Băiețeii, fetițele, tăticii, mămicile și toate animalele pe care le aveau ei, mergeau pe jos prin deşert, unde era foarte cald, iar nisipul era fierbinte. Nu era un loc bun pentru plimbare, dar poporul lui Dumnezeu mergea către noua sa țară, iar singura cale, prin care ei puteau să ajungă acolo, era să treacă prin deşert.
Moise era conducătorul lor. El a vorbit cu Dumnezeu pentru a afla pe ce drum trebuie să meargă. În acea zi poporul lui Dumnezeu se afla într-o mare încurcătură. Ei au terminat toată mâncarea pe care au avut-o cu ei. Acum, de unde mai puteau ei să găsească mâncare?
Acolo, departe, în deșert, nu erau nici hambare, nici grădini și nici pieţe de unde să cumpere ceva de mâncare.
„Moise, Moise,” striga poporul. „De unde să luăm ceva ca să mâncăm? Ce vom face? O, vai, vai!”
Moise a vorbit cu Dumnezeu. Moise știa că Dumnezeu veghea asupra lor. Dumnezeu n-ar fi lăsat ca poporul Său să sufere de foame. Dumnezeu a zis că va trimite o ploaie de pâine din Cer în fiecare dimineaţă. Ploaie de pâine? Dumnezeu o va trimite mâine.
În dimineața zilei următoare, oamenii au ieşit cu mare grabă din corturi, ca să vadă pâinea pe care Dumnezeu a făgăduit-o. Peste tot, se aflau pe jos nişte bobiţe mici de culoare albă.
„Ce este aceasta? Ce este aceasta?” se întreba toată lumea. Ei au numit-o mană. O, ce bună era! Mana avea un gust dulce, așa cum e gustul prăjiturilor cu miere.
În fiecare dimineaţă, Dumnezeu le trimitea mană din Cer, iar în fiecare dimineață ei strângeau doar atât cât era nevoie ca familia să mănânce în ziua aceea. Ei au copt mana în tigăi, făcând turte din ea.
Moise le-a spus oamenilor să strângă mană, atât cât era nevoie doar pentru o zi. Dumnezeu a vrut ca poporul Său să ştie că El va face întocmai cum le-a spus. Poporul trebuia să creadă în Dumnezeu.
Dar unii oameni nu l-au ascultat pe Moise. Ei au crezut că, dacă vor strânge mai multă mană, cât pentru două zile, atunci nu va mai trebui să iasă după mană și în ziua următoare. Dar, când au început ei să mănânce mana a doua zi, toată mana a făcut viermi și s-a stricat. Când Dumnezeu spune „Nu,” la Dumnezeu „Nu,” înseamnă „Nu!”
Cu o zi înainte de Sabat, Dumnezeu le-a zis tuturor să culeagă mană pentru două zile. Dumnezeu nu a vrut ca ei să adune hrană în ziua lui Dumnezeu. În fiecare dimineață, mana venea din Cer, dar nu şi în ziua de Sabat.
Dumnezeu vrea ca cei din poporul Său, care trăiesc azi, aici pe pământ, să nu cumpere nici ei mâncare în ziua lui Dumnezeu. El vrea ca și noi să ținem duminica, doar pentru El. Dumnezeu a avut multă grijă de acei oameni, atunci. Dumnezeu face la fel şi cu noi, astăzi.
%402x.svg){kind=icon}