Cu mult timp în urmă, s-a născut un copilaș. Mămica şi tăticul lui îl iubeau foarte mult. La fel de mult îl iubeau şi sora şi fratele său. Numele lui era Moise.
Nimeni nu mai ştia de copilașul Moise. Era un secret. Părinţii lui nu au spus nimănui despre naşterea lui Moise. Ei nu aveau curaj să spună cuiva despre Moise. Dacă ei ar fi spus cuiva despre copilaș, atunci un rege, care era bătrân şi rău, ar fi trimis pe cineva să-l ia. Regele, care era un om rău, fără milă, nu a vrut ca băiețeii să crească mari în regatul său.
Când Moise s-a născut nu a fost greu ca familia lui să-l țină acasă în liniște. Moise era micuț și mai tot timpul dormea, așa cum dorm toți copilașii.
Când Moise a mai crescut, a început să fie din ce în ce mai greu să îl oprească să nu facă zgomot. Părinţilor săi le era frică să nu-l audă cineva, iar regele să audă că în casa lor este un copilaș.
Într-o zi, mămica lui a zis: „Copilașul nostru Moise creşte din ce în ce mai mare. În casa noastră, el nu mai este în siguranţă. Trebuie să ne gândim cum să facem să-l scoatem din casă şi să-l ducem într-un loc fără primejdie.”
Mămica lui Moise era credincioasă. Ea Îl iubea pe Dumnezeu şi vorbea cu Dumnezeu în fiecare zi. Ea putea să se roage la Dumnezeu pentru ca El să-i spună ce să facă pentru ca Moise să fie în siguranță. Și Dumnezeu i-a spus exact ce să facă.
Într-o zi mămica lui Moise s-a dus la râu, care nu era departe de casa lor, şi a cules nişte papură care creştea acolo. Ea a început să împletească papura până când împletitura arăta ca un coşuleţ. Femeia împletea de zor firele de papură. A făcut un coşuleț-corăbioară, dar care era destul de mare, pentru ca Moise să încapă în el.
Mămica lui Moise a aşezat o pânză pe fundul coşuleţului pentru ca apa să nu intre în coșulețul-corăbioară. Ea a fost așa de bucuroasă că Dumnezeu i-a spus ce să facă.
Maria era sora micuțului Moise. Ea era mai mare. Atunci, când coşulețul a fost gata, mămica l-a pus pe Moise în coșulețul lui. Ea s-a dus la râu şi a așezat coșulețul-corăbioară pe apă, chiar în locul unde creştea papura aceea înaltă. Papura nu a lăsat coşuleţul să fie dus de apa râului la vale.
Apa a început să legene uşor coşuleţul. Simţindu-se bine în noul său leagăn, micuţul Moise a adormit. Încălzit de soare, el era fericit.
Mămicii lui Moise i-a fost greu să meargă acasă, lăsându-și micuțul acolo. Dar ea s-a rugat și a cerut lui Dumnezeu să-i spună ce să facă. Era convinsă că Dumnezeu ştia cel mai bine ce era de făcut.
Sora lui Moise nu s-a dus acasă cu mama ei. Ea s-a ascuns în păpurișul înalt, ca să fie aproape de frăţiorul ei Moise şi să vadă ce se va întâmpla.
În curând, o prinţesă, fiica regelui rău, care nu a vrut să aibă niciun băiețel în regatul lui, a venit la râu să se scalde.
Opriți-vă! Priviți! Prințesa a văzut coșulețul-corăbioară plutind pe apă. Și a poruncit uneia dintre însoțitoare să îi aducă acel coșuleț.
Cât de uimită a fost prinţesa când a văzut că în coşuleț se afla un băieţel care se uita la ea. Ea l-a îndrăgit pe loc. Prinţesa l-a dus acasă la ea, ca să fie copilașul ei. Ea nu a vrut să-i facă niciun rău. Prințesa a vrut să-l păstreze şi să aibă grijă de el.
Sora Maria a sărit dintr-o dată din locul unde stătuse ascunsă, a alergat la prinţesă și a întrebat-o dacă ar fi vrut să-i găsească o doică pentru copilaș. „Du-te,” i-a răspuns prințesa.
Surioara Maria a fugit acasă şi a chemat-o chiar pe mămica ei. Prinţesa nu ştia că doica era mămica lui Moise. Dumnezeu a făcut ca tocmai acest lucru să se întâmple. Mămica lui Moise a putut să-l ia pe micuțul Moise din nou acasă, până când avea să crească mai mare. Apoi, Moise trebuia să meargă și să locuiască în casa prinţesei.
Dumnezeu a avut grijă de micuţul Moise când era singur pe râu şi Dumnezeu va avea grijă şi de voi.
%402x.svg){kind=icon}