Casa Frumoasă din Grădină

Geneza 2:8-25, 3:1-24

Cu foarte mult timp în urmă, Dumnezeu a creat lumea aceasta mare în care trăim. El a creat-o şi a văzut că era bună. Lui Dumnezeu I-a plăcut lumea pe care El a creat-o.

Dumnezeu a vrut să facă în această lume o grădină frumoasă. El nu a vrut să fie doar o grădină de flori, cu morcovi, mazăre, salată și alte lucruri din acestea. El a vrut o grădină frumoasă, plină de pomi mari în care să rodească tot felul de fructe dulci.

Așa a făcut Dumnezeu cea mai frumoasă grădină care a existat vreodată. Putem să ne închipuim tot felul de flori frumos colorate, albastre, roșii și galbene care erau în grădină. Fiecare culoare și fiecare fel de flori se găseau în grădina aceea.

Dumnezeu a pus în grădină tot felul de pomi fructiferi: peri, piersici și meri. O, nici nu putem să spunem cât de multe feluri de pomi creșteau acolo! Păsări frumoase cântau în pomi. Poate că mii de fluturi zburau de ici-colo, iar animalele mici se jucau prin tufișuri.

În grădină era și un râu. Iar râul uda plantele, iar micile animale puteau să bea apă din râu. Nimeni nu a văzut vreodată o grădină așa de frumoasă cum era Grădina Domnului.

Dumnezeu a vrut ca cineva să locuiască în grădină, aşa că El a creat un om, căruia i-a pus un nume. Dumnezeu l-a numit pe omul Său, Adam. Dumnezeu nu a vrut ca Adam să fie singur şi a creat şi o femeie. Adam avea pe cineva cu care să vorbească. Dumnezeu i-a pus femeii numele Eva.

Adam şi Eva locuiau în această grădină minunată. Ei nu trebuiau să strângă buruienile, pentru că, atunci, nu existau buruieni în grădină. Dumnezeu nu a creat nimic rău în grădină. Trandafirii nu aveau spini în acea primă grădină. Adam şi Eva nu au trebuit să cumpere mâncare. Ei găseau tot ce doreau chiar acolo, în Grădina lui Dumnezeu și mâncau.

Adam şi Eva puteau să mănânce tot ceea ce doreau din grădina Edenului. Dar nu aveau voie să mănânce fructele unui anumit pom. Doar un singur pom din acea mare și frumoasă grădină, Dumnezeu a vrut ca Adam şi Eva să-l lase în pace. Ei aveau atât de mulţi pomi că nu era nevoie să mănânce din pomul acela.

Adam și Eva au ascultat ce le-a zis Dumnezeu. Ei au știut că Dumnezeu a spus: „Nu!” Acel pom era chiar în mijlocul grădinii.

Dumnezeu a fost atât de bun cu Adam, că l-a lăsat să pună nume fiecărui animal, mic sau mare. Gândiţi-vă! La toate animalele pe care Dumnezeu le-a creat pentru grădină.

Toate animalele erau prietene în acea primă grădină. Leii nu au făcut rău nimănui. Leii erau jucăuşi ca nişte pisicuțe mai mari. Le plăceau să fie mângâiați și să te joci cu ei. Tigrii nu au vrut să facă nici un rău animalelor mici. Lor le plăceau să se joace cu iepuraşii şi veveriţele. Toate animalele se jucau în acea grădină şi aveau parte de multă veselie. Era așa de frumos. Adam, Eva și toate animalele, erau cu toții foarte fericiţi.

Dumnezeu vorbea direct cu Adam şi Eva. Când ei locuiau în grădina lui Dumnezeu nu trebuiau să se roage așa cum noi ne rugăm când vrem să vorbim cu Dumnezeu. Dumnezeu le vorbea direct, la fel cum tăticii și mămicile voastre vorbesc cu voi. Adam şi Eva au umblat împreună cu Dumnezeu prin grădină în răcoarea zilei. În grădină nu era nimic care să îi facă pe Adam şi Eva sau pe animale, mici sau mari, să plângă. Cu toții erau întotdeauna atât de fericiți.

În grădină era un şarpe care putea să vorbească, iar într-o zi i-a vorbit Evei. Şarpele încerca să o convingă pe Eva să facă un lucru rău. Iată, cam așa au vorbit ei. Șarpele a zis: „Eva, Dumnezeu nu te lasă să mănânci fructe din toți pomii, nu-i așa?” Eva a zis: „Putem să mâncăm fructe din orice pom vrem noi, dar nu din pomul acela din mijlocul grădinii. Pomul acela este al lui Dumnezeu. El nu vrea ca noi să mâncăm fructe din el. Dumnezeu a zis că este pomul Său şi nu trebuie să mâncăm din el, altfel vom muri.”

