Geneza 1:1-19
Cu foarte mult timp în urmă, nu exista nimic. Întunericul era peste tot. Atunci, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. În prima zi, a creației Sale, Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Și a fost lumină. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte.
În a doua zi a creației, Dumnezeu a vrut ca o întindere de ape să despartă apele de ape. El a păstrat destulă apă, sub întinderea de ape, ca să o folosească în lumea pe care avea să o creeze. Tot restul de apă, Dumnezeu a așezat-o deasupra întinderii de ape. El a numit întinderea aceea mare, cer. Ori de câte ori privim cerul vedem clar albastrul lui, vedem norii albi și pufoși, chiar și când ploaia proaspătă cade pe pământ, știm că Dumnezeu le-a creat pentru noi.
A treia zi a fost când Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Dumnezeu a numit uscatul pământ. Apoi, Dumnezeu a așezat apa în mări, lacuri și râuri. El zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Cu siguranță că totul a arătat ca o grădină frumoasă cu multe flori de culori diferite. Dumnezeu a făcut să fie semințe în tot ceea ce creștea. În felul acesta, El a știut că, dacă cineva dorea să aibă iarbă, putea să planteze sămânță de iarbă. Sau dacă cineva dorea un pom care să dea mere, putea să planteze sămânță de mere. Dumnezeu știa că toate acestea erau ceea ce lumea, care urma să fie creată de El, avea nevoie.
În a patra zi, El a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte.” Soarele avea să fie lumina strălucitoare și căldura de care urma să avem nevoie în timpul zilei, când lucrăm și când ne jucăm. Dumnezeu a știut că plantele aveau nevoie de lumină ca să poată să crească. Apoi, Dumnezeu a făcut luna și stelele scânteietoare. Acestea dau foarte puțină lumină în timpul nopții. Noaptea este timpul când avem nevoie de somn.
Chiar și plantele se închid și merg la culcare noaptea. Dumnezeu ne iubește și ne dă acest timp de liniște pentru odihnă.