Marcu 10:13-16; Matei 18:1-14
Într-o zi Isus era foarte ocupat învăţându-i pe oameni cum să-L iubească pe Dumnezeu. Oriunde se ducea Isus mulţi oameni veneau întotdeauna să-I vorbească. Isus era bun cu ei şi îi ajuta pe cei care aveau necazuri.
În ziua aceea, o mare mulțime s-a adunat în jurul lui Isus. Unii oameni au venit pe un drum foarte lung ca să-L vadă şi să-L audă. Ei doreau să-şi petreacă fiecare clipă vorbind cu Isus, pentru că urmau să se întoarcă la casele lor tot pe drumul acela foarte lung.
O parte dintre mămici și tătici şi-au adus băiețeii şi fetițele ca şi ei să Îl vadă pe Isus. Pentru aceşti copii a fost o zi fericită. În cele din urmă, aveau să-L vadă pe Isus și aveau să-L audă vorbind.
Ucenicii care erau cu Isus încercau să îi ţină pe oameni la mare distanţă. Ei doreau ca Isus să aibă puțin timp pentru odihnă. Dar Isus i-a văzut pe toți acei oameni, mămici, tătici, băieței și fetițe, și nu a vrut să se odihnească. Lui Isus Îi plăcea să vorbească cu oamenii.
Isus a început să vorbească. Cât de mult le plăcea copiilor să audă glasul Lui blând și prietenos, dar ei nu erau destul de aproape ca să-L vadă foarte bine. Unele dintre mămici au încercat să treacă prin mulţime pentru ca şi copiii mici să fie mai aproape de Isus, să poată să-L audă şi să-L vadă mai bine. Alte mămici aveau copilași foarte mici. Ele doreau ca Isus să le binecuvânteze copilaşii.
Ucenicilor lui Isus nu le-a plăcut deloc acest lucru. Ei credeau că Isus era prea ocupat ca să mai fie deranjat cu copiii, când erau atât de mulți oameni mari acolo. Ucenicii i-au certat pe părinţii care îşi aduceau copiii la Isus. Dar, Isus i-a mustrat pe ucenicii Lui pentru că au încercat să-i îndepărteze pe copii.
Isus iubește foarte mult băiețeii și fetițele. El le-a spus ucenicilor Lui să îi lase pe toţi copilaşii să vină la El. Ucenicii nu trebuiau să spună niciodată „Nu,” când un băiețel sau o fetiță dorea să vorbească cu Isus. El ştia că băiețeii și fetițele erau cele mai scumpe ființe de pe pământ şi că într-o zi ei vor fi cele mai scumpe ființe în Cer.
Isus a încetat să le vorbească oamenilor mari şi a zis: „Lăsaţi copilașii să vină la Mine și nu-i opriți!”
Atunci oamenii mari s-au tras înapoi şi i-au lăsat pe copilaşi să se apropie de Isus. O, cât de fericiți erau copiii! Cât de mult le plăceau privirea blândă a lui Isus. Unii copilaşi se sprijineau de Isus. El i-a luat în braţe pe unii dintre ei. Isus îi iubea foarte mult pe toţi. El își întindea brațul şi îi mângâia pe creștet. Isus i-a binecuvântat pe toţi, pe fiecare copilaş în parte. În ziua aceea, toate mămicile şi toţi tăticii au fost fericiți.
Isus te iubeşte şi pe tine la fel de mult cum îi iubea pe copiii din ziua aceea, atunci, cu mult timp în urmă.
Ucenicilor lui Isus le plăceau să-L audă povestindu-le despre Cer. Ei ştiau că Cerul este un loc fericit. De foarte multe ori ei puneau întrebări despre Cer şi despre cum este acolo.
Odată, ucenicii Lui au vrut să ştie cine va fi cel mai mare sau cel mai bun în Cer. Isus a chemat la El pe un copilaş. Ucenicii s-au uitat la Isus. După aceea, ei s-au uitat la copilaş. Nu înţelegeau de ce l-a chemat Isus pe copilaș la El.
Isus l-a luat pe copilaș în braţe şi le-a spus ucenicilor Săi că, dacă vor fi iubitori şi blânzi ca un copilaş, atunci vor merge în Cer, fiindcă „Împărăţia Cerurilor este a celor ca ei” (Matei 19:14).
Copiii pot să fie învăţaţi cum să se roage şi cum să ceară lui Dumnezeu să le facă inima curată. Un băieţel sau o fetiţă ştie şi crede că Dumnezeu va face să dispară toate păcatele din inima lor. Uneori oamenii mari se gândesc prea mult cum să câştige bani sau cum să aibă haine frumoase sau cum să aibă o casă mare sau alte lucruri ca acestea, în loc să-L roage pe Dumnezeu să le dea o inimă curată. Băiețeilor și fetițelor nu le pasă de lucrurile acelea.
Isus le-a spus ucenicilor Lui că cei care îl iubesc pe Dumnezeu, aşa cum un copilaș Îl iubeşte pe Dumnezeu, vor fi cei mai mari în Împărăţia Cerurilor.
Acum, noi nu putem să-L vedem pe Isus. El s-a dus înapoi în Cer ca să fie cu Tatăl Său, Dumnezeu, dar Isus poate să ne vadă pe noi. El iubeşte băiețeii și fetițele la fel de mult cum îi iubea când era aici, pe pământ. Isus vorbeşte şi acum cu băieţeii şi fetiţele în inimile lor. Dar El nu vorbeşte tare, aşa cum vorbim noi. Isus şopteşte în inimile noastre ale tuturor, indiferent că suntem mici sau mari, şi ne spune ce este bine și ce nu este bine să facem. Isus ne spune când am făcut un lucru care Îl întristează. El doreşte ca noi să-L rugăm să ne ierte. A cere iertare, înseamnă să Îi spunem lui Isus că ne pare rău.
Isus îi iubeşte pe toţi băiețeii și fetițele din lume. Dumnezeu i-a creat pe toţi. Unii s-ar putea să arate altfel decât noi, să aibă o culoare diferită a pielii, dar Isus îi iubeşte și pe ei şi Isus vrea ca şi noi să îi iubim. Dumnezeu i-a făcut aşa, pentru că El a vrut ca ei să aibă acea culoare. Ei sunt prietenii lui Isus, aşa cum suntem şi noi.
Nu uita că, oriunde te duci, Isus merge cu tine. El te priveşte din Cer şi te iubeşte. Isus vrea ca şi tu să Îl iubeşti.