%402x.svg){kind=icon}
2 Regi 2:1-14
Ilie era unul dintre cei mai buni slujitori ai lui Dumnezeu. Unul dintre cele mai minunate lucruri la care am putea să ne gândim, faptul de a merge în Cer, urma să i se întâmple lui Ilie. Dumnezeu avea să-l ducă sus în Cer. Da, Dumnezeu urma să îl ducă pe Ilie în Cer, chiar în ziua aceea. Ilie nu ştia sigur în ce clipă avea Dumnezeu să împlinească acest lucru, dar el ştia sigur că aceea era ziua.
Dumnezeu îl iubea foarte mult pe Ilie! El era bucuros să aibă un om atât de bun ca slujitor. Dumnezeu are nevoie de astfel de slujitori.
Poate că Ilie era obosit, după ce L-a slujit mult pe Dumnezeu. Era timpul ca el să se odihnească. Ilie deja era un om bătrân. Ilie a trecut prin multe necazuri, dar Dumnezeu i-a purtat întotdeauna de grijă. Cât de curând, Ilie avea să trăiască împreună cu Dumnezeu. El avea să fie răsplătit pentru tot ce a făcut pentru Dumnezeu.
Ilie avea un prieten și un ajutor foarte bun. Numele lui semăna foarte mult cu al lui Ilie. Era Elisei. Ei ţineau foarte mult unul la celălalt. În acea zi, atât de deosebită, cei doi prieteni stăteau foarte aproape unul de celălalt, aşteptând clipa când Dumnezeu avea să-l ducă pe Ilie în Cer, la fericita lui casă nouă.
În ziua aceea, Dumnezeu i-a zis lui Ilie să meargă în orășelul Betel. Elisei nu l-a lăsat să meargă singur. El nu voia să-l părăsească pe Ilie. Astfel, cei doi prieteni au mers la Betel. Acolo, i-au spus lui Elisei despre minunata făgăduinţă pe care Dumnezeu o făcuse lui Ilie, că el va merge în Cer.
Într-un alt orășel mai erau niște prieteni de la care Ilie a dorit să îşi ia rămas bun. El i-a spus lui Elisei că nu trebuia să meargă cu el tot drumul acela lung, dar Elisei nu a vrut să-l părăsească nici măcar o clipă. El mergea oriunde se ducea Ilie şi stătea tot timpul lângă el.
Ilie l-a întrebat pe bunul său prieten Elisei ce ar putea să facă pentru a fi fericit, înainte de a pleca în Cer. Răspunsul din inima lui Elisei a fost: „O, eu vreau să lucrez pentru Dumnezeu. Vreau să fac tot atât de multe lucruri bune câte ai făcut tu, chiar şi de două ori mai multe. Aceasta vreau eu.”
Ceea ce Elisei a cerut era un lucru greu, dar Ilie a spus: „Dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa.”
O, cu câtă atenţie îl urmărea Elisei pe Ilie! De aceea mergea cu el pretutindeni. De aceea nu a vrut să-l lase singur nici măcar o clipă. El a vrut să fie cu Ilie când Dumnezeu avea să vină să-l ia.
Ilie şi Elisei mergeau, unul lângă celălalt, vorbind. Deodată, din Cer, s-a ivit un car de foc și cu nişte cai de foc, care l-au răpit pe Ilie. Într-un vârtej de vânt, și purtat în minunatul car de foc al lui Dumnezeu, Ilie s-a înălţat la Cer. Focul lui Dumnezeu nu l-a ars pe Ilie deloc. Focul lui Dumnezeu nu este ca un foc pe care îl știm noi. Focul doar le-a arătat oamenilor că, într-adevăr, Dumnezeu este Cel care l-a luat pe Ilie la Cer.
Într-o zi, Isus va veni să ne ducă şi pe noi în Cer. Poate că nu în felul acesta, dar și noi ştim că El va veni din nou aici și că îi va lua în Cer și pe băieței, și pe fetiție și pe oamenii mari, pe toţi cei care Îl iubesc. Ilie va fi acolo sus, iar noi îl vom vedea.
Atunci când Ilie s-a înălţat la Cer în carul de foc, Elisei s-a uitat în sus şi l-a urmărit cu privirea până când Ilie nu s-a mai văzut.
Chiar în clipa aceea, ceva din cer a căzut jos pe pământ. Ilie îi aruncase lui Elisei mantaua sa. Cât de fericit a fost Elisei când a văzut mantaua aceea! Elisei și-a dat jos mantaua pe care o avea şi a îmbrăcat mantaua pe care i-a aruncat-o Ilie. Acum, Elisei se simţea curajos şi puternic, aşa cum a fost Ilie.
Dumnezeu i-a împlinit lui Elisei dorinţa. El a făcut foarte multe lucruri minunate pentru Dumnezeu, aşa cum a făcut Ilie. Dacă vom sta tot timpul lângă Isus, cum a stat Elisei lângă Ilie, înainte ca Ilie să meargă în Cer, atunci vom putea să fim ucenicii lui Isus. Când Isus va veni după copiii Lui, și noi vom merge în Cer, ca să fim împreună cu Isus.