Într-o ţară îndepărtată trăia un om bun. El era slujbaşul reginei. El avea grijă de banii şi de lucrurile ei preţioase. Regina este ca un rege. Ea este o femeie care le spune multor oameni ce să facă.
Omul acesta dorea să învețe despre Dumnezeu, dar acolo unde trăia el, nu era biserică. El tocmai a fost în oraşul Ierusalim unde era Templul. Acum, el se întorcea acasă.
Omul acesta călătorea în car, un fel de trăsură cu două roţi. Caii trag mai uşor un car pentru că nu este aşa de greu ca și o căruță.
În timpul acela, Dumnezeu s-a uitat pe pământ. El l-a văzut pe omul bun care dorea să învețe mai mult despre El. Atunci, Dumnezeu a trimis un înger să-i vorbească lui Filip, care era unul dintre ucenicii Domnului. Filip mergea peste tot prin țară, vorbind oamenilor despre Isus.
Îngerul i-a spus lui Filip să meargă pe drum până când va întâlni un om pe care el nu l-a cunoscut. Omul acela călătorea într-un car.
Şi aşa s-a întâmplat. Omul acela bun călătorea spre casă, după ce a fost la Templul din Ierusalim. În drum spre casă el și-a luat Biblia şi a început să citească despre Isus, dar nu înţelegea ce citea.
Filip mergea şi el pe drumul prăfuit. Apoi, l-a văzut pe om în car citind din Biblie. Dumnezeu i-a spus să se ducă și să-i vorbească. Filip s-a dus în grabă. El era nerăbdător să facă orice i-ar fi cerut Dumnezeu.
Omul citea. Filip l-a întrebat: „Înţelegi tu ce citeşti?”
„Nu, nu înţeleg,” a răspuns omul. El dorea ca cineva să îl învețe ce spunea Biblia. Omul l-a chemat pe Filip să stea lângă el. Filip s-a urcat în car şi s-a aşezat lângă om. Ei se aflau într-un loc pustiu, în care era foarte cald, fără case, fără oameni, fără magazine. Nu era nimeni în afară de cei doi oameni. Dumnezeu a ştiut să-i spună lui Filip unde să-l găsească pe omul care dorea să învețe despre Isus. Dumnezeu ştie tot timpul unde se află oricare dintre noi. El știe ce facem şi ce gândim.
Omul cel bun nu ştia nimic despre Isus. Atunci Filip a început să-i vorbească despre Isus. I-a spus că Isus îl iubeşte; i-a spus cum putea să nu mai aibă păcat în inimă rugându-se şi spunându-I lui Dumnezeu că îi pare rău pentru toate lucrurile rele pe care le-a făcut.
Omul a crezut tot ce îi spunea Filip despre dragostea lui Isus. El nu se mai sătura să-l asculte pe Filip.
Trop, trop, trop se auzea mersul cailor care trăgeau carul. După o vreme ei au dat peste o apă. „Uite, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip i-a zis omului că poate să fie botezat dacă crede din toată inima.
„Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu,” a răspuns omul. Carul s-a oprit. Filip şi omul cel bun au coborât din car. Ei au intrat în apă, iar Filip l-a botezat pe om.
Iată cum, în ţara aceea îndepărtată, Dumnezeu a văzut un om care dorea cu adevărat să aibă inima curată. Imediat, Dumnezeu i-a trimis pe cineva, să-i vorbească despre Isus. Dumnezeu l-a trimis pe Filip.
Îndată, după ce amândoi au ieșit din apă, omul cel bun s-a uitat împrejur, dar Filip nu mai era acolo. Filip plecase. El nu era nici pe drum, nici lângă apă. Filip a plecat. Dumnezeu l-a pornit pe Filip să predice în alt loc. Dumnezeu l-a luat pe Filip şi omul cel bun nu l-a mai văzut niciodată.
Pentru Dumnezeu nu are importanță unde locuiesc oamenii. Pe El nu-L interesează nici ce culoare are pielea oamenilor. De ce? Pentru că Dumnezeu le-a dat culoarea pe care El a vrut-o. Dumnezeu dorește ca, într-o zi, toţi să trăiască împreună cu El în Cer. Dumnezeu vrea ca şi tu să trăiești acolo.
%402x.svg){kind=icon}