Paștele

Ioan 19:14-19, Luca 23:50-56; 24:1-9

‍Când Isus trăia aici pe pământ, El a făcut multe lucruri bune pentru oameni. Isus a vindecat pe oamenii bolnavi. Pe orbi i-a făcut să vadă. Pe cei răi i-a făcut buni. Pe copilaşi i-a ținut în poala Lui şi i-a binecuvântat. Toţi oamenii care L-au iubit ştiau că El era Fiul lui Dumnezeu şi că fusese trimis din Cer pentru ca să fie Regele lor.

Un rege este un om care le spune tuturor oamenilor ce să facă. Isus nu este un rege care să stea pe un tron frumos şi să poarte o manta purpurie, așa ca majoritatea regilor. Isus este Regele care vrea ca toţi oamenii să-L iubească pe Dumnezeu şi să se roage Lui.

Erau câţiva oameni răi care nu au vrut ca Isus să fie Regele lor. Ei nu au vrut să se roage la Dumnezeu. Oamenii răi au vrut să aibă un rege, dar ei nu au vrut ca Isus să fie Regele lor.

Oamenii răi spuneau minciuni despre Isus tuturor celor care îi ascultau. L-au dus pe Isus la un om pe care îl chema Pilat. Pilat a ascultat multe minciuni ale oamenilor răi despre Isus. Dar și Isus a stat de vorbă cu Pilat. Și Pilat L-a iubit pe Isus. Pilat a spus că nu vede nimic rău în lucrurile pe care Isus le-a făcut. Pilat nu a vrut ca cineva să Îi facă rău lui Isus. Dar oamenii răi – care au strigat: „Atârnă-L pe Isus pe cruce!” mai spuneau și o mulțime de minciuni despre Isus. În țara aceea, oamenii răi erau atârnați pe cruce. Isus nu a fost rău, dar oamenii care au spus minciuni despre El erau oameni răi.

Soldații au venit şi L-au luat pe Isus. Ei l-au dus pe un deal şi acolo L-au răstignit. Au răstignit şi doi tâlhari, câte unul de fiecare parte a lui Isus. Bietul Isus! L-au lovit şi L-au batjocorit, dar Isus nu s-a supărat pe ei. Isus s-a rugat pentru ei şi I-a cerut lui Dumnezeu să-i ierte, chiar dacă nu le părea rău pentru ce făcuseră. E greu să fim buni cu cineva care este rău cu noi sau care ne loveşte, dar Isus vrea să ne rugăm pentru cei care sunt răi cu noi.

Prietenii lui Isus şi mama Lui au stat lângă cruce. Erau atât de trişti! Isus nu a făcut nimic rău. El a iubit pe toată lumea.

Isus îi iubea atât de mult, că a coborât din Cer şi a fost răstignit pe cruce pentru a-i mântui pe oamenii răi. Isus nu trebuia să-i lase pe oamenii răi să-I facă rău, dar El a fost bucuros să îi lase să facă așa pentru ca să ne spele păcatele. Toţi ne naştem cu păcate în inimile noastre.

După ce Isus a murit pe cruce, prietenii Lui nu au vrut să-L lase acolo. Un om pe care îl chema Iosif l-a rugat pe Pilat să-i dea voie să-L ia pe Isus. Pilat a spus „Da.” Cu multă grijă L-au dat jos de pe cruce şi L-au învelit într-o pânză albă, curată și moale, în care au pus şi miresme, având un miros dulce.

L-au dus pe Isus într-o grădină frumoasă. Era un loc minunat! În grădina aceea erau câteva stânci foarte mari. Într-una dintre stânci a fost săpată o mică încăpere şi prietenii lui Isus L-au dus acolo.

Isus a fost aşezat în acea încăpere, într-un mormânt de piatră. Când au plecat, prietenii Lui au rostogolit o piatră mare la intrare, pentru ca nimeni să nu intre acolo.

O, cât de trişti s-au simţit prietenii lui Isus când s-au dus acasă în acea seară! Se gândeau că niciodată nu-L vor mai vedea pe Isus. Era vineri noaptea când Isus a fost aşezat în mormântul din stâncă.

A venit ziua de sâmbătă. În ziua de sâmbătă, nimeni nu avea voie să muncească sau să plece undeva, așa că nimeni nu s-a dus în grădina în care era Isus.

Duminică, dimineaţa devreme, în timp ce încă mai era puţin întuneric, câteva femei care Îl iubeau pe Isus foarte mult au pornit către grădină. Aveau cu ele miresme și miruri cu miros dulce cu care să ungă trupul lui Isus. Ele se întrebau cine le va da piatra mare la o parte de la intrarea în mormânt. Cum ar fi putut ele să o mişte? Cine ar fi putut să dea piatra la o parte?

Femeile au ajuns din ce în ce mai aproape de mormântul săpat în stâncă. Dintr-o dată, ele s-au oprit mirate. Intrarea mormântului era larg deschisă. Acolo stătea un înger frumos. Femeile s-au speriat. Îngerul ştia că femeilor le era frică. „Nu vă temeţi,” le-a spus îngerul. „Ştiu că voi căutați pe Isus care a fost răstignit. Nu este aici. A înviat după cum zisese. Veniţi să vedeţi locul unde zăcea Domnul.”

Au intrat. Au privit mult, dar nu L-au văzut pe Isus. Da, era pânza albă curată, pe care Iosif o înfăşurase în jurul lui Isus, dar Isus nu era acolo.

Oare a venit cineva şi L-a luat pe Isus, pentru ca ele să nu poată să Îl găsească? Dacă L-a luat, atunci, unde L-a pus?

„Isus trăieşte,” a zis îngerul. „Amintiţi-vă, El v-a spus că trebuie să moară pe cruce și a treia zi va învia. Mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui că El trăieşte şi că astăzi Îl vor vedea.”

Cât de bucuroase au fost ele să afle că urmau să Îl vadă din nou pe Isus!

Când femeile s-au întors şi au început să alerge, pentru a spune tuturor fericita veste, iată că în faţa lor a apărut Isus - Viu! El le-a vorbit. Apoi, ele s-au dus şi le-au spus celorlalţi: „Isus trăieşte. A înviat din morţi aşa cum a spus. Isus e Viu!”

Femeile când au venit la grădină, erau atât de triste – o, dar s-au întors atât de bucuroase!

Aceasta a fost prima zi de Paşte!