%402x.svg){kind=icon}
1 Samuel 16:4-13
Dumnezeu ştie întotdeauna unde se află oamenii buni. El ştie şi unde se află cei răi. Dumnezeu ştie despre orice băiețel şi fetiţă care au trăit vreodată.
Era odată un băiat care avea o inimă bună şi care Îl iubea foarte mult pe Dumnezeu. El locuia într-un orăşel, numit Betleem. Numele lui era David. Tatăl său era Isai. Isai avea o familie numeroasă, cu mulţi fii, şi el îi iubea pe toţi. David era cel mai mic dintre fraţii lui.
Fără îndoială că Isai îi spunea lui David multe povestiri despre Dumnezeu. Probabil că îi spunea că Dumnezeu îi iubea pe toţi copiii şi cum va avea Dumnezeu întotdeauna grijă de David.
David nu era tot timpul acasă. El trebuia să aibă grijă de oile tatălui său. De multe ori el nu aducea oile acasă peste noapte. Poate că era prea departe. David doarmea acolo afară, pe dealuri, împreună cu oile.
Lui David nu i-a fost niciodată frică. Lui îi plăcea să stea întins noaptea afară pe pământ şi să privească stelele. El ştia că Dumnezeu era sus în Cer şi că avea grijă de el. Lui nu-i era frică de întunericul nopţii, pentru că ştia că Dumnezeu nu doarme niciodată.
David Îl iubea pe Dumnezeu atât de mult, încât obişnuia să Îi cânte despre lucrurile pe care le vedea în jurul lui şi despre cât de recunoscător era pentru lumea minunată pe care Dumnezeu a creat-o pentru copiii Săi!
Poate că şi oiţele îl iubeau pe David. Ele se simţeau în siguranţă când David era acolo. David era atât de bun cu ele. Le conducea unde puteau să bea apă proaspătă, limpede şi răcoroasă. David ştia unde era iarba cea mai bună şi le vorbea întotdeauna cu blândeţe.
Dacă David stătea vreodată mai mult timp departe de casă şi dacă începea să se simtă singur sau dacă îi era teamă acolo pe munţi, el ştia că tot ceea ce avea de făcut era să se roage lui Dumnezeu şi Dumnezeu avea să-l ajute. El ştia că Dumnezeu veghează în fiecare clipă peste el, tot aşa cum veghează şi peste tine.
Tu știi că nu eşti niciodată singur, nici atunci când nu vezi şi nu auzi pe nimeni, pentru că Dumnezeu are ochii îndreptați asupra ta? El se uită direct la tine tot timpul şi David ştia aceasta. Nici David nu-L vedea pe Dumnezeu, dar el ştia că Dumnezeu este acolo.
Odată, Dumnezeu i-a spus unui om de-al Lui, pe care îl chema Samuel, să meargă acasă la David şi să vorbească cu tatăl lui, cu Isai. Isai avea mai mulţi băieţi. Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt băieţi. David era al optulea.
Dumnezeu i-a spus lui Samuel că unul dintre băieţii acestei familii urma să fie rege. Samuel trebuia să descopere pe care dintre cei opt îl alesese Dumnezeu pentru a fi rege.
Vă amintiţi de băieţelul acela care locuia în Templu şi care a auzit glasul lui Dumnezeu? Samuel a fost băieţelul acela care Îl asculta pe Dumnezeu şi căruia Dumnezeu putea să îi spună ce să facă. Acum, Samuel a crescut și era om mare, ca tăticul tău. El încă vorbea cu Dumnezeu şi Dumnezeu vorbea cu el. Dumnezeu l-a trimis pe Samuel să aleagă pe unul dintre băieţii din familia lui Isai. Dumnezeu ştia că putea să-i spună lui Samuel pe care dintre băieți să îl aleagă şi știa că Samuel avea să-l aleagă pe cel mai potrivit pentru Dumnezeu.
