Ilie se Roagă pentru Foc

1 Regi 18:17-39

Într-o dimineaţă, devreme, s-a auzit un zgomot puternic de pe vârful unui munte înalt. Zgomotul venea de pe Muntele Carmel.

Mai demult, poporul s-a urcat pe povârnişul acestui munte şi a ridicat acolo sus un altar, ca să poată să se roage lui Dumnezeu. Ei ziceau că se simțeau mai aproape de Dumnezeu acolo.

Dar, acum, altarul de pe Muntele Carmel era dărâmat şi nimeni nu mai venea acolo ca să vorbească cu Dumnezeu. Dar ce era tot zgomotul acela asurzitor? Ce făceau toţi oamenii aceia acolo sus, pe munte? Nimeni nu se mai rugase acolo de foarte mult timp.

Ilie fusese cel care le spusese tuturor să vină acolo. Mult timp el se ascunsese de un împărat rău. Împăratul voia să-i facă rău lui Ilie, pentru că Ilie îl iubea pe Dumnezeul Cel Adevărat.

Ilie a spus întregului popor că se rugau zadarnic la un dumnezeu fals, pe nume Baal. Acesta nu avea cum să-i ajute. Ei aveau nevoie de ploaie pentru pământurile lor, dar Baal nu putea să îi audă. Baal nu putea să le trimită ploaie. Acum, poporul avea să vadă Cine este Dumnezeul Adevărat, Baal sau Dumnezeul din Cer?

Iată ce urmau ei să facă. Aveau să aducă două grămezi de lemne. O grămadă pentru dumnezeul fals făcut de ei, deci pentru Baal, iar o altă grămadă pentru Dumnezeul din Cer. Deasupra fiecăreia dintre cele două grămezi aveau să așeze câte un animal înjunghiat, ca jertfă sau dar pentru Dumnezeu. Apoi, urmau să se roage ca să se coboare foc din Cer şi să mistuie lemnele şi animalul înjunghiat adus ca jertfă. În felul acesta aveau să ştie că Dumnezeul care trimite foc din cer era Dumnezeul Cel Viu şi Adevărat. Ilie le-a spus oamenilor care se rugau lui Baal, să încerce ei primii.

Ce zarvă îngrozitoare făceau! O mulţime de oameni săreau fără rost în jurul altarului lor! Se rugau, cântau, strigau, încercând să-l facă pe Baal să trimită foc din Cer. În scurtă vreme, ei au început să ţipe şi să se taie cu săbiile şi cu suliţele, până când le-a curs sângele. Ei credeau că, dacă fac așa, atunci lui Baal i se va face milă de ei şi va trimite foc să mistuie jertfa. Oamenii aceştia, care se rugau falsului dumnezeu, Baal, au strigat, au cerut, au chemat și au făcut tot ce au crezut ei că-l va convinge pe Baal să le răspundă. Dar, Baal nu putea să răspundă. Baal nu era viu. El nu putea să îi audă. El nu putea nici să îi audă, nici să le vorbească. Baal era făcut din lemn. El era doar un idol.

Ilie a aşteptat mult timp, pentru ca poporul să aibă șansa ca dumnezeul lor fals să le trimită foc. Erau foarte mulți cei care strigau şi se rugau lui Baal. Tot Israelul era acolo, împreună cu cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal. Toți oamenii aceia jucau, săreau şi strigau făcând un zgomot asurzitor. Chiar și așa, dumnezeul lor fals nu le-a venit în ajutor.

Acum, era rândul lui Ilie. Doar Ilie, singur în faţa tuturor! Dar lui nu-i era teamă. Ilie ştia că el iubea un Dumnezeu Adevărat, care putea să-l audă atunci când se ruga. El ştia că acest Dumnezeu avea să-i răspundă imediat.

„Apropiaţi-vă de mine,” le-a zis Ilie tuturor. El a vrut ca toţi să vadă ce avea să facă Dumnezeu.

Tot poporul se uita cu mare atenție la Ilie în timp ce el a luat douăsprezece pietre şi a făcut un altar pe care să aşeze lemnele. Ilie a făcut exact cum îi spusese Dumnezeu să facă.

