Era ziua de Sabat. Isus şi ucenicii Săi mergeau către Ierusalim și au ajuns la o scăldătoare. I se spunea „Scăldătoarea Betesda.” Era o scăldătoare deosebită. Nu mai era o altă scăldătoare ca aceasta.
Pe marginea scăldătorii, un om bolnav zăcea întins pe o rogojină sau pe un fel de pat tare. Acest om sărman se tot uita la apă. Cum mai privea la apa din scăldătoare! Oare ce căuta el?
Sărmanul dorea să fie vindecat. El nu a fost în stare nici să umble, nici să se miște singur de treizeci și opt de ani. Mulţi oameni bolnavi trebuiau să vină la scăldătoarea Betesda ca să fie vindecaţi.
Aproape tot timpul apa era liniștită așa cum este în toate bazinele cu apă, dar, uneori, un înger o tulbura. Primul om care intra în apă, după plecarea îngerului, se vindeca. Omul se facea bine.
Bietul om bolnav dorea să fie primul în apă, ca să se vindece. El dorea să poată să meargă din nou.
Stând el pe marginea scăldătorii, vedea adeseori cum se tulbura apa, dar întotdeauna cineva ajungea înaintea lui. Până când să ajungă şi el să intre în apă, puterea de vindecare dispărea.
Acest om sărman nu putea să intre singur în apă. El nu avea pe nimeni să-l ajute. El doar stătea acolo privind mereu şi aşteptând ca îngerul să tulbure apa din nou. Poate că de data aceasta cineva îl va ajuta. Dar, nimeni nu l-a ajutat vreodată.
Într-una din zile, bietul om a ridicat privirea. El a văzut un Om pe care nu-L mai văzuse până atunci la scăldătoare. Omul acesta părea să fie atât de bun şi de blând. Voi ştiţi Cine era El, dar omul acela bolnav nu a ştiut.
Străinul s-a îndreptat spre el şi l-a întrebat dacă ar dori să fie din nou sănătos şi puternic. O, da, sigur că da. El chiar dorea să se facă bine. El nu ştia că Străinul care îi vorbea era Isus, dar el I-a spus lui Isus că stătea acolo de foartă multă vreme şi că atunci când apa se tulbura nu avea pe nimeni care să-l ajute să intre primul în apă. Omul sărman a zis: „N-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.”
Atunci Isus i-a zis: „Scoală-te, ridică-ți patul şi umblă.”
Bietul om a fost atât de uimit să-L audă pe Isus vorbind așa. Bineînţeles că el nu ştia că era Isus. Bietul om nu a spus: „Nu pot să merg.” El știa în inima lui că putea să facă ceea ce îi zisese acel Om. El a simțit cum dragostea lui Isus îl atinge.
Ologul a sărit drept în picioare. Priviți! Priviți! El putea să stea singur în picioare. Nu mai fusese în stare să meargă de mulţi ani, de foarte mulţi ani. Acum stătea, era înalt și puternic. Se simțea atât de bine că poate să meargă, după ce zăcuse pe acel pat vechi și tare de rogojină atât de mult timp.
Omul era atât de fericit că din nou era bine și puternic! El nu mai trebuia să intre în apă ca să fie vindecat. Şi-a ridicat patul şi a privit după Isus, ca să poată să-I mulţumească. Dar, Isus plecase.
Omul era atât de bucuros că merge şi că este puternic! El s-a dus la Templu să-I mulţumească lui Dumnezeu. Acolo, în Templu, el L-a întâlnit din nou pe Isus şi a vorbit cu El.
Isus ne ajută în felul acesta. Și astăzi El poate să ne vindece când suntem bolnavi. Noi putem să ne rugăm Lui şi să-L chemăm, iar Isus va veni cu dragostea Lui şi va alunga boala.
Isus i-a spus omului pe care-l vindecase să nu mai păcătuiască sau să facă lucruri rele.
Câţiva oameni care aveau păcate în inimile lor l-au văzut pe om că își ducea patul. Patul lui era ca o pătură înfăşurată. Dar ei l-au întrebat: „Cine ţi-a spus să cari patul în ziua de Sabat?” Omul acela, care a fost olog, le-a spus că Isus l-a vindecat lângă scăldătoarea Betesda. Isus i-a spus: „Ia-ţi patul şi umblă!” Şi el aşa a făcut.
%402x.svg){kind=icon}