%402x.svg){kind=icon}
Iona 1:1-17; 2:1-10; 3:10
Cu mult timp în urmă, trăia un om pe care îl chema Iona. În vremea aceea era un oraș mare, unde locuiau foarte mulți oameni care nu-L iubeau pe Dumnezeu. Oamenii aceia se rugau la niște lucruri care se numeau idoli. Idolii erau făcuţi din lemn sau piatră.
Aceşti oameni nu s-au rugat niciodată lui Dumnezeu şi nici nu se gândeau la El, și de aceea au ajuns să fie foarte răi şi neascultători. Inimile lor erau pline de păcate. Dumnezeu a văzut ce era în inimile lor şi nu i-a plăcut. Dumnezeu a trimis pe cineva să le spună cum să se roage ca să fie mântuiţi şi cum să ceară lui Dumnezeu să le cureţe inimile de păcat.
Iona era cel căruia Dumnezeu i-a spus să meargă în orașul acela rău numit Ninive. Iona trebuia să-i înveţe pe oamenii de acolo despre Dumnezeul Cel Adevărat. Dumnezeu i-a zis lui Iona să le spună că trebuiau să fie buni, altfel, urma să se întâmple ceva groaznic şi toți aveau să moară.
Ce credeţi că s-a întâmplat? Credeţi că Iona s-a dus? Nu, el nu a vrut să meargă. Iona nu a ascultat de Dumnezeu. Iona s-a purtat ca și acei băieței și fetiție care nu vor să asculte de mămicile și tăticii lor.
Iona nu a vrut să-i ajute pe locuitorii din Ninive. Lui nu îi plăcea de ei. Iona s-a gândit că Dumnezeu este atât de bun şi îndurător, că îi va lăsa să se roage şi să fie mântuiţi. Dar Iona nu îi iubea, aşa că el ar fi vrut ca nici Dumnezeu să nu îi iubească.
Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii. Dacă sunt răi şi nu ştiu cum să se roage şi să fie buni, atunci Domnul vrea ca cineva să îi înveţe despre Dumnezeu. Dumnezeu vrea să ajute pe oricine, dar Iona nu a vrut să ajute.
Nu, Iona nu a vrut să meargă la Ninive. El s-a gândit să meargă în alt loc. Iona se gândea că fuge de Dumnezeu și că Dumnezeu nu poate să îl găsească pentru a-l face să se ducă la Ninive.
Aşa că Iona a fugit. El s-a dus într-un loc unde a văzut câteva corăbii care se pregăteau să pornească pe mare. Una dintre corăbii pleca undeva departe, către un alt oraș. Iona a plătit pentru călătorie şi s-a urcat în corabie. El a coborât în partea cea mai de jos a corăbiei și s-a dus să se culce.
Nu a trecut mult timp, iar vântul a început să bată cu putere. Valurile în jurul corăbiei erau tot mai înalte și tot mai mari. Corabia era înclinată când încoace, când încolo de vânt și valuri. Talazurile au pătruns până și în locul unde lucrau corăbierii.
VJJ-VJJ-VJJ, VJJ-VJJ sufla vântul din ce în ce mai puternic. Corabia se lăsa când pe o parte, când pe cealaltă parte. Furtuna era atât de puternică, încât oamenii se gândeau că, în curând, corabia lor avea să fie făcută bucăţi. Le era teamă.
Oamenii au început să strige și să se roage fiecare la idolul lui ca să îi ajute, dar, bineînţeles că idolii lor nici măcar nu i-au auzit. Lemnul şi piatra nu pot să audă. Râvna lor nu le-a făcut niciun bine.
Poate corabia era prea încărcată. Atunci, oamenii au început să arunce niște lucruri din corabie în mare. Poate că în felul acesta, corabia va înceta să se mai lase într-o parte sau alta şi să mai salte pe valurile înalte, care se tot rostogoleau. Dar nu, nici lucrul acesta nu le-a fost de folos. Oare corabia avea să se scufunde în apele adânci?
Dar unde era Iona în tot timpul acesta? El încă dormea în partea cea mai de jos a corabiei. Iona nu ştia nimic de furtună.
Cârmaciul corabiei l-a găsit pe Iona dormind acolo, jos. El l-a mustrat aspru pe Iona și i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să Se gândească la noi şi nu vom pieri!” Ei s-au rugat la idolii lor, dar ei nu au putut să îi ajute.
