%402x.svg){kind=icon}
2 Regi 4:8-23; 32-37
Elisei urma să aibă parte de o surpriză plăcută. Da, da, chiar așa! O femeie bună la suflet şi soţul ei au pregătit surpriza pentru Elisei. Ei îl vedeau pe Elisei când mergea pe drumul prăfuit, care trecea pe lângă casa lor. Întotdeauna, ei îl chemau pe Elisei să vină să mănânce cu ei și să se odihnească puţin.
Ei ştiau că Elisei este unul dintre slujitorii lui Dumnezeu. Poate că Elisei nici nu avea casă. El mergea din oraş în oraş, ca să le spună oamenilor despre Dumnezeu. Bietul Elisei, cât de înfierbântat și obosit trebuie să fi fost el de multe ori, dar nu-i păsa. El slujea lui Dumnezeu.
Ştiţi care era surpriza? Era o cameră frumoasă pentru Elisei, care era doar a lui. Femeia și soţul ei au construit-o deasupra casei lor special pentru Elisei. De acum încolo, când Elisei venea în oraşul lor, el avea o cameră numai a lui.
Elisei nu ştia nimic. Dar, iată că apare Elisei! Femeia îi iese în întâmpinare! Nu o auziţi cum îl strigă? „Elisei, Elisei, vino cu mine. Am să îți arăt ceva!”
Amândoi urcă scările. Femeia deschide uşa. Privește! O cameră frumoasă cu un pat, o masă, un scaun şi o lumânare. O, cât de fericit a fost Elisei când şi-a văzut camera.
Într-o zi, Elisei se afla în casa acestei femei. El se întreba ce ar putea să-i dea, ca să-i arate cât de recunoscător era el pentru cameră. Elisei l-a întrebat pe slujitorul lui dacă putea să se gândească la ceva. „Ştiu”, s-a gândit slujitorul, „femeia nu are niciun copil.”
Elisei i-a spus femeii că Dumnezeu îi va trimite un băieţel. Vestea aceasta a făcut ca femeia să fie atât de fericită, că nu-i venea să creadă. Elisei a avut dreptate! Dumnezeu i-a dăruit femeii un copilaș. Cât de mult au iubit ei copilașul, la fel cum mămica și tăticul vostru vă iubesc pe voi!
Băiatul a crescut, așa cum creşteţi şi voi. Într-o zi, băiatul s-a dus la câmp împreună cu tăticul lui. Deodată, pe băiat a început să-l doară capul. O, cât de tare îl durea! Îl durea atât de tare, că tatăl lui a zis unuia dintre oameni să-l ducă pe băiat acasă la mămica lui.
Mama a făcut tot ce a putut pentru băiețelul ei, dar durerea era din ce în ce mai mare. După o vreme băiețelul nu s-a mai mişcat și nici nu a mai respirat.
Cu multă grijă, mămica sa l-a luat în braţe, l-a dus în camera lui Elisei şi l-a întins pe pat. Ea a ştiut ce să facă. Urma să-l găsească pe Elisei, ca să vină şi să se roage pentru băiețel.
Când l-a găsit pe Elisei, femeia i-a spus ce s-a întâmplat şi cât de bolnav fusese băiețelul ei. Ea l-a rugat să vină și să se roage pentru el. Elisei a venit și s-a dus în camera lui și a închis ușa. Elisei l-a văzut pe băieţel stând nemișcat în patul lui. Elisei a început să se roage. O, cu câtă încredere s-a rugat el!
El şi-a pus gura pe gura băiețelului. Mâinile lui le-a pus pe mâinile băiețelului. Elisei s-a rugat cu stăruință. Băiețelul a început să strănute. Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte strănuturi. Și băiețelul a deschis ochii. Era din nou sănătos.
O, cât de fericită şi recunoscătoare a fost mama băiețelului pentru că Elisei s-a rugat, iar Dumnezeu l-a făcut din nou bine pe băiețelul ei.
Dumnezeu ştie cum să îi facă sănătoși pe băieței și pe fetițe când sunt bolnavi, când cineva se roagă pentru ei. Dumnezeu îi iubeşte pe băieței și pe fetițe.