În ţara unde a trăit Isus cât timp a fost pe pământ era un frumos lac albastru. Poate că Isus a pescuit în acel lac. Isus avea câţiva prieteni care au fost pescari şi care îşi ţineau barca pe lac tot timpul. Lacul era înconjurat de mici dealuri verzi, şi de multe ori Isus urca pe câte un deal şi le vorbea oamenilor despre Dumnezeu. Lui Isus Îi plăcea acest lac, care se numea Marea Galileii.
Odată, când Isus era foarte obosit, El le-a cerut ucenicilor Lui să se urce într-o barcă cu El şi apoi să vâslească spre celălalt mal al lacului. Isus îi învăța pe oameni despre Dumnezeu toată ziua. Dar El îi vindeca şi pe oamenii bolnavi.
Oamenii Îl iubeau atât de mult pe Isus că Îl urmau oriunde mergea El. Foarte mulţi oameni erau cu Isus tot timpul. Lor le plăcea să audă glasul Său blând când le vorbea despre lucrurile care sunt în Cer. Oamenilor le plăceau să vadă cum El binecuvânta copilaşii care stăteau lângă El.
Isus îi iubea pe toţi aceşti oameni şi era fericit să îi ajute şi să îi înveţe, dar la sfârşitul zilei El se simţea obosit şi avea nevoie de odihnă. Poate că, uneori, El se plimba pe malul lacului, ajungând de cealaltă parte, dar de data aceasta, Isus a vrut să meargă cu barca.
Isus S-a urcat în barcă. Oamenii stăteau pe mal şi Îl priveau plecând spre celălalt mal al lacului. Era atâta linişte şi atâta răcoare pe apă! Cu un sunet dulce, valurile mici se loveau de barcă. Acolo, oamenii nu puteau să ajungă la Isus. Pe apă era locul potrivit pentru El să fie singur cu ucenicii Lui, să Se odihnească şi să le vorbească.
Câtă liniște și ce plăcut era să plutească, în timp ce vântul adia blând, iar barca se legăna uşor pe apă! Lui Isus I S-a făcut somn. Atunci, El s-a dus în partea din spate a bărcii unde S-a întins ca să se odihnească. Însă Isus a adormit imediat. Barca se legăna înainte şi înapoi, întocmai ca un scaun balansoar.
Nu după mult timp, vântul, care adiase blând, a ajuns să sufle din ce în ce mai puternic. Norii albi de pe cer s-au întunecat din ce în ce mai mult. Valurile mici au început să fie din ce în ce mai mari, că mai lipsea puțin și intrau în barcă.
O, cu câtă putere bătea și vâjâia vântul! V-J-J-J-J! V-J-J-J-J! Din pricina vântului, valurile au ajuns să fie mari și barca a început să se legene mult în sus și în jos.
Norii mari şi întunecaţi înnegriseră cerul. Vântul şuierător bătea acum din ce în ce mai tare. V-J-J-J-J! V-J-J-J-J! Valurile erau tot mai înalte, că i-au înspăimântat pe ucenicii aflați în barcă. Nu puteau să cârmuiască barca aşa cum voiau ei, pentru că valurile o împingeau în sus şi în jos. Vântul le bătea în faţă şi cu multă greutate puteau să stea în picioare. Unde era Isus? El a fost atât de obosit că adormise şi nu S-a trezit.
Ucenicilor lui Isus chiar le era teamă pentru că era o furtună năpraznică şi barca era prea mică pentru a înfrunta valuri care erau atât de înalte. Vântul bătea şi el într-atât de tare, încât le era teamă că barca se va răsturna, aruncându-i în apa rece şi agitată.
Nu mai era mult până la malul celălalt al lacului, dar nu puteau să ajungă acolo pe o furtună atât de puternică. Poate că barca se va scufunda, s-au gândit ei. Apa ar fi fost prea rece, iar vântul prea puternic ca ei să înoate la mal. Acum chiar că le era frică, aşa că s-au dus în partea din spate a bărcii, acolo unde dormea Isus. Pe Isus furtuna nu L-a deranjat deloc.
„Isus! Isus!” au strigat ucenicii. „Isus, trezeşte-Te! Ne-a prins furtuna, iar apa intră în barca noastră.”
Isus S-a trezit şi a privit la ucenicii Lui. A văzut că le era frică. Le era cât se poate de frică. O, cât de speriaţi erau! Isus a privit apa. Valurile erau cu adevărat înalte şi zbuciumate, iar apa năvălea în barcă. Vântul încă bătea cu atâta putere, încât mai că răsturna barca dintr-o parte în cealaltă parte. Vântul șuiera de parcă era furios pe cineva!
Isus S-a ridicat în picioare în barcă. Lui nu îi era teamă. El a poruncit vântului şi valurilor: „Liniştiţi-vă!” Deodată totul s-a liniştit. Vântul nu a mai bătut. Valurile s-au făcut mici cum au fost şi au revenit la sunetul dulce de dinainte. Acum, apa era calmă. Peste tot era atât de multă linişte!
Ucenicii lui Isus au fost atât de uimiţi! Ei L-au văzut pe Isus făcând multe minuni: a vindecat oameni bolnavi, i-a făcut pe orbi să vadă, iar acum a rostit doar câteva cuvinte, iar valurile furioase şi vântul puternic s-au oprit. Pe lac era din nou pace și linişte.
%402x.svg){kind=icon}