Dumnezeu este prezent peste tot. Dumnezeu ne vede tot timpul. El știe întotdeauna ce facem. Dumnezeu are o grijă deosebită de cei care încearcă să fie slujitorii Lui.
Odată, Petru, care era unul dintre slujitorii lui Dumnezeu, se afla într-o închisoare rece și întunecoasă, departe de toți prietenii lui. Petru nu a făcut nimic rău. Tot ceea ce făcuse el, a fost să vorbească oamenilor despre Isus. Aceasta a stârnit furia regelui împotriva lui Petru. Regele nu dorea ca lumea să afle despre Isus și l-a aruncat pe Petru în temniță, ca să nu mai vorbească nimănui.
Regele acela rău a poruncit ca mâinile lui Petru să fie puse în lanțuri. Petru era străjuit de doi păzitori, ca să nu poată să scape.
Prietenii lui Petru erau trişti pentru că el era în temniță! Ei s-au întâlnit şi au zis: „Ce am putea să facem, ca să-l ajutăm pe bietul Petru să nu mai fie în temniță?” „Putem să ne rugăm,” s-au gândit ei. „Petru e unul dintre cei mai buni slujitori ai lui Dumnezeu. Suntem siguri că Dumnezeu ne aude şi că îl va ajuta pe Petru.”
Astfel, prietenii lui Petru au pornit spre casa unei femei, al cărei nume era Maria, unde s-au rugat. Cât de fierbinte s-au rugat! Ei L-au rugat pe Dumnezeu să-l scoată pe Petru din temniță.
Atunci, Dumnezeu a ascultat rugăciunea prietenilor lui Petru. Când Dumnezeu vrea să trimită ajutor din Cer, uneori, El trimite un înger. Era noapte. Petru adormise în lanţuri lângă cei doi păzitori. Deodată o lumină puternică a strălucit în întunericul închisorii. Lumina strălucea chiar în locul unde era Petru. Îngerul lui Dumnezeu l-a atins pe Petru şi i-a spus să se scoale degrabă.
Petru s-a ridicat în picioare. Imediat, lanţurile grele au căzut! Mâinile lui Petru erau din nou libere. Îngerul i-a spus lui Petru să îşi îmbrace hainele şi să se încalţe. După aceea, îngerul i-a zis: „Vino după mine!” Petru a rămas foarte surprins. Nimeni nu poate să facă rău unui slujitor al lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu zice: „Stop!”
Petru era întemniţat în partea cea mai de jos a închisorii. El nu era aproape de poartă. Până la poarta închisorii mai erau încă mulţi păzitori care nu lăsau pe nimeni, nici să intre, nici să iasă.
Petru l-a urmat pe înger. Ei au trecut de un păzitor, apoi de altul şi de încă unu. Nici măcar unul dintre păzitori nu s-a trezit. Nici măcar unul nu l-a văzut pe Petru plecând. Nici măcar cei doi păzitori între care era înlănţuit Petru. Nu! Dumnezeu nu a lăsat nici măcar pe unul dintre ei să îl vadă pe Petru plecând. Nimeni nu a încercat, nici măcar să-l oprească pe Petru.
În scurt timp, Petru şi îngerul au ajuns la poarta aceea mare și grea, făcută din fier, care dădea spre oraş, orașul unde prietenii lui Petru s-au rugat.
Poarta aceea mare și grea, făcută din fier, era bine încuiată, dar a început să se deschidă singură. Nici chiar porţile mari şi grele, făcute din fier, nu îi pot opri pe cei ce sunt ai lui Dumnezeu, atunci când El Îşi trimite îngerul ca să le deschidă. Porţile de fier s-au deschis în faţa lui Petru şi a îngerului.
Petru şi îngerul au mers pe străzile întunecoase. Apoi, îngerul a plecat de lângă Petru şi nu l-a mai văzut. Acum, Petru şi-a dat seama că a fost scos din închisoare. El nu mai avea lanţurile pe mâni. Era atât de surprins, încât s-a gândit că poate a visat, dar a văzut clar că se afla chiar lângă casa prietenilor lui.
Petru s-a dus la casa Mariei, unde prietenii lui încă se mai rugau pentru el. El a bătut la uşa care dădea în pridvor şi o slujnică, al cărei nume era Roda, a venit să vadă cine era. Când Roda a auzit glasul lui Petru a fost atât de fericită şi a fugit înapoi la oamenii care se rugau spunându-le: „Petru stă înaintea porții! Petru stă înaintea porții!”
Cei din casă i-au spus slujnicei Roda că nu putea să fie Petru, fiindcă el era în temniță. Și tocmai pentru Petru se rugau ei.
Petru a bătut la poartă și din nou a bătut la poartă. Când prietenii lui au deschis poarta, ei au văzut că, într-adevăr, era Petru. O, cât de fericiţi trebuie să fi fost cu toţii, că Isus a răspuns rugăciunilor lor atât de repede şi că l-a ajutat pe Petru să iasă din închisoarea rece şi întunecoasă! Petru le-a spus tot. Le-a povestit cum Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Lui ca să îl ajute. Petru s-a bucurat și el că prietenii lui s-au rugat pentru el.
Dumnezeu trimite îngeri şi pentru noi, dar noi nu putem să îi vedem. Îngerii Lui au întotdeauna mare grijă de noi. Nici nu e nevoie ca noi să-i vedem. Noi știm că îngerii sunt cu noi pentru că aşa spune Dumnezeu în Biblie.
%402x.svg){kind=icon}