Dar cum putea să se roage Iona acum lui Dumnezeu? El nu L-a ascultat. Iona s-a ascuns în corabie ca Dumnezeu să nu-l găsească. Lui Iona îi era foarte mare ruşine.
Nimeni nu poate să se ascundă de Dumnezeu. Acum, Iona a aflat și el lucrul acesta. Dumnezeu poate să vadă peste tot şi El a ştiut tot timpul unde era Iona.
Iona a trebuit să le spună corăbierilor de ce fugise şi de ce au dat ei de necaz. Totul s-a întâmplat pentru că Iona nu a ascultat de Dumnezeu. Acum, ce puteau să mai facă? „Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi!” a spus Iona. „Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!”
Corăbierii nu au vrut să facă așa ceva. Ei nu au vrut să-l arunce pe Iona în apele reci şi adânci ale mării. Au încercat din răsputeri să nu lase corabia să se scufunde. Dar valurile au ajuns mai mari decât erau înainte. Vântul bătea cu putere, din ce în ce mai mare.
„Va trebui să mă aruncaţi în mare,” a zis Iona. „Dumnezeu a stârnit furtuna ca să mă oprească din fugă. Dacă mă aruncați, vântul va înceta şi valurile nu vor mai amenința corabia.”
Corăbierii nu au vrut să-l arunce în mare, dar şi-au dat seama că Iona avea dreptate. Atunci, l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în apă. Bietul Iona încerca din răsputeri să înoate în valurile acelea mari.
În clipa în care Iona nu a mai fost în corabie, vântul s-a oprit. Era atât de plăcut. Valurile mari au încetat. Corabia nu s-a mai înclinat nici în stânga, nici în dreapta. Totul era la fel de liniștit, așa cum a fost înainte de furtună.
Dar, ce s-a întâmplat cu Iona? Când a căzut în apă, Dumnezeu a trimis un pește mare care l-a înghițit. Da, peștele mare l-a înghițit pe Iona! Dumnezeu a creat peștele acela și iată că peștele era acolo ca să îl prindă pe Iona ca să nu se scufunde în apă.
Iona a început să se roage în timp ce era în peștele acela. Peștele înota în mare avându-l pe Iona înăuntru. Iona i-a spus lui Dumnezeu că îi pare rău pentru că nu L-a ascultat. Acum, Iona ar fi vrut să fi mers la Ninive, așa cum Dumnezeu i-a spus să facă.
Iona a stat trei zile în pântecele întunecat al peştelui. Pentru că lui Iona i-a părut rău atât de mult şi pentru că el s-a rugat stăruitor, Dumnezeu nu l-a lăsat să piară și l-a ținut în viaţă.
Acum, Iona a înţeles, chiar dacă oamenii aceia se rugau la idoli făcuți din lemn şi piatră, că ei puteau să aibă inimi bune şi că, totuși, Dumnezeu îi iubeşte. Atât doar că ei nu știau că există ceva mai bun, pentru că nimeni nu le-a spus. Dumnezeu îi iubea atât de mult, încât a vrut ca cineva să-i înveţe cum să se roage Adevăratului Dumnezeu.
Dumnezeu l-a scos pe Iona din pântecele peștelui mare. În una din zile, peștele a înotat până aproape de țărm și l-a vărsat pe Iona pe țărm. Iona era în siguranță.
Iona s-a dus în orașul acela rău, în Ninive. El le-a spus tuturor oamenilor despre Dumnezeu, învăţându-i cum să se roage. Ei l-au ascultat. Ei i-au mărturisit lui Dumnezeu cât de rău le părea pentru toate lucrurile rele pe care le făcuseră. O, dar au fost foarte bucuroşi să afle că există un Dumnezeu care, într-adevăr, putea să le audă rugăciunile şi care putea să-i facă fericiţi cu adevărat. Toţi cei din oraș au fost iertaţi. Toate păcatele şi nelegiuirile au fost scoase din inimile lor.
Însă, ce s-ar fi întâmplat, dacă nimeni nu le-ar fi spus despre Dumnezeu? Dumnezeu a avut nevoie de Iona, pentru ca să le spună. Astăzi, Dumnezeu are nevoie de tine.
Nimeni nu poate să se ascundă vreodată de Dumnezeu. El are privirea îndreptată asupra ta tot timpul. Poate că mămica și tăticul tău nu pot să vadă ce faci, dar Dumnezeu poate să vadă. Dumnezeu vrea să lucrezi pentru El și să fii un bun ucenic.