Doi oameni se grăbeau să treacă pe la porţile înalte ale cetății Ierihon. Cine erau ei? Ce au vrut ei să facă? Cei doi se ascundeau pentru că nu au vrut să îi vadă cineva.
Cei doi oameni au fost trimişi de Iosua. Iosua a fost omul pe care Dumnezeu l-a ales să îi conducă pe israeliți în ţara aceea bună. Dumnezeu a vrut ca țara aceea să fie numai a lor. Moise i-a ajutat multă vreme. Acum a venit timpul ca Iosua să ajute poporul să ajungă în Țara Făgăduită.
Ceilalţi israeliţi au rămas în tabără lângă Iordan. Ei urmau să fie atât de fericiți să ajungă acolo, unde puteau să aibă propriile lor case.
Dumnezeu i-a spus lui Iosua că îi va arăta ce să facă. Iosua şi oamenii lui doreau să intre în Ierihon, dar, mai înainte ei au vrut să știe cum arăta cetatea Ierihon. Acum, cu toții așteptau în tabără ca cele două iscoade să se întoarcă şi să le spună ce au văzut.
În vremea aceea, orașele nu puteau să fie văzute așa cum le vedem noi astăzi. Singurul loc prin care se putea intra şi ieşi dintr-un oraș era o poartă mare făcută în zidul orașului. De aceea, cele două iscoade se grăbeau să treacă pe la poartă.
În cetate, cele două iscoade au văzute multe case. Dar acestea nu semănau deloc cu casele în care trăim noi astăzi. Acoperişul lor era plat, ca o terasă. Câteva case erau construite chiar pe zidul de piatră din jurul cetăţii.
Acest oraș-cetate, Ierihon, avea și un rege. Regele este omul care are grijă de tot orașul-cetate. Regele a auzit și el de cele două iscoade. Cineva i-a spus că cei doi bărbați erau în cetate.
Regele a auzit despre poporul lui Dumnezeu, și cât de mult au călătorit ei pe jos, pentru a ajunge acolo. El a auzit şi de felul în care Dumnezeu a avut grijă de tot poporul Lui. Regele se temea de ceea ce aceşti oameni ai lui Dumnezeu puteau să facă.
Când cei doi bărbați au intrat în cetate, ei au fost nevoiți să îşi găsească repede un loc în care să se ascundă, înainte ca regele să poată să îi descopere. Cei doi nu au vrut ca regele să îi găsească și să nu îi mai lase să meargă înapoi la Iosua, ca să îi spună despre cetate.
Dumnezeu are întotdeauna grijă de oamenii care Îl iubesc. Cele două iscoade au ajuns la casa unei femei care a avut bunătatea să îi ajute. Numele ei era Rahav. Ea le-a promis că are să îi ascundă. Unde credeți voi că i-a ascuns? Rahav i-a dus pe cei doi sus pe acoperișul casei ei. Acolo, ea i-a acoperit cu niște mănunchiuri mari, înalte și grele de in. Cei doi bărbați au stat ascunși și fără să se mai miște.
Mai târziu, au venit și soldații regelui. Însă, oricât au căutat ei, peste tot, nu i-au găsit pe cei doi bărbați.
Când soldații au plecat, cei doi bărbați au ieşit din ascunziş şi au povestit femeii cine erau ei şi cine este Dumnezeu care i-a trimis.
Femeia le-a răspuns: „Ştiu că Dumnezeu va îngădui ca israeliții să ajungă în acest oraş.“ Ea a auzit cum Dumnezeu i-a ajutat și cum a făcut să bată un vânt cu putere, pentru ca ei să treacă pe fundul mării ca pe uscat. Apoi, știind de puterea israeliților, ea i-a rugat pe cei doi bărbați să aibă și ei bunăvoință față de tatăl ei, de mama ei, de frații și surorile ei, așa cum a avut și ea față de cei doi. Rahav a vrut ca nimeni din familia ei să nu fie omorât, atunci când Dumnezeu va da Ierihonul în mâinile israeliților.
Cele două iscoade nu mai puteau să iasă pe poartă pentru că soldații îi aşteptau acolo. Rahav știa cum să-i scoată din cetate. Casa ei era chiar pe zidul cetăţii. Printr-o fereastră, femeia i-a lăsat în jos cu o funie cărămizie şi cei doi bărbați au coborât zidul. Aşa au scăpat ei de soldați. Dumnezeu a avut grijă de ei.
Cele două iscoade i-au spus lui Rahav să atârne aceeași funie cărămizie la fereastra casei ei, fereastră prin care i-a coborât pe zid, iar în felul acesta ea și familia ei vor fi în siguranţă.
Rahav a atârnat funia cărămizie la fereastra ei. Când israeliţii au mărșăluit pe străzile cetății, au văzut funia legată la fereastra casei lui Rahav. Astfel, nici Rahav, nici altcineva din familia ei nu a pățit nimic.
Iată, merită să fii bun și drept. Lui Dumnezeu Îi plac oamenii buni și El are întotdeauna grijă de ei.
%402x.svg){kind=icon}