Intrarea Triumfală în Ierusalim

Marcu 11:1-10; Matei 21:1-17

‍Într-o bună zi, Isus şi unii dintre ucenicii Lui mergeau pe un drum prăfuit. Ei se îndreptau către un oraş mare numit Ierusalim. Ei au vrut să meargă în frumosul Templu de acolo.

Cum mergeau ei încet pe drum, au ajuns la un munte numit Muntele Măslinilor. Acolo creşteau o mulţime de măslini. Când au ajuns în vârful muntelui, Isus le-a spus la doi dintre ucenicii Lui despre un mic oraş pe care ei puteau să-l vadă de acolo. Celor doi El le-a zis că, atunci când au să intre în micul oraș, vor găsi un măgăruş legat de o poartă.

Isus ştia să le spună exact unde să meargă şi ce se va întâmpla după ce ajungeau acolo. Isus ştie întotdeauna tot ce se întâmplă şi unde se află orice lucru. El știe unde ești şi ce faci, chiar acum. Isus știa că măgărușul era acolo.

„Când o să ajungeţi acolo,” a spus Isus, „dezlegaţi măgăruşul şi aduceţi-l la Mine. Eu vreau să intru în Ierusalim călare pe el. Dacă vă întreabă cineva ce faceţi sau dacă vă zice ceva, spuneţi doar atât că Domnul Isus are nevoie de măgăruş.” Cuvântul „Domn” sau „Domnul” este un alt nume pe care Isus L-a avut.

Cei doi oameni au plecat să aducă măgăruşul pentru Isus. Ei l-au găsit chiar acolo unde le spusese El. L-au dezlegat şi au vrut să plece, dar cineva i-a întrebat: „De ce aţi dezlegat măgăruşul?” Ucenicii au spus că Isus avea nevoie de el. Omul s-a bucurat că Isus urma să meargă călare pe măgărușul lui. Ucenicii I-au dus măgăruşul lui Isus. Acum, cu toții au plecat spre marele oraș Ierusalim.

Știți că nimeni nu a mai mers călare pe acel măgăruş până atunci? Uneori durează foarte mult timp ca să înveți un cal sau un măgar să poarte pe cineva pe spate. Tot timpul ei sar și se ridică pe două picioare și încearcă să scuture povara de pe ei. Lor nu le place să aibă ceva sau pe cineva greu care să meargă călare pe spatele lor.

Dar măgăruşul nu a sărit, nici nu s-a ridicat pe două picioare. Isus s-a așezat pe spatele măgăruşului și el a mers liniştit, chiar şi atunci când copiii s-au apropiat de el.

Mulți tătici, multe mămici, mulți băieței şi multe fetițe L-au văzut pe Isus trecând călare. Erau atât de fericiţi să-L vadă pe Isus încât băteau din palme. Copiii ţopăiau de jur-împrejur, cântându-I lui Isus, pentru că-L iubeau şi erau fericiţi să-L vadă din nou. Poate că pe unii dintre aceşti copii Isus i-a ţinut în poală sau poate că i-a vindecat când au fost bolnavi.

Copilaşii alergau pe lângă Isus. O, și cum Îi cântau ei lui Isus pentru a-I spune cât de mult Îl iubesc! Dacă erau flori pe marginea drumului prăfuit, poate că ei culegeau câteva flori şi le aruncau în faţa măgăruşului lui Isus, ca să arate ca un covor de flori.

Frunzele de finic sunt mari și arată ca nişte evantaie. Repede, câţiva oameni au tăiat ramuri de finic. Apoi, ei le-au unduit înaintea lui Isus, atât de mult Îl iubeau. După aceea, au așternut ramurile de finic pe drum, pentru ca drumul să arate frumos.

Toţi oamenii cântau „Osana!” Aceasta înseamnă Laudă lui Isus, aşa cum cântăm noi cântarea: „În mărire când cânta-vom: Osana!”

În marele oraș Ierusalim, Isus a intrat călare pe măgăruş. Copiii, săltau fericiți, chiar pe lângă Isus. Ei încă mai cântau şi poate că încă mângâiau măgăruşul.

Când oamenii din oraş au auzit toate cântările, și când i-au auzit pe băieței și pe fetițe, se întrebau ce se întâmplă. O mulţime de oameni au ieşit în stradă să vadă oare cine era Cel pe care fetițele, băiețeii şi oamenii mari Îl iubeau atât de mult. Atunci, ei L-au văzut pe Isus trecând călare pe măgăruş.

„Cine este Omul acesta?” întrebau ei. „Cine este El?” „Este Isus!” răspundeau oamenii fericiţi. „Este Isus!”

Isus a mers călare până la frumosul Templu. Împreună cu Isus au mers și copilașii. Când Isus a intrat în Templu, băiețeii și fetițele au intrat și ei cu El. Copiii nu au încetat să cânte laude lui Isus. Ei au cântat mult pentru că Îl iubeau foarte mult. A fost bine că au învățat cântecele, pentru că, acum, puteau cu toţii să cânte.

Când au intrat cu toţii în Templu, unora dintre preoţi nu le-a plăcut cântecele copiilor. Preoții au vrut să fie linişte. Isus a auzit cântecele și I-a plăcut. Lui Isus Îi place când băiețeii și fetițele Îi cântă și când ei cântă despre El. Isus nu le-a spus copiilor să tacă. El i-a lăsat pe copii să cânte cât au vrut ei.

Poate că băieţeii şi fetiţele nu pot să vorbească despre Isus aşa cum pot să vorbească oamenii mari, dar ei pot să cânte lui Isus. Şi acasă, când se joacă cu alţi copii, ei pot să cânte.

Noi vom putea să-I cântăm lui Isus şi să vedem zâmbetul de pe fața Lui, când vom ajunge în Cer. Aici, pe pământ, trebuie cu toții să cântăm laude lui Isus, așa că va trebui să știm cântecele pe care le cântăm. Isus ne aude întotdeauna când Îi cântăm şi ne rugăm Lui. Așa ştie Isus cât de mult Îl iubim.