Gândiţi-vă, Dumnezeu a făcut acea mare grădină, cu atât de multe lucruri bune în ea, toate pentru Adam și Eva, iar tot ceea ce Dumnezeu a dorit era un singur pom. Doar un singur pom, iar Adam și Eva puteau să aibă toți ceilalți pomi.

Șarpele a zis Evei: „O, dar nu veți muri dacă veți mânca fructe din pomul acela. Dacă mâncați, veți fi cu adevărat inteligenți și veți cunoaște totul. Veți fi la fel ca Dumnezeu, dacă veți mânca fructe din pomul lui Dumnezeu. Dumnezeu știe că veți fi la fel de inteligenți cum este El și de aceea v-a spus El „Nu” în privința acelui pom.”

Eva s-a uitat la pomul interzis și care era al lui Dumnezeu. Era un pom frumos. Fructele lui arătau bine. Ea voia să vadă ce fel de gust aveau acele fructe. Eva credea că o să devină la fel de înţeleaptă ca şi Dumnezeu. Eva a întins mâna și a luat un fruct din pom şi a mâncat. Şarpele acela a fost rău când i-a spus Evei să facă așa, iar Eva nu ar fi trebuit să-l asculte.

Evei i-a plăcut gustul fructului, așa că i-a dat şi lui Adam care a încălcat şi el porunca dată de Dumnezeu. Şi el a mâncat din pomul interzis care era al lui Dumnezeu.

În seara aceea, Adam şi Eva au auzit cum Dumnezeu umbla prin grădină, chemându-i să vină la El. Ei şi-au dat seama că au făcut ceva rău şi s-au ascuns. Ei l-au ascultat pe şarpe, nu pe Dumnezeu. Cei doi nu au făcut niciun zgomot. Ei nu au vrut ca Dumnezeu să-i găsească, dar nimeni nu poate să se ascundă de Dumnezeu, nici Eva, nici Adam, nici tu și nici eu. Întotdeauna, Dumnezeu ştie unde suntem şi ce facem. Dumnezeu a ştiut unde s-au ascuns Adam şi Eva. Dumnezeu a știut și ce au făcut ei.

Lui Adam şi Evei le era ruşine să apară în faţa lui Dumnezeu, la fel cum și nouă ne este ruşine să venim în faţa mămicii noastre sau a tăticului nostru când am făcut ceva ce ei ne-au spus să nu facem. Dumnezeu i-a întrebat dacă au mâncat fructe din pomul din care El le-a spus să nu mănânce. Adam şi Eva au spus că au mâncat. Adam a dat vina pe Eva, iar Eva a dat vina pe şarpe. Este uşor să zicem că altcineva ne-a îndemnat să facem ceva rău. Noi nu trebuie să facem lucruri rele doar pentru că cineva ne-a spus să facem așa. Noi putem să le răspundem: „Nu, eu vreau să fiu bun!”

Pentru că nu L-au ascultat, Dumnezeu le-a zis lui Adam şi Evei că nu mai pot locui în grădina sfântă a lui Dumnezeu, în grădina din Eden. Ei au trebuit să părăsească grădina şi să muncească din greu pentru a avea ce să mănânce. Dumnezeu i-a izgonit din grădină şi chiar a pus îngeri de strajă la poarta grădinii pentru ca cei doi, Adam şi Eva, să nu mai poată să intre niciodată.

Adam şi Eva au comis un păcat groaznic când nu au ascultat de Dumnezeu. De aceea, noi avem păcate, ne îmbolnăvim, iar animalele se luptă între ele. De ce se întâmplă toate aceste lucruri rele? Pentru că primul bărbat şi prima femeie, pe care Dumnezeu i-a creat, nu au fost ascultători de Dumnezeu. Acum, fiecare copilaș se naşte având sămânţa păcatului în inimă. Trebuie să ne rugăm, iar Isus va scoate din inima noastră sămânţa păcatului, ca să nu crească niciodată.

Noi trebuie să fim atenţi să nu facem lucruri rele. Dacă facem vreun rău, aproape întotdeauna se întâmplă că prin aceasta să îi facem și pe alții să facă un lucru rău. Lui Dumnezeu nu-i place așa ceva. Iată, așa au făcut Adam şi Eva, şi uite cum au fost ei pedepsiţi.