Pentru Maria, Iosif și micuțul Prunc Isus urma să fie o zi fericită. El avea patruzeci de zile și urma să fie dus la Templu. Până la frumosul Templu din Ierusalim era un drum lung.
În vremea aceea, când Isus era un copilaș, toți băiețeii erau duși la Templu când aveau patruzeci de zile. Acolo, în Casa Domnului, părinții fiecărui băiețel îl purtau pe brațe și mulțumeau lui Dumnezeu pentru că le-a dăruit un băiețel care să fie al lor. După aceea, aduceau un dar lui Dumnezeu în Templu ca să arate cât de fericiți erau.
Maria şi Iosif nu aveau mulţi bani ca să aducă un dar mare, așa că au adus două păsărele drăguţe pentru a le da lui Dumnezeu în Templu.
Acea zi fericită era şi o zi frumoasă. Soarele răsărise şi încălzea pământul. Maria şi Iosif au trebuit să meargă pe jos spre oraşul Ierusalim. Dar lor nu le păsa. În acele vremuri, cei mai mulți oameni trebuiau să meargă pe jos oriunde s-ar fi dus, așa că ei erau obişnuiţi cu acest lucru. Unii oameni mergeau călare pe măgari. Dar Maria și Iosif mergeau încet mai departe. Iosif ducea cele două păsărele drăguțe pe care ei le luaseră ca să le dăruiască lui Dumnezeu. Maria Îl ducea pe Copilaș. Micuțul Isus avea doar puţin mai mult de o lună. El nu era aici pe pământ de prea multă vreme.
Au mers ei ce au mers, iar după o vreme au văzut marele oraş. Vârful marelui Templu era atât de aproape de cer, încât ei îl vedeau de departe. O, cât de fericiţi erau! Acum ei mergeau mai repede. Au mers pe strada îngustă până când au ajuns în faţa Casei lui Dumnezeu. Cât de frumoasă era! Cât de liniştiți s-au simţit ei în inimile lor când au privit la Casa Domnului!
Fiecare băiețel și fetiță au o casă în care ei locuiesc. Acelea sunt casele lor. Şi Dumnezeu are o casă aici pe pământ. Casa lui Dumnezeu este biserica. Aceasta este Casa lui Dumnezeu şi chiar dacă nu putem să Îl vedem, Dumnezeu este acolo, în Casa Lui. Casa lui Dumnezeu nu este ca o casă pe care o are orice familie, unde putem să alergăm, să ne jucăm, să sărim şi să vorbim oricând vrem să spunem ceva. Casa lui Dumnezeu este un loc cu totul deosebit. Dumnezeu vrea ca toţi băiețeii și fetițele Lui să fie foarte cuminți în Casa Lui. El vrea ca toți să fie liniştiţi pentru a putea învăţa despre Isus. Dumnezeu vrea ca noi să vorbim despre El şi cartea Lui şi să învăţăm povestirile din Biblie. Învățăturile lui Dumnezeu sunt scrise în Biblie. El ne spune cum să fim buni. Astăzi, dacă noi vorbim sau fugim prin biserică, Dumnezeu va fi mult întristat.
Maria şi Iosif ştiau cum să se poarte în Casa lui Dumnezeu. Ei au urcat treptele cu multă atenție, așa cum Dumnezeu umblase alături de ei cu multă atenție. Și așa au intrat în frumosul Templu. Dincolo de ușa Templului nimeni nu făcea zgomot, nici nu scotea vreun sunet. Până și Copilașul Isus nu a plâns deloc. El stătea liniștit, foarte liniștit pe brațele mamei Sale. Isus nu a făcut niciun fel de zgomot în Casa lui Dumnezeu.
În timp ce erau în Templu, Maria şi Iosif au întâlnit un bătrân cumsecade. Numele lui era Simeon. Acest om era în vârstă. El Îl iubea pe Dumnezeu de mult timp. Când s-a uitat la Pruncul pe care Maria Îl ţinea, Simeon a ştiut imediat că era Fiul lui Dumnezeu, Pruncul Isus. Dumnezeu îi vorbise inimii lui.
Simeon L-a luat pe Pruncul Isus şi L-a ţinut în braţe. Simeon L-a privit, apoi le-a spus Mariei şi lui Iosif că acest Copilaş va creşte și că va deveni un Om bun şi blând. Îi va învăţa pe toţi cum să fie buni şi să facă tot ce vrea Dumnezeu. Simeon I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru că l-a lăsat să-L vadă pe Pruncul Isus. Dumnezeu l-a anunţat pe Simeon că Îl va vedea pe Fiul Său într-o zi şi iată că Pruncul Isus era acum în Templu. Pentru că Simeon Îl iubea pe Dumnezeu atât de mult, l-a ținut pe Pruncul Isus în braţe.
Mai era şi altcineva în Templu care trebuia să-L vadă pe Isus. Era o femeie foarte bătrână, pe nume Ana. Ana Îl iubea pe Dumnezeu şi a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a trăi aşa cum voia Dumnezeu. Dumnezeu a lăsat-o şi pe ea să-L vadă pe Pruncul Isus. Dumnezeu i-a spus că Pruncul Isus era Fiul Său. Cât de fericită a fost Ana când a aflat acest lucru!
Ana a fost atât de fericită că Domnul i-a spus că Pruncul Isus era Fiul Său, încât I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru Pruncul Isus. Ana a ieşit în tăcere din Templu. Ea s-a dus să le spună tuturor prietenilor ei că Îl văzuse pe Isus, pe Fiul lui Dumnezeu. Le-a spus despre Maria şi Iosif că erau în Templu. Poate că le-a spus tuturor cum arăta Pruncul Isus. O, cât era de fericită!
Maria şi Iosif au stat împreună în Templu. O, câtă liniște, cât de multă liniște. Ei și-au plecat capetele aşa cum vrea Dumnezeu să facem și noi când Îi vorbim. Și au zis: „Îţi mulţumim Doamne, pentru că ne-ai dat pe Pruncul Isus.”
Iosif a pus jos cele două păsărele, pe care le-a adus de acasă, ca dar pentru Dumnezeu. El a lăsat păsărelele drăguțe în Casa lui Dumnezeu.
Maria şi Iosif au ieşit din frumosul Templu, în strălucirea soarelui. Au coborât treptele foarte, foarte încet. Ei nu ar fi făcut niciun zgomot în Casa lui Dumnezeu, nici măcar pe scări. Copilașul Isus fusese la Templu. A fost primul loc în care El fusese, departe de casă. Și azi, Biserica este un loc în care copiii, dar şi oamenii mari, vin să înveţe despre Isus şi despre cum să se comporte în Casa lui Dumnezeu.
%402x.svg){kind=icon}