Naşterea din Nou

Eşti tu creştin? Este de importanţă vitală să ştii dacă eşti creştin sau dacă nu eşti creştin. Calitatea de membru al bisericii este un lucru onorabil, iar faptele bune pe care le faci este un lucru vrednic de laudă. Cu toate acestea, rămâne întrebarea legată de starea sufletului tău: Eşti într-adevăr un creştin născut din nou? Mântuitorul Isus a spus: “Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3:3).

Un creştin născut din nou este persoana care se predă întru totul lui Cristos. Predarea este necesară pentru a moşteni viaţa veşnică. Când Isus i-a spus lui Nicodim că era necesar să se nască din nou, Nicodim nu a înţeles. După aceea, Isus a folosit exemplificarea cu vântul. Deşi nu înţelegem pe deplin cum bate sau de ce bate vântul, ştim doar că vântul bate şi că putem să vedem efectul. La fel se întâmplă şi atunci când o persoană se naşte din nou. Nu înţelegem cum se produce, dar vedem şi simţim rezultatele naşterii din nou.

Mulţi oameni, care pretind că sunt creştini, sunt ignoranţi în privinţa naşterii din nou, în timp ce alţi oameni încearcă să dobândească naşterea din nou în felul lor. Naşterea din nou nu se poate obţine prin fapte bune, nici prin aderarea la o organizaţie religioasă şi nici măcar printr-un nou început în viaţă. Naşterea din nou are nevoie de o inimă pocăită adică penitentă, de întristare din pricina păcatelor săvârşite de persoana în cauză, precum şi de îndepărtarea de toate păcatele. După aceea, prin credinţă, omul trebuie să vină înaintea lui Dumnezeu pentru îndurare şi iertare, pentru ca apoi să pretindă graţierea făgăduită de Însuşi Dumnezeu. Oricine poate să ajungă să cunoască personal ce înseamnă a fi născut din nou. O rugăciune sinceră, asemănătoare cu a vameşului care se ruga astfel: “Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”, atrage după sine iertarea Domnului. Biblia spune că vameşul a fost socotit neprihănit, adică nevinovat. (Luca 18:13,14).

Unii s-ar putea să aibă sentimentul că au înfăptuit doar păcate mici şi că nu au nevoie să fie neprihăniţi. Pentru că Adam împreună cu Eva nu au ascultat de Dumnezeu în Grădina Eden, întreaga familie omenească a devenit o familie de păcătoşi prin naştere şi de aceea este necesar ca oamenii să se pocăiască. Dumnezeu a avut în vedere un plan, astfel ca toţi oamenii să aibă şansa de a fi mântuiţi, adică de a fi salvaţi. Isus, Fiul lui Dumnezeu, a murit în locul nostru pentru ca noi să putem avea iertare pentru păcatele noastre prin Sângele Său (Coloseni 1:14).

Prin moartea lui Cristos, fiecare persoană are acum ocazia favorabilă de a fi iertat. Nimeni nu mai este ţinut sub legătura păcatului şi nu mai este condamnat, fără a avea şansa de a deveni un copil al lui Dumnezeu. Acum, niciun om nu-l mai slujeşte pe Satan