Ilie a aşezat lemnele pe altarul de piatră. Apoi a aşezat animalul înjunghiat deasupra lemnelor. Dar, Ilie avea să înfăptuiască un lucru care să facă să fie și mai greu ca focul să ardă. Ilie ştia că Dumnezeu putea să facă orice. El a vrut ca oamenii aceia să ştie că Dumnezeul lui era Dumnezeul Cel Adevărat.

Peste tot, împrejurul celor douăsprezece pietre mari, Ilie a săpat un şanţ adânc. „Umpleţi patru vedre cu apă,” le-a zis el „şi vărsaţi-le peste animalul de jertfă şi peste lemne.” Apa se folosește la stins focul, nu ca să îl aprindem. Oamenii care îl priveau pe Ilie poate că se gândeau că Dumnezeul lui Ilie nu putea să aprindă lemne ude.

Ilie ştia foarte bine ce face când le-a cerut să mai aducă încă patru vedre cu apă, astfel ca lemnele şi animalul de jertfă să fie ude de tot. De data aceasta, apa a curs chiar și în şanţul pe care Ilie l-a făcut în jurul altarului. Acum, până și pământul era ud.

Toţi oamenii aşteptau tăcuţi şi nemişcaţi. Poate că ei se gândeau, că Ilie urma să ude totul atât de mult, că nici măcar Dumnezeu nu va putea să trimită un foc care să mistuie tot ce era pe altar.

Şi iată că Ilie a mai cerut încă patru vedre cu apă. A vărsat toată apa peste lemne, peste animalul înjunghiat pentru jertfă și peste pietrele altarului, de s-a umplut cu apă şi şanţul din jurul altarului. Acum totul era înmuiat de apă.

Poporul ştia că în altarul pe care l-a zidit Ilie nu era niciun foc ascuns. Toți l-au văzut pe Ilie cum a zidit altarul şi după aceea, ei au văzut când el a turnat toată apa peste altar. Aceasta a fost ceea ce și-a dorit Ilie. El a vrut să le arate oamenilor câtă lipsă de înțelepciune era ca cineva să se roage unui idol, care nici măcar nu are viaţă.

Ilie s-a apropiat de altarul lui Dumnezeu, altarul pe care l-a zidit pentru Tatăl nostru Ceresc. Toată lumea a amuţit. Doar un singur om se ruga lui Dumnezeu şi altarul era îmbibat de apă. Oare, chiar va răspunde Dumnezeul lui Ilie la rugăciune?

O, da, Dumnezeu l-a auzit pe Ilie. Dumnezeu aude pe fiecare băiețel și fetiță, pe fiecare bărbat și femeie care se roagă Lui.

Ilie a privit în sus către Cer. El a zis: „Doamne, Dumnezeule, îngăduie ca oamenii aceștia să cunoască azi că Tu eşti Adevăratul Dumnezeu şi că eu Te iubesc. O, Doamne, Te rog ascultă-mă, pentru ca toţi aceşti oameni să poată să te iubească şi ei!”

Dintr-o dată, ca un fulger, focul lui Dumnezeu a căzut pe altar. Lemnele au început să trosnească. Jertfa a fost mistuită pe loc. Până şi cele douăsprezece pietre ale altarului au ars, atât de puternic a fost focul. Focul a supt apa din şanţ şi a ars și pământul. Dumnezeu poate să facă orice. El poate să facă să ardă până şi pietrele şi apa.

Cu toţii au căzut în genunchi, cu feţele plecate la pământ, şi au început să strige: „Domnul este Adevăratul Dumnezeu.” Oamenii au văzut că Dumnezeu este Adevăratul Dumnezeu și că El este iubitor.

Ilie a fost un bun slujitor al lui Dumnezeu. Lui nu i-a fost teamă să le zică oamenilor că Domnul e adevăratul Dumnezeu, chiar şi atunci când a fost singur în faţa tuturor. El știa că Dumnezeu îi va purta de grijă.

Dumnezeu are şi astăzi nevoie de slujitori credincioşi. Vrei să fii un slujitor al lui Dumnezeu şi să le spui altora despre toate lucrurile minunate pe care Dumnezeu poate să le facă?