Cu mult timp în urmă, trăia un tânăr al cărui nume era Iacov. Iacov locuia împreună cu mama sa, cu tatăl său şi cu fratele său.
Într-o zi, mama lui Iacov i-a spus să meargă să-şi vadă unchiul. Unchiul lui Iacov locuia undeva, foarte departe. Iacov trebuia să meargă tot drumul pe jos. În vremea aceea nu erau nici autobuze, nici trenuri, nici mașini.
Iacov a plecat la drum spre unchiul său. Şi a tot mers. A mers toată ziua, fără să se oprească. În vremea aceea, drumurile nu erau netede ca în zilele noastre. Erau aspre și pline de praf. Poate că la început lui Iacov i-a plăcut să călătorească. Erau atât de multe lucruri noi de văzut. Dar, spre sfârşitul zilei, el a fost foarte obosit.
După un timp, încet-încet, a început să se întunece. Acum, Iacov mergea din ce în ce mai încet. A obosit şi i s-a făcut somn. Acolo unde era el nu era nici măcar o casă. Nici măcar un han. Nici un fel de loc unde să doarmă. Trebuia să îşi pregătească el singur un loc unde să doarmă la marginea drumului.
Lui Iacov nu-i era teamă să doarmă singur în întuneric. Unora dintre băieței și fetițe nu le place întunericul. Dumnezeu a făcut întunericul. Dumnezeu a făcut luna şi stelele să strălucească pe cer, pentru ca lumina lor să străbată întunericul. Și este bine să avem un timp de liniște când putem să fim cu Dumnezeu, atunci când se lasă întunericul.
Lui Iacov nu i-a fost frică. El a așezat câteva pietre pentru a avea un loc cât mai neted unde să doarmă. Iacov a găsit câteva pietre netede pe care le-a folosit drept pernă. Apoi, el s-a întins acolo şi s-a acoperit cu haina lui.
Iacov stătea culcat pe spate, privind la stele. Cât de liniştit era totul! Iacov a văzut stelele strălucind pe cerul întunecat. El ştia că Dumnezeu este acolo sus în Cer, dar nu ştia dacă Dumnezeu era sau nu și acolo jos cu el, în întuneric. Dumnezeu i-a dat de ştire lui Iacov că El era acolo. Dumnezeu este peste tot. Nu are importanță unde mergi sau cât de mult stai undeva, Dumnezeu este cu tine tot timpul. Dumnezeu te iubeşte.
Bietul Iacov a mers foarte mult în ziua aceea. Era atât de obosit, că a adormit imediat. În timp ce Iacov dormea, el a avut un minunat vis. Un vis e ceea ce și tu vezi sau ceea la ce te gândești când dormi.
Iacov a visat că vedea o scară luminoasă şi strălucitoare, care era atât de lungă, că ajungea până sus în cer. Scara ajungea până în Rai. Îngeri frumoşi urcau şi coborau pe scara din Rai.
În vârful scării stătea Cel mai Bun dintre toți. Dumnezeu, Tatăl Ceresc, stătea acolo şi îi vorbea lui Iacov.
Dumnezeu i-a zis lui Iacov: „Eu voi fi cu tine oriunde te vei duce și te voi păzi. Eu voi merge cu tine şi Eu te voi aduce din nou acasă. Nu te voi părăsi niciodată.”
Când s-a trezit, Iacov nu s-a mai simţit deloc singur. El știa că Dumnezeu este lângă el tot timpul. Ştia că Dumnezeu va avea grijă de el acolo, așa cum a avut grijă de el și când era acasă. Poate că Iacov s-a gândit în sinea lui: „Ar fi trebuit să ştiu că Dumnezeu este aici. Aici sunt munţii pe care El i-a făcut. Iată soarele strălucind, care face ziua luminoasă şi caldă; iar noaptea trecută am văzut stelele lui Dumnezeu pe cerul întunecat. Da, Dumnezeu este peste tot.”
Iacov a dorit să facă ceva ca să Îi mulţumească lui Dumnezeu pentru dragostea Lui față de el, după ce a avut acel vis minunat. El a luat piatra care i-a folosit drept pernă şi a pus-o în picioare. Apoi, a turnat puţin ulei pe vârful pietrei. În felul acesta oamenii obişnuiau să Îi mulţumească lui Dumnezeu cu mult timp în urmă, înainte ca Isus să vină și să îi învețe cum să se roage.
Iacov a fost atât de fericit că Dumnezeu i-a arătat că era alături de el întotdeauna. Iacov I-a spus lui Dumnezeu că dacă îl va însoţi pe drum până la unchiul său şi dacă îl va aduce înapoi acasă la mama şi la tatăl său, el Îl va iubi mereu şi îi va da întotdeauna lui Dumnezeu o parte din tot ce va avea.
Şi astăzi, Dumnezeu veghează asupra copiilor Săi şi are grijă de ei şi când este întuneric şi când este lumină. El ştie exact ce ai făcut astăzi şi unde ai fost. El ştie cum te-ai comportat şi ce ai vorbit.
%402x.svg){kind=icon}