Odată, mai demult, a fost un rege al cărui nume era lung. Numele lui era Nebucadnețar. Nebucadneţar era foarte mândru de el. El credea că nu există niciun om în toată lumea care să fie mai măreţ şi mai frumos decât el. Acest rege a ridicat multe clădiri în ţara lui şi a dat poruncă să îi fie scris numele pe niște blocuri mari de piatră de pe drumurile unor străzi. Așa a vrut Nebucadneţar ca toată lumea să ştie de el şi de numele lui.
Într-o zi, Nebucadneţar a dat poruncă să fie înălțată o statuie foarte înaltă a unui zeu-idol. Regele îi zicea chip. Poate că a fost făcut să arate ca regele. Chipul era făcut din aur galben, strălucitor, și era atât de înalt că putea să fie văzut de la mare distanță. Era atât de înalt cât o clădire mare. Gândiți-vă cum trebuie să fi strălucit atunci când soarele bătea pe el.
Nebucadneţar a pus idolul într-o câmpie mare, ca să nu existe nimic care să o ascundă privirilor. Câmpia era aproape de palatul unde locuia regele. El nu Îl iubea pe Dumnezeu. El se iubea doar pe el însuși şi a vrut ca toți oamenii să-l iubească doar pe el.
Regele a poruncit ca toată lumea din regatul său să se roage la acest zeu-idol. El a trimis vestitori în toată țara pentru a le spune supușilor lui să vină la locul unde a fost zidit noul zeu-idol.
Toți supușii regelui au venit. Era un mare număr de oameni, care a format o mulțime stând acolo lângă idolul de aur. Aceasta era prima dată când oamenii au trebuit să îngenuncheze şi să se roage acelui idol pe care l-a făcut regele.
În mulţime erau trei bărbaţi care erau în slujba regelui și care Îl iubeau pe Adevăratul Dumnezeu din toată inima – același Dumnezeu pe care și noi Îl iubim. Ei ştiau că Dumnezeu din Cer a poruncit să nu ne închinăm în faţa unui idol făcut de om. O astfel de închinare era un păcat și cei trei nu au vrut să păcătuiască. În ziua aceea ei se aflau acolo pentru că regele a trimis după ei să vină. Toți oamenii stăteau tăcuţi şi, deodată, un slujitor al regelui a strigat cu glas tare, ca toată lumea să audă. „Regele a poruncit ca toată lumea să se roage la acest zeu. Va începe să cânte muzica şi imediat ce o veţi auzi, trebuie să îngenuncheaţi în faţa idolului. Cine nu îngenunchează şi nu se roagă zeului, va fi aruncat de viu într-un cuptor în care arde un foc mare.”
Chiar dacă unii dintre oameni nu doreau să îngenuncheze în faţa chipului de aur, lor le era frică să nu se supună, pentru că nu doreau ca regele să îi arunce în cuptorul cu foc. Le era frică de rege.
Celor trei bărbaţi, care Îl iubeau pe Dumnezeu, nu le era deloc frică. Pe unul îl chema Şadrac, pe unul Meşac, iar pe unul îl chema Abed-Nego. Ei se rugau Dumnezeului din Cer şi nu s-ar fi rugat niciunui idol sau dumnezeu fals, indiferent cine ar fi poruncit. Chiar dacă ar fi fost aruncaţi în cuptor, ei ar fi rămas credincioși Dumnezeului lor. Ei nu aveau să îngenuncheze în faţa chipului de aur.
Toţi oamenii aşteptau să înceapă muzica, pentru a îngenunchea. Fiți atenți, orchestra începe să cânte. Acesta era semnalul ca lumea să îngenuncheze şi să îşi plece capetele în faţa chipului de idol.
Au îngenuncheat toți? Nu! Cei trei care Îl iubeau pe Dumnezeu au rămas drepţi, în picioare. Niște oameni răi i-au spus regelui despre ei. „Mărite rege Nebucadneţar, aceşti oameni nu au îngenuncheat şi nici nu şi-au plecat capetele. Uite, și acum ei stau în picioare.”
Vai, cât de mult s-a mâniat regele! A strigat tare să fie aduşi imediat cei trei în faţa sa. Nebucadneţar le-a spus celor trei, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, că le mai dă încă o şansă înainte de a-i arunca în cuptorul cu foc. Le-a zis că va porunci ca muzica să cânte din nou şi că ei ar face bine ca de data aceasta să facă ce le-a spus el.
Cei trei au răspuns: „Dumnezeul nostru Căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins și ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!" Ei ar fi preferat mai degrabă să moară, mergând în Cer, decât să facă un păcat așa de mare, îngenunchind în faţa unui idol.
Muzica a răsunat din nou, dar, iată că cei trei bărbaţi, care Îl iubeau pe Dumnezeul lor din Cer, au rămas tot drepți, în picioare.
Nebucadneţar era înnebunit de mânie! El a poruncit să fie făcut focul în cuptorul acela mare. El continua să le poruncească slujitorilor lui să facă focul mai mare și mai mare. Unii dintre cei mai mari şi mai puternici soldaţi din armata regelui au venit şi au legat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego cu frânghii şi apoi i-au aruncat în cuptorul fierbinte și înflăcărat. Focul era atât de puternic, încât flacăra i-a ucis pe soldaţii care i-au aruncat pe cei trei tineri în cuptor.
Cuptorul avea o uşă prin care regele se uita în cuptor. La scurt timp, el a privit ca să vadă ce era cu Şadrac, Meşac și Abed-Nego.
Priviți! Priviți! Ce minune! Cei trei oameni nu erau arși deloc. Ei umblau slobozi în cuptor, prin focul năpraznic şi nu au păţit nimic. Doar funiile cu care au fost legaţi au ars. Regele a fost uimit peste măsură de ceea ce a văzut!
„Staţi!” a spus regele. „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi? Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu Fiul lui Dumnezeu.” Chiar era Fiul lui Dumnezeu acolo cu ei şi niciunul din cuptor nu era deloc rănit. Focul i-ar fi mistuit dacă Dumnezeu n-ar fi avut grijă de ei. Dar, El le-a purtat de grijă.
Acum regele a ştiut sigur că Dumnezeul pe care Şadrac, Meşac şi Abed-Nego Îl iubeau era Adevăratul Dumnezeu.
Cei trei bărbaţi curajoşi au ieșit din cuptor. Toți erau teferi și nici măcar nu miroseau a foc. Pe trupurile lor nu era nicio arsură, cât de mică. Regele a zis: „Dumnezeul vostru v-a scăpat. Niciun alt zeu nu ar fi fost în stare să facă tot ce a făcut Dumnezeul vostru.”
Regele Nebucadneţar a zis tuturor oamenilor să nu mai spună niciodată nimic împotriva lui Dumnezeu din Cer. Acest Dumnezeu este Dumnezeul Adevărat.
Dacă noi Îl iubim pe Isus și ne rugăm Lui şi dacă nu lăsăm pe nimeni să ne oblige să facem ceva ce nu Îi place lui Dumnezeu, El va veghea asupra noastră şi se va îngriji și de noi.
%402x.svg){kind=icon}