Era odată un rege al cărui nume era Ioram. Oraşul în care locuia el era înconjurat de ziduri înalte, la fel ca toate oraşele din țara aceea. Orașul avea o poartă mare pe unde oamenii intrau şi ieşeau din oraş. Poarta era întotdeauna încuiată noaptea, iar ziua era păzită de un om care îi lăsa pe oamenii care locuiau în oraș să iasă și să intre.
Locuitorii acestui oraş erau israeliţii, copiii lui Dumnezeu, pe care Moise i-a ajutat să scape de un rege străin și rău. Israeliții ar fi trebuit să Îl iubească pe Dumnezeu, dar, chiar atunci, ei nu Îl iubeau.
Regele Ioram vedea cum oamenii sufereau de foame. Nu mai era hrană şi el nu putea să facă nimic ca să își ajute poporul. Băiețeii și fetițele erau înfometaţi! Și mămicilor și tăticilor lor le era foame. Regele şi poporul său erau în oraș, înconjuraţi de ziduri şi nu puteau să iasă pentru a găsi ceva de mâncare.
Un alt rege rău, care avea inima plină de păcat, a venit cu foarte mulţi soldaţi ca să lupte împotriva poporului pe care Dumnezeu l-a ajutat cândva foarte mult. Regele rău şi soldații lui nu puteau să intre în oraş. Porţile erau bine încuiate, iar zidurile erau prea înalte. Atunci, regele rău și-a făcut tabăra chiar lângă oraș. Regele avea cu el destulă mâncare și apă de care avea nevoie, aşa că el și soldații lui puteau să stea acolo în tabără, cât doreau ei.
În oraşul acela, care era înconjurat de zidurile înalte, oamenii au mâncat toată hrana pe care au mai avut-o. Nu a mai rămas nici un pic de mâncare. Oamenii erau cu toții înfometaţi. O, cât de foame le era tuturor!
Atunci Ioram s-a înfuriat. El a spus că Elisei, care era un slujitor al lui Dumnezeu, este de vină pentru tot ce s-a întâmplat. Regele însă nu a uitat că vina putea să fie numai a lui, adică a regelui. El și tot poporul său au uitat cu totul de Dumnezeu. Unor băieței și fetițe le plac întotdeauna să spună că altcineva a făcut un lucru rău, când de fapt, chiar acei băieței și fetițe l-au făcut.
Regele Ioram, împreună cu o parte dintre oamenii lui, s-au dus să-l vadă pe Elisei, slujitorul lui Dumnezeu.
Elisei le-a zis că, deşi toți sufereau de foame în ziua aceea, a doua zi va fi hrană destulă. Și hrana va fi chiar la poarta oraşului.
Călărețul pe brațul căruia se sprijinea regele a râs când a auzit cuvintele rostite de Elisei. Slujitorul acela întreba cum ar fi putut să se întâmple un asemenea lucru. El a uitat ce poate Dumnezeu să facă.
Lui Dumnezeu îi era milă de oamenii flămânzi. El a făcut ca regele rău şi soldații lui din tabără să creadă că auzeau un zgomot asurzitor. Zgomotul era ca şi cum mii și mii de cai și care de luptă ar fi venit direct către ei. Aceştia au crezut că vor fi călcaţi în picioare. Atunci, i-a cuprins frica, au sărit în picioare și au fugit cât au putut de repede. În urmă, ei au lăsat toată mâncarea, hainele şi tot ce aveau.
Afară, lângă poarta oraşului, erau patru leproşi, niște oameni care aveau răni mari pe tot corpul. Leproşii erau și ei flămânzi! Ei știau că nu mai era mâncare în oraş, aşa că s-au gândit să meargă în tabăra regelui rău, poate acolo vor găsi mâncare.
În noaptea aceea, cei patru leproşi s-au dus în tabăra regelui rău. Ei au văzut corturile, dar nimeni nu era în ele. Nici măcar un soldat!
Leproşii au fost foarte fericiţi! Ei au intrat în cort şi au mâncat. După ce au mâncat, ei au intrat într-un alt cort şi au găsit şi acolo mâncare. Atunci, leproșii s-au gândit așa: „Suntem egoişti. Aici este destulă hrană pentru toţi oamenii din oraş. Ar trebui să îi spunem regelui că aici e multă mâncare și că soldații regelui rău au plecat.”
Ei au fugit spre cetate. Când au ajuns, ei le-au spus străjerilor de la poarta cetății ce au văzut. Atunci, străjerii au trimis vestea regelui.
Regele Ioram s-a gândit că regele rău şi soldaţii săi i-au întins o capcană. Poate că soldaţii răi erau ascunşi şi ar fi putut să se întoarcă, să-i prindă şi apoi să intre în oraş. Regele a trimis câţiva soldaţi să cerceteze tabăra. Soldații au văzut că era destulă mâncare pentru toţi oamenii flămânzi, aşa cum a zis Elisei. Dumnezeu așa i-a spus că va fi mâncare pentru toţi. Dumnezeu a avut din nou grijă de poporul Său, atunci când poporul Său a avut nevoie de El.
%402x.svg){kind=icon}