Maria era o fecioară care Îl iubea mult pe Dumnezeu. Ea vorbea cu Dumnezeu în fiecare zi şi întotdeauna făcea voia Lui.
Dumnezeu a avut o veste minunată pentru Maria. El a trimis un înger din Cer, pe Gabriel, ca să îi spună Mariei vestea minunată.
Într-o zi, Maria era singură. Dintr-o dată, un înger a coborât din Cer şi a început să îi vorbească. Maria l-a văzut clar pe înger.
Maria Îl iubea pe Dumnezeu şi știa totul despre îngeri, însă îi era puţin teamă, fiindcă era prima dată când vedea cu adevărat un înger şi îngerul îi vorbea.
Îngerul i-a spus: „Nu te teme, Maria!” Apoi, i-a spus că Dumnezeu o iubea atât de mult, încât îi va da voie să facă ceva pentru El, ceva ce nicio altă femeie din toată lumea nu mai făcuse vreodată.
Dumnezeu îi va trimite un Băieţel din Cer. Maria urma să fie mama Lui. Acest Băieţel va semăna foarte mult cu alţi copilași, dar era chiar Fiul lui Dumnezeu. Numele Lui urma să fie Isus. El avea să fie cel mai minunat Copil născut vreodată şi va creşte ca să devină cel mai minunat Om din lume. El va face lucruri mari pentru oameni. Îi va vindeca pe bolnavi, îi va întări, îi va face pe orbi să vadă, iar pe ologi să umble. Pe oamenii răi îi va face buni; îi va mântui de păcate şi îi va pregăti pentru Cer. O, ce Copil minunat avea să se nască!
Într-o noapte, Iosif – soţul Mariei – a avut un vis. În vis i s-a arătat un înger care i-a spus că Maria avea să fie mama Fiului lui Dumnezeu, mama lui Isus. Şi i-a mai zis: „şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”
Maria şi Iosif încă Îl aşteptau pe micuțul Isus, când au trebuit să facă o călătorie lungă. Ei au fost nevoiți să meargă departe, în alt oraş.
Atunci nu erau maşini, aşa că Maria a mers călare pe un măgăruş, iar Iosif a mers pe jos, alături de ea. Până la Betleem era un drum lung, chiar foarte lung şi Maria era tare obosită. Amândoi erau departe, foarte departe de casă.
În cele din urmă, ei au ajuns în oraş. Era noapte. Iosif voia să găsească un loc unde Maria să doarmă și să se poată odihni. S-au dus la un han, unde oamenii stau când sunt departe de casă. Iosif a bătut la uşa hanului. Un om i-a deschis ușa, dar i-a spus că nu mai era loc la han.
Singurul loc pe care au putut să-l găsească și unde să stea a fost un grajd, în care era o iesle. Fânul era atât de plăcut şi moale. Iosif a dus-o pe Maria să se culce acolo. Fânul avea miros dulce şi era curat.
În noaptea aceea, acolo în grajd, Dumnezeu L-a trimis pe scumpul Lui Copilaş să trăiască cu Maria şi Iosif. Cei doi L-au numit Isus. Dumnezeu L-a trimis pe Copilașul Isus aşa cum a promis, chiar pe Fiul Său din Cer. Maria L-a înfăşurat pe Isus, pe Copilașul lui Dumnezeu, într-o pânză curată și moale şi L-a aşezat în iesle, să doarmă. Isus era un copilaş, cum ai fost tu când ai ajuns prima dată la tati și la mami.
A fost ziua naşterii lui Isus. Iată de ce noi sărbătorim Crăciunul. Isus a venit în lume să trăiască, să crească şi să fie un Om minunat. El a venit cu un scop cu totul deosebit — Isus urma să fie Mântuitorul, avea să izbăvească oamenii de păcatele lor, așa cum spusese îngerul. El mântuiește oamenii mari, băiețeii, fetițele, facându-i buni şi fericiţi. Ce bucurie este să ne amintim de naşterea Lui, când vine Crăciunul!
%402x.svg){kind=icon}