Când Samuel a ajuns acasă la Isai, David nu era acasă. El era pe dealuri, având grijă de oi. David trebuia să fie băiat curajos, pentru că pe dealuri erau urşi, lei şi alte animale sălbatice și cărora le plăceau să mănânce oile. Odată, un urs mare a venit ca să prindă un mieluşel, dar David a omorât ursul. Altă dată, el a omorât și un leu, fără să aibă o pușcă. Pe atunci, nimeni nu știa ce este o pușcă.
Samuel nu ştia despre David. S-a uitat la toţi ceilalţi băieţi. Ei erau acasă şi Samuel s-a uitat la fiecare. Unul dintre fraţii lui David era atât de mare şi de puternic şi avea un chip atât de frumos, încât Samuel a crezut că pe acela îl va alege Dumnezeu să fie rege.
Dar, Dumnezeu i-a spus lui Samuel: „Nu, nu pe acesta îl vreau rege, chiar dacă arată ca şi când ar fi cel mai potrivit.” Ştiți de ce nu l-a ales Dumnezeu pe acela? Pentru că Dumnezeu a privit în adâncul inimii lui şi a văzut că era păcat acolo. Dumnezeu putea să vadă toate lucrurile rele pe care Samuel nu putea să le vadă.
Samuel era doar un om, şi omul nu poate să vadă în inimă, dar Dumnezeu poate. El face întotdeauna lucrul acesta. Dumnezeu poate să privească şi în inima ta. El ştie dacă ai fost neascultător şi dacă este vreun păcat ascuns acolo.
Nu contează cât de frumoasă poate să fie o fetiță sau cât de frumos poate să fie un băiețel pe dinafară; dacă în inima lor există chiar şi un păcat micuț, Dumnezeu nu spune că ei sunt frumoşi. O, nu, nicidecum. Poate că băieţeii sau fetiţele par a fi drăgălaşi altor oameni, aşa cum i s-a părut fratele lui David profetului Samuel. Oamenii pot chiar să-ţi spună ce frumos ești, dar Dumnezeu nu se uită la faţa ta, la părul tău și nici la hainele tale noi. El se uită în inima ta şi dacă ai fost neascultător, El vede păcatul din inimă. El ştie că nu eşti deloc frumos.
Samuel s-a uitat la toţi băieţii aceia. Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte. Şapte băieţi mari, dar Dumnezeu nu a ales pe niciunul dintre ei.
„Mai ai şi alţi băieţi?” a întrebat Samuel. „Păi, mai este tânărul David,” a răspuns Isai. „Dar acum el nu este acasă. Are grijă de oi.” „Trimite pe unul dintre băieţi după el,” a spus Samuel.
Când a intrat David, Samuel s-a uitat la el. David era un băiat frumos şi sănătos, cu obrajii îmbujoraţi. Samuel a văzut în el doar un păstor tinerel, dar Dumnezeu a văzut mai mult decât atât. El a văzut inima curată şi sinceră a lui David. Dumnezeu ştia cât de mult Îl iubea David. Dumnezeu ştia despre cântecele de mulţumire pe care David le cânta lui Dumnezeu când mergea cu oile, pe dealuri.
„Acesta este băiatul pe care Eu îl vreau următorul rege,” i-a spus Dumnezeu lui Samuel. „Acesta este alesul.”
Samuel a uns capul lui David cu untdelemn şi le-a spus celorlalţi că el avea să fie următorul rege. Dragostea lui Dumnezeu a cuprins inima lui David cu şi mai multă putere decât până atunci.
David era întotdeauna bucuros să facă tot ce putea ca să îi ajute pe alții. El se ruga şi vorbea cu Dumnezeu în fiecare zi. David era prietenul lui Dumnezeu. Acum, Dumnezeu îi încredinţa o misiune importantă. David urma să fie rege şi să spună poporului ce să facă. Dumnezeu ştia că putea să aibă încredere în David, că el îi va ajuta pe oameni să-L cunoască şi ei pe Dumnezeu.