poate că trăgeau nădejde că, în curând, va veni un timp când se vor opri și când se vor odihni. Ei nu puteau să se odihnească oricând ar fi vrut, altfel ar fi rămas în urmă.
Băiețeii și fetițele, tăticii și mămicile, erau obosiţi şi le era cald. Toți ar fi vrut să bea apă. Ce bună ar fi fost câte o gură de apă rece!
După o vreme poporul s-a oprit şi au ridicat corturile. Primul lucru pe care fiecare îl dorea – băieței, fetițe, tătici, mămici și toate animalele – era o gură de apă rece. Apă, oare unde se găsește niște apă? Au căutat ei peste tot – dar nu era niciun pic de apă. Nici o picătură, nici măcar un strop. Nu se găsea apă deloc.
„Dă-ne apă să bem,” i-au spus ei lui Moise. Lor nu le plăcea că Moise i-a adus în acest loc unde nu era niciun pic de apă.
Bieţii oameni! Ei uitaseră de Dumnezeu şi de felul cum El îi ajutase. Erau însetaţi, și totuși, au uitat să Îi vorbească lui Dumnezeu. Dar Moise nu a uitat. Moise ştia că Dumnezeu nu şi-ar lăsa niciodată poporul să înfometeze sau să înseteze.
Chiar atunci Moise a văzut că nu era niciun pic de apă de băut. Moise ştia că Dumnezeu le va da cumva apă. Dumnezeu îi ajută pe cei care se roagă şi cer ajutor. Moise s-a rugat lui Dumnezu şi L-a întrebat: „Doamne, ce am de făcut?”
Dumnezeu privește din Cer în fiecare clipă, zi şi noapte. El ştia că oamenii aveau nevoie de apă, aşa cum El ştie de fiecare dată când tu ai nevoie de ceva. Dumnezeu i-a spus lui Moise să îşi ia toiagul şi să ia câţiva oameni israeliți cu el.
Moise a luat câțiva bărbați cu el și a luat și toiagul său. Moise a văzut o piatră uriaşă, o stâncă. Atunci, Dumnezeu i-a spus lui Moise să lovească acea stâncă cu toiagul. Moise și-a ridicat toiagul. Oare va țâșni apă dintr-o stâncă? Dintr-o stâncă uscată? Oamenii erau foarte tăcuți. Ei priveau cu multă atenţie. Putea să iasă apă din stâncă?
Moise a lovit piatra cu toiagul. A țâșnit apă? O, da, Dumnezeu a spus că va țâșni apă și chiar așa s-a întâmplat. Numai Dumnezeu poate să facă apa să izvorască dintr-o stâncă.
Apa rece, curată și proaspătă şiroia din stâncă. Era multă apă și curgea ca o cascadă mică de la munte. Toţi băiețeii și fetițele au băut apă rece. Mămicile, tăticii și animalele, cu toții au băut apă rece.
Dumnezeu întotdeauna ne trimite tot ceea ce avem nevoie azi, aşa cum a făcut atunci.