%402x.svg){kind=icon}
Luca 12:16-31
Isus a fost și este nu doar Fiul lui Dumnezeu, ci şi Învăţător. El nu a avut nicio sală de clasă într-o şcoală sau într-o biserică aşa cum învățătorul vostru are astăzi. Băieţeii şi fetițele veneau din toată ţara să asculte cuvintele lui Isus. Și oamenii mari au venit împreună cu ei.
Uneori, Isus îi învăţa pe oameni cum să se roage. Alteori, Isus doar le spunea câte o povestire. Și tu ai o carte cu povestiri. Mămica sau tăticul pot să îți citească povestiri din carte.
Odată, Isus le spunea oamenilor despre un om care avea o mare gospodărie. În fiecare primăvară, el semăna multe seminţe. Din acele semințe creşteau atât de multe grâne, încât omul avea destul să pună deoparte și să aibă mâncare în timpul iernii, când vremea era rea.
În gospodăria lui, omul avea și niște grânare. Așa s-a întâmplat că toate grânarele erau pline şi tot mai avea grâne. El avea mulţi bani. Avea mai mulţi bani decât oricine. Toate grânarele erau pline.
Acest om bogat ar fi putut să dea o parte din ceea ce avea în plus oamenilor înfometaţi și ale căror grădini nu rodiseră mult. El nu ar fi avut nevoie de tot ce avea. Credeţi că el a făcut aşa? Credeți că bogatul a avut o inimă atât de bună? Nu, nu s-a întâmplat aşa.
Bogatul se gândea și zicea în sinea lui: „Ştiu ce am să fac. Îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele. Când toată mâncarea va fi în grânare nu va mai trebui să muncesc multă vreme. Am să mă veselesc fără să mai muncesc. Am să mănânc şi am să beau. Am să fiu fericit şi o să am mult timp bun pentru mine.” Dar el nu s-a gândit ce va spune Dumnezeu despre toate acestea.
Chiar atunci un Glas i-a zis ceva. Era Glasul lui Dumnezeu venit din Cer. În tot timpul acesta, Dumnezeu l-a urmărit. Dumnezeu a făcut ca acele semințe să crească, să rodească și să fie mâncare bună.
Glasul lui Dumnezeu a vorbit omului bogat şi i-a spus cât de necugetat a fost el.
Omul bogat s-a gândit numai la mâncarea lui şi la toate lucrurile pe care le avea doar pentru el. Bogatul a uitat cu totul de Dumnezeu. Bogatul a uitat și de vecinii lui, care aveau nevoie de mâncare.
Bogatul ar fi trebuit să se roage şi să-I ceară lui Isus să îi dea o inima curată. Dar, acum era prea târziu. Chiar, în noaptea aceea omul bogat a murit. Acum, bogatul nu mai putea să se bucure de ceea ce avea când trăia. Toate lucrurile acelea nu i-au mai folosit la nimic.
În Cer este câte un loc pentru fiecare om care are o inimă curată. Nu are importanță cât de bătrân sau cât de tânăr eşti. Dumnezeu vrea ca tu să faci, aici pe pământ, fapte bune, oricât de mici ar fi, ca să îi ajuţi pe alții, iar El scrie tot ce faci în Cartea Sa din Cer.
Gospodarul bogat nu a făcut nimic din ceea ce Dumnezeu ar fi putut scrie în Cartea Sa din Cer. Bogatul nu L-a iubit pe Dumnezeu. Bogatul nu avea cum să aibă un loc acolo sus cu Dumnezeu.
Aceasta a fost povestirea spusă de Isus şi El vrea ca toţi să fim atenţi şi să nu ajungem atât de egoişti, încât să ne gândim doar la ceea ce avem aici, pe pământ. Important este ceea ce avem în Cer. Gândurile şi faptele bune pe care le facem Îi plac lui Dumnezeu.
Isus a zis să nu ne îngrijorăm aici. Dumnezeu are grijă de florile sălbatice de pe dealuri şi de păsărele. El va avea grijă şi de noi.
Comoara noastră, cel mai preţios lucru pe care îl avem în Cer, este inima noastră, plină de dragoste pentru Dumnezeu şi pentru Biblie. Putem să-i chemăm şi pe alţi băieței și fetițe să vină cu noi la Şcoala duminicală. Putem să ne rugăm pentru bolnavi. Putem chiar să dăm din hainele noastre altor copii, dacă avem mai multe haine, iar ale lor nu sunt foarte bune. Putem să împărţim şi jucăriile cu ei. Poate că alţi copii nu pot să iasă la joacă aşa ca tine. Poate că ei nu au nicio jucărie atunci când trebuie să rămână în casă.
Toate aceste fapte sunt văzute de Dumnezeu din Cer. Isus le-a spus oamenilor povestirea despre omul bogat, zgârcit și necugetat, pentru ca noi să nu ne comportăm ca el.