Cea Mai Măreață Creație A Lui Dumnezeu

Geneza 1:26-31; 2:1-15

‍În cele din urmă, minunata lume pe care Dumnezeu a creat-o a fost gata pentru cea mai frumoasă creație a Lui. Dumnezeu a lucrat șase zile, pregătind o lume desăvârșită, iar acum a sosit timpul ca Dumnezeu să-l creeze pe om. Dumnezeu a luat niște țărână și a lucrat până când țărâna a luat forma potrivită.

Dumnezeu i-a dat omului două urechi, doi ochi, un nas și o gură. Apoi, Dumnezeu i-a dat omului ceva cu mult deosebit de restul creației Sale. Dumnezeu a suflat în nările omului suflare de viață și astfel l-a făcut un suflet viu. Aceasta a făcut ca omul să fie cea mai măreață creație a lui Dumnezeu, pentru că omul putea acum să vorbească cu Dumnezeu și să-L iubească pe Dumnezeu. Dumnezeu l-a numit pe primul om, Adam.

Unul dintre privilegiile deosebite pe care Dumnezeu le-a dat lui Adam a fost să dea un nume animalelor. De asemenea, Adam trebuia să aibă grijă de frumosul loc pe care Dumnezeu l-a creat. Aceasta avea să fie o mare slujbă. Dumnezeu a știut că Adam va avea nevoie de ajutor. Dumnezeu a mai știut și că Adam va fi singur, fără să aibă pe cineva, așa ca el, cu care să vorbească. Atunci, Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam.

În timp ce Adam dormea adânc, Dumnezeu a luat o coastă din Adam și a închis carnea la loc. Dumnezeu a folosit coasta aceea ca să facă din ea o femeie. Dumnezeu i-a dat și femeii un suflet viu. Când Adam s-a trezit, Dumnezeu a adus-o, pe femeia pe care El a creat-o, lui Adam. Planul lui Dumnezeu a fost ca femeia să fie nevasta și ajutorul potrivit pentru el. Adam a pus numele nevestei sale, Eva.

Dumnezeu a vrut ca oamenii creați de El să fie fericiți, pentru că Dumnezeu i-a iubit foarte mult. Dumnezeu a făcut o grădină foarte frumoasă al cărei nume era Eden. Dumnezeu a umplut grădina cu tot ceea ce creația Lui avea mai bun. Grădina avea să fie casa lui Adam și a Evei. Cei doi erau fericiți că trăiau acolo. Dumnezeu venea adeseori la ei în grădină ca să le facă o vizită. Dumnezeu, Adam și Eva erau foarte buni prieteni și le plăceau să vorbească și să petreacă timp împreună.

Când Dumnezeu a isprăvit creația, El a dat un exemplu bun pentru noi toți, ca să-l urmăm. Dumnezeu a lucrat șase zile când a creat cerurile și pământul. După aceea, în a șaptea zi, El s-a odihnit. Dumnezeu știa că odihna avea să fie un lucru bun pentru toți oamenii pe care El i-a creat.

În fiecare zi a săptămânii noi vedem lucrurile bune pe care Dumnezeu le-a creat pentru noi, ca să ne facă fericiți. Dar, este foarte important să avem un timp liniștit, după ce am terminat munca noastră. Este un timp când putem să ne odihnim și să ne gândim la Dumnezeu. Putem să Îi arătăm lui Dumnezeu că Îl iubim. De aceea, creștinii numesc duminica zi de odihnă. În ziua aceea, când ne facem timp mai mult să ne amintim de toate lucrurile bune pe care Dumnezeu le-a creat pentru noi. Ne gândim la frumoasa lume pe care El a creat-o pentru noi. Ne gândim la cât de mult ne face El să fim fericiți în lăuntrul nostru. Pentru toate acestea, noi zicem: „Mulțumesc!” lui Dumnezeu.