%402x.svg){kind=icon}
Ioan 21:1-14
Petru fusese pescar înainte ca Isus să-i ceară să fie ucenicul Lui. În anii în care Petru L-a însoţit pe Isus, el nu a mai avut timp să pescuiască. Isus i-a dat de lucru lui Petru să fie pescar de oameni. Dar după ce Isus a fost răstignit pe cruce şi a înviat, El nu a mai stat tot timpul cu ucenicii Săi, iar Petru nu ştia ce să facă. Aşa că, într-o zi, el şi prietenii lui s-au hotărât să meargă din nou la pescuit.
În zilele acelea, oamenii nu foloseau undiţe, așa cum folosim noi. Ei aveau o mreajă mare şi rezistentă, pe care o aruncau în apă. O coborau cât mai adânc şi apoi, când o ridicau, era plină de peştii care înotau în locul acela.
Petru a fost întotdeauna un pescar bun. El aducea întotdeauna acasă o mulţime de peşti, dar de data aceasta, ei au tot pescuit, dar nu au prins niciun peşte. Oare ce se întâmpla? Unde erau toţi peştii? Ei aruncau mreaja cea mare în apă, dar când o scoteau mreaja era goală. Din nou aruncau mreaja, dar nu prindeau nici măcar un peşte.
Au pescuit ei toată noaptea, dar acum începuseră să obosească şi le era foame. Erau și întristați, aşa că au pornit înapoi spre ţărm. Lor nu le plăceau să se întoarcă acasă fără niciun peşte.
Ei pescuiseră toată noaptea şi acum se făcea ziuă. Pe măsură ce barca se apropia de ţărm, ei au văzut pe Cineva stând pe mal. Poate că încă era puțin întuneric, pentru că ei nu au putut să vadă Cine era.
Un glas blând le-a vorbit pescarilor din barcă: „Copii, aveți ceva de mâncare?” Aceasta însemna: „Copii, aveți pește?” Ei au răspuns: „Nu.” Străinul de pe mal a continuat să spună: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei şi veţi găsi.”
Pescarii erau obosiţi şi ar fi putut să spună: „O, dar noi am pescuit toată noaptea. Am făcut tot ce ne-a stat în putinţă să prindem peşte, dar nu am prins nimic. Nu vrem să mai pescuim.” Dar ei nu au zis aşa. Ei au făcut ceea ce le-a spus Omul acela. Au aruncat mreaja în apă pe partea dreaptă a bărcii. Mreaja s-a scufundat adânc în apă, din ce în ce mai adânc.
Ei au început din nou să tragă mreaja și să o scoată din apă. O, mreaja era atât de grea! Pentru că mreaja era așa de grea, oamenii au trebuit să tragă cu toate puterile. Poate era mult pește în mreajă. Într-adevăr, mreaja era atât de plină cu pește, că au trebuit să o târască. Nu puteau să ridice mreaja de pe mal.
Oare cine putea să fie Străinul care îi strigase? Era Isus! Când Petru a auzit că Isus era pe mal, el nu a mai aşteptat ca barca să ajungă la mal. Petru era atât de fericit că Isus era acolo, că a sărit în apă ca să ajungă mai repede la mal. Ceilalţi oameni au adus barca la mal. Mreaja era atât de grea că au trebuit să o târască tot drumul. În mreajă erau o sută cincizeci și trei de peşti mari.
Acolo, pe ţărm, pescarii obosiți și înfometați au avut parte de încă o surpriză. Ei au văzut un foc, iar pe cărbunii aprinși se frigea peşte, alături era pâine. Ce bine arăta mâncarea, după ce au muncit îndelung și din răsputeri! Isus pregătise o masă minunată pentru ei.
Isus le-a spus să se apropie şi să mănânce. Isus știa cât le era de foame. El ştie întotdeauna de ce avem nevoie. Probabil că oamenilor le era frig şi că erau uzi, după ce au adus toți peștii la mal. Acum ei puteau să se usuce la foc. Isus este întotdeauna atât de bun cu prietenii Lui. Aşa era Isus atunci şi aşa este El şi acum. Gândiţi-vă că ei au mâncat cu Isus micul dejun pe malul mării în acea dimineaţă!
Nu ştim de unde a avut Isus peştele pe care El deja îl gătise. Oamenii I-au dat şi lui Isus o parte din peştele prins. Isus ne dă tot ce ne trebuie, dar El vrea ca şi noi să dăm câte ceva din ceea ce avem. Isus nu vrea ca noi doar să stăm şi să aşteptăm ca El să facă totul pentru noi. Și noi trebuie să-L ajutăm un pic.
Isus aude tot ceea ce spunem. El vede tot ceea ce facem. Acei pescari nu au știut că Isus era prezent peste tot, dar El era prezent acolo. Isus le-a pregătit două surprize – mreaja plină de peşte şi minunatul mic dejun, cald şi gustos, gata pregătit și care îi aștepta.
Ucenicii trebuie să fi fost foarte bucuroși că L-au ascultat pe Isus când El le-a spus să pescuiască din nou. Au fost bucuroși că nu au zis: „Nu, suntem prea obosiţi!” L-au ascultat pe Isus şi au primit surpriza pe care Isus o avea pentru ei.
Noi nu știm niciodată când Isus are o surpriză frumoasă pentru noi. Să credem în Isus şi să ne rugăm în fiecare zi, ca să fim astfel pregătiţi pentru o surpriză când Isus va dori să ne-o trimită.