Daniel în Groapa cu Lei

Daniel 6:1-28

Daniel era în necaz. Da, se afla în necaz, dar nu ştia. Erau niște oameni cărora nu le-a plăcut de Daniel. Ei au vrut să ia locul lui Daniel, pentru că regele l-a pus pe Daniel într-o slujbă înaltă. Acei oameni se gândeau cum să îl facă pe Daniel să se comporte, astfel încât regelui să nu îi mai placă de Daniel.

Daniel Îl iubea pe Dumnezeu. El nu uita niciodată să se roage și să Îi vorbească lui Dumnezeu de trei ori în fiecare zi. Chiar și când Daniel a ajuns la fel de mare, așa cum sunteţi voi, el l-a iubit pe Dumnezeu.

Într-o zi, când Daniel încă era mic, au venit niște soldaţi în oraşul său şi au luat mai mulţi oameni, pe care i-au dus într-o altă ţară, departe de casele lor. Soldaţii l-au luat şi pe Daniel.

Daniel a trebuit să-și părăsească pe mulții lui prieteni și casa în care locuia. El nu voia să plece, dar soldaţii l-au obligat să plece. Poate că Daniel a fost foarte trist că a trebuit să îşi lase casa, dar el ştia că Dumnezeu era cu el tot timpul. Oriunde l-ar fi dus soldaţii, Dumnezeu a fost cu el.

Oamenii din noua ţară nu-L iubeau pe Dumnezeu. Ei se rugau la idoli. Idolii sunt nişte statui făcute de oameni. În noul loc în care a ajuns Daniel nu era nicio Casă a lui Dumnezeu unde Daniel să poată să meargă să se roage. Dar Daniel nu a uitat niciodată de Dumnezeu. El nu s-ar fi rugat niciodată la un idol. O, nici vorbă!

Din noua țară, Daniel ştia în ce direcţie era Casa lui Dumnezeu. Când se ruga, el întotdeauna se întorcea cu faţa într-acolo. Poate că, atunci când se ruga așa, în sufletul lui simțea că se află chiar acolo.

Oamenii răi au văzut că Daniel se ruga de trei ori în fiecare zi și că în timpul rugăciunii Daniel se uita în direcţia unde se afla Casa lui Dumnezeu. Atunci, acei oameni au ştiut cum să-i facă rău lui Daniel.

În mare grabă, oamenii s-au dus la rege şi i-au cerut să dea ordin ca toți supușii din împărăție să nu se roage la nici un zeu timp de treizeci de zile, ci numai regelui. Oricine nu se va ruga regelui, avea să fie aruncat de viu în groapa cu lei.

Regele și-a pus numele pe foaie și a făcut din această hotărâre o lege. El nu a știut că acei oameni răi doreau să-i facă rău lui Daniel, bunului său slujitor.

A încetat Daniel să se mai roage la Dumnezeu? Nu, sigur că nu! El ştia că este păcat să te rogi altcuiva și nu lui Dumnezeu. Daniel a îngenuncheat și s-a rugat de trei ori în fiecare zi, așa cum a făcut întotdeauna. El a deschis chiar și fereastra care era în direcţia Casei lui Dumnezeu.

Pe furiş, oamenii răi au urmărit să vadă ce face Daniel. Ei l-au văzut pe Daniel stând în genunchi şi rugându-se lui Dumnezeu. Imediat, ei au fugit la rege şi i-au spus că Daniel nu i se supune. Daniel s-a rugat la Dumnezeu şi avea să fie aruncat în groapa cu lei.

O, dar regele nu dorea acest lucru! El îl iubea pe Daniel, care era cel mai bun slujitor pe care l-a avut vreodată. Regele știa că Daniel avea o inimă curată. Dar pentru că a semnat legea, regele a trebuit să îl arunce pe Daniel în groapa cu lei.

Chiar în seara aceea, Daniel a fost aruncat în groapa cu lei. O piatră mare a fost pusă la gura gropii, pentru ca Daniel să nu poată să iasă. Şi iată-l pe Daniel înconjurat de lei flămânzi. Oare, el a fost singur acolo? Nu, Dumnezeu a fost cu Daniel.

Regele s-a întristat foarte mult! Nici nu putea să doarmă. El se gândea la Daniel şi la ce puteau să-i facă leii.

La revărsatul zorilor, regele s-a dus în grabă la groapa cu lei strigând: „Daniel! Daniel!” Regele a vrut să ştie dacă Dumnezeu l-a păzit pe Daniel de leii înfometaţi. Parcă și voi îl auziți pe rege cum strigă: „Daniel, eşti teafăr?”

Ascultați, este glasul lui Daniel, care se aude clar, cu putere: „O, împărate... Dumnezeul meu a trimis pe Îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău.”

Cât de fericit a fost regele când l-a auzit pe Daniel. Atunci, și regele a înţeles că Dumnezeul lui Daniel era singurul Dumnezeu Viu și Adevărat. Regele a dat de știre la toţi supuşii săi că Dumnezeul lui Daniel este Singurul Dumnezeu şi că toți trebuie să se roage de acum numai lui Dumnezeu.

Când voi vă rugaţi lui Dumnezeu, vă rugaţi la acelaşi Dumnezeu la care s-a rugat și Daniel. Dumnezeu va avea întotdeauna grijă de voi, întocmai cum a avut grijă de Daniel.