Isus Vindecă un Slăbănog

Marcu 2:1-12

Odată, era un om care a fost atât de bolnav, încât nu putea să meargă. El locuia într-un orăşel numit Capernaum. Oamenii de acolo auziseră totul despre Isus şi despre cum mergea El din oraş în oraş învățând oamenii despre Dumnezeu şi vindecând bolnavii. Ei doreau să-L poată vedea pe Isus.

Într-o zi, Isus a sosit în oraşul omului bolnav. Isus vorbea unor oameni într-o altă casă. O, cât de mult a vrut bietul om bolnav să-L vadă pe Isus! Omul era atât de bolnav şi tremura atât de tare, că nu putea să își ţină mâinile într-un loc, iar cineva trebuia și îi dea și de mâncare. Oare cum putea să-L vadă pe Isus?

Omul bolnav avea câţiva prieteni. Avea patru prieteni adevăraţi care veneau să-l vadă şi care încercaseră întotdeauna să-l ajute cum puteau.

Când prietenii au auzit despre venirea lui Isus în oraş, ei s-au grăbit să ajungă la casa bietului lor prieten bolnav. „Isus este aici,” au zis ei, „Isus este aici, acelaşi Isus care i-a făcut pe orbi să vadă şi pe ologi să meargă. El poate să te ajute şi pe tine. Isus poate să te facă bine.”

,,Cum aș putea să-L văd pe Isus şi cum să-L rog să mă facă bine, când eu nu pot nici măcar să merg, pentru a ajunge la casa unde este El?” a întrebat omul.

Cei patru l-au privit pe bietul lor prieten bolnav. Ei trebuiau să găsească o cale de a-l duce să-L vadă pe Isus. Dar cum puteau ei să facă acest lucru? Nu puteau să-l ridice şi să-l care; era prea greu.

„Îl vei vedea pe Isus,” a spus unul dintre prieteni. „Isus nu a zis niciodată „Nu” cuiva care L-a rugat să-l vindece, aşa că eu ştiu că, dacă vom ajunge acolo unde Isus poate să te vadă, El te va vindeca.”

Cei patru prieteni s-au tot sfătuit. Deodată, le-a venit o idee. S-au gândit cum ar putea să își ducă prietenul. Toţi patru puteau să fie de ajutor, astfel încât să nu fie prea greu pentru niciunul dintre ei şi nici să nu-i facă vreun rău omului bolnav.

„Noi o să te ducem,” au zis prietenii bolnavului. „Vom prinde fiecare câte un colţ al patului tău şi te vom purta cu uşurinţă.”

Fiecare a apucat câte un colţ al patului şi au început să meargă pe stradă cu prietenul lor bolnav. Ei au mers până când au ajuns la casa în care se afla Isus. Casa era atât de plină de oameni, încât nu se putea intra. În casa aceea erau atât de mulţi oameni care ascultau învăţăturile lui Isus, încât nu mai era loc pentru încă unul. Patru bărbaţi care purtau un biet om bolnav nu ar fi putut niciodată să se înghesuie acolo.

Cei patru oameni nu mai voiau să-l ducă pe prietenul lor bolnav înapoi acasă. Nu, erau prea aproape de Isus şi trebuiau să găsească o cale de a ajunge la El. Acum, ce puteau ei să facă?

Toate casele din acel oraş aveau acoperişuri plate. Casele aveau câteva trepte la zidul din afară care urcau până la acoperişul plat. „Te vom duce pe trepte până la acoperiş,” au zis prietenii omului bolnav. „Ştim cum să facem ca să te ducem înăuntru și să-L vezi pe Isus.”

Oamenii au urcat încet și cu grijă treptele cu omul bolnav în pat. Ei nu voiau ca prietenul lor să pățească ceva. În scurt timp ei au ajuns pe acoperiş. Locul era plăcut, era neted, şi nici nu stătea nimeni în calea lor.

Acolo pe acoperiș, ei au legat strâns câte o frânghie de fiecare colţ al patului, ca să nu alunece. Apoi, iată! Iată ce se pregătesc cei patru să facă acum. Ei fac o gaură mare în acoperiş, o gaură destul de mare pentru a lăsa patul să coboare în camera unde era Isus!

Acoperişul casei nu era făcut din lemn. Nici un acoperiş nu era din lemn. Acoperișul era făcut din nişte ţigle lungi, groase şi grele. Era un acoperiş bun și răcoros. Nu era greu să se facă o gaură în el.

Când gaura era destul de mare, oamenii l-au ridicat pe prietenul lor şi i-au ţinut patul chiar deasupra găurii. Fiecare ţinea de funia din partea lui şi apoi, încet, încet, jos, jos, încă puţin mai jos, au coborât patul cu bietul om bolnav culcat în el.

Cât de uimiți au fost cei din casă când l-au văzut pe acel om coborât prin gaura din acoperiş! Cei patru prieteni l-au lăsat jos, chiar înaintea lui Isus.

Toţi oamenii Îl priveau pe Isus. Ce va face acum? Îl va face bine pe omul care a fost bolnav atât de multă vreme? Cât de tăcuţi erau cu toţii!

Isus l-a privit pe omul bolnav. El s-a uitat și la prietenii omului bolnav. El știa că aceşti prieteni aveau credinţă că Isus ar putea să-l vindece pe bolnav. El i-a spus bietului om bolnav: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate.” Isus a iertat toate păcatele acelui om. Apoi, Isus a zis: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.”

Apoi, știți ce s-a întâmplat? Omul s-a ridicat la fel de bine şi de puternic, ca orice om care era acolo. Și-a ridicat patul în care a zăcut atâta vreme şi a mers. Omul nu mai tremura. El s-a făcut bine şi acum era puternic. Isus l-a făcut bine. Omul era vindecat!

Cât de mult a mulţumit acel om lui Isus! Era atât de fericit! Şi prietenii lui erau fericiţi.

Cât de bucuroşi au fost ei că nu au renunţat când nu au putut să intre în casă! Au găsit o cale să ajungă la Isus. Toţi putem să-L găsim pe Isus, rugându-ne Lui şi vorbindu-I, ca şi când El ar fi lângă noi.

Isus poate să facă şi azi aceleaşi lucruri minunate pe care le-a făcut atunci. Isus încă ne vindecă atunci când suntem bolnavi, dacă noi credem că El ne va vindeca când Îl rugăm.