Cât de mult ne iubeşte Dumnezeu? Oare, El ne iubeşte şi atunci când suntem răi? Sigur că da! Dumnezeu ne iubeşte întotdeauna. Dumnezeu Se întristează foarte mult atunci când inima noastră este murdărită de păcate, dar El tot ne iubeşte şi vrea să ne rugăm, ca să fim spălați de toate murdăriile păcatului și să fim din nou curați. Dumnezeu vrea să-I spunem că ne pare rău că am fost neascultători şi El ne va ierta.
Odată, Isus a spus o întâmplare despre cum să iertăm pe cineva care a făcut un lucru rău şi care regretă ceea ce a făcut.
Odată, un om avea doi băieți. Într-o zi, băiatul mai mic i-a cerut tăticului lui să-i dea banii care, într-o zi, aveau să fie ai lui. El a vrut banii ca să poată să plece departe de casă şi să facă numai ceea ce dorea el, fără ca mămica și tăticul lui să-i tot spună „Nu!”
Tăticul lui era un tătic bun. I-a dat banii şi i-a spus că poate să plece. Băiatul a pornit la drum, mergând departe de casa şi de familia sa. Poate că el s-a simţit că era cu adevărat mare şi deştept ca să plece departe, acolo unde mămica și tăticul lui nu puteau să vadă ce face el.
O, dar băiatul se bucura mult! Avea o mulţime de prieteni noi. El avea bani să cumpere orice îşi dorea. Aproape că a uitat de casă, de mămica și de tăticul lui, până într-o zi când s-a întâmplat ceva!
Băiatul s-a uitat în punga lui şi a văzut că nu mai era nici un ban. Nu mai avea bani deloc! Va trebui să îi găsească pe unii dintre acești noi prieteni și să le ceară ceva de mâncare. El nu avea unde să doarmă. Ce urma să se facă el, acum?
Oamenii care spuneau că îi erau prieteni nu îl mai îndrăgeau pentru că nu mai avea bani să le cumpere tot felul de lucruri. Acum el îşi dădea seama că ei nu au fost cu adevărat prieteni. Lor le plăceau de el, doar pentru lucrurile pe care le cumpăra pentru ei.
El a trebuit să caute de lucru, dar nu a găsit nimic. Nopţi la rând el era flămând, dar nu găsea nicio bucățică de mâncare. A trebuit să meargă la culcare fără să mănânce.
Hainele lui s-au învechit foarte mult, că au început să aibă găuri mari şi să se rupă în unele locuri. Dar cel mai rău lucru era foamea.
Într-o zi cineva i-a spus băiatului că poate să-i dea ceva de lucru, dacă va dori să muncească. „Aş fi bucuros să fac orice,” i-a spus băiatul înfometat acelui om.
„Bine,” a spus omul, „du-te pe câmp şi ai grijă de porcii mei. Dă-le de mâncare!” Aceasta era munca pe care băiatul trebuia să o facă: să aibă grijă de porcii murdari, care grohăiau neîncetat. Când dădea mâncare porcilor, el era atât de flămând, că ar fi mâncat mâncarea porcilor. Nimănui nu-i părea rău pentru el. Și nu era nimeni care să îi dea şi lui ceva de mâncare.
Într-o zi, pe când era el cu porcii, s-a gândit: „De ce stau eu aici flămând, păzind porcii ăștia bătrâni și gălăgioși în câmpul murdar? Am să mă întorc acasă la tăticul meu. Am să-i spun tăticului că am fost neascultător şi că-mi pare rău; că îmi pare atât de rău!”
Băiatul simțea că îi era așa de ruşine de el însuși. Nu s-ar fi dus să îi ceară tăticului său să-l primească în casa mare şi frumoasă în care trăise împreună cu fratele său înainte să plece. Nu, el dorea numai să întrebe dacă ar fi putut să muncească pentru tăticul lui. Era flămând şi avea hainele rupte. Băiatul a vrut doar ceva de mâncare şi ceva de îmbrăcat.
Sărmanul băiat înfometat mergea pe drumul lung şi prăfuit. El se întorcea acasă. Oare ce o să spună tăticul său? Oare, îi va da voie să mănânce ceva? Băiatul nu știa nimic.
Cei mai mulţi tătici și mămici îşi iubesc băiețeii și fetițele. Ei nu îi uită niciodată. Tăticul și mămica băiatului nu au ştiut unde era el, dar, de multe ori, ei se uitau de-a lungul drumului să vadă dacă el venea înapoi acasă.
În cele din urmă, într-o zi, tăticul s-a uitat în lungul drumului şi oare, ce-a văzut? Nu a văzut un om călare și îmbrăcat în haine noi, ci un băiat care era singur, murdar şi flămând. Băiatul era atât de obosit că părea gata să cadă la pământ.
Băiatul era încă departe și nu arăta foarte bine, dar tăticul ştia cine era. Da, l-a recunoscut imediat. „E BĂIATUL NOSTRU CARE VINE ACASĂ!” a strigat el mamei şi apoi a alergat cât de repede a putut să își întâmpine băiatul.
Era oare tăticul supărat? O, nu! El l-a îmbrăţişat pe băiat şi l-a sărutat. Apoi l-a dus în casă ca să-i dea nişte haine bune, curate şi ceva să mănânce. În seara aceea au ținut un ospăţ mare pentru băiatul care fusese atâta timp plecat departe şi care, acum, s-a întors acasă.
Tăticului nu i-a păsat că băiatul arăta jalnic. El îşi iubea băiatul, oricum ar fi arătat. Doar se rugaseră ca băiatul să se întoarcă.
Fratele băiatului era supărat şi nu voia nici măcar să intre în casă la ospăţ. El a zis că a fost tot timpul cuminte şi că nimeni n-a făcut niciodată un ospăţ pentru el şi nici nu s-a purtat cu el aşa frumos. Tăticul a încercat să-i spună că îl iubeşte la fel de mult și că el fusese acolo cu tăticul lui tot timpul. Fratele mai mare nu avea prea multă dragoste în inimă pentru fratele lui pierdut.
Isus este asemenea tatălui atent şi iubitor din această povestire. Isus îi aşteaptă și se uită întotdeauna după băiețeii și fetițele a căror inimă este curăţită de păcate, dar care, mai târziu, uită să se roage şi să meargă la Şcoala duminicală şi atunci murdăria păcatului apare din nou în inima lor și îi face să fie răi.
Isus îi caută şi îi aşteaptă ca ei să spună: „Isus, îmi pare rău. Te rog, curăţă-mi din nou inima.” Atunci, Isus va înlătura toată murdăria din inimă şi va face ca băiețelul sau fetița să fie fericiți din nou. Lui Dumnezeu nu Îi plac lucrurile rele pe care tu le faci, dar El încă te iubeşte şi vrea să-i spui că îţi pare rău. El te va asculta întotdeauna când te rogi.
Tu ai știut că toți îngerii din Cer se bucură când un băiețel sau o fetiță se roagă, ca să aibă din nou o inimă curată? Biblia ne învaţă că așa se întâmplă.
Dacă ai mici pete de murdărie ale păcatului în inima ta, atunci să ne rugăm și să cerem lui Dumnezeu să le îndepărteze chiar acum. Spune-i lui Dumnezeu în rugăciune că îți pare rău. Dumnezeu, care este Tatăl tău Ceresc, va auzi rugăciunea ta.
%402x.svg){kind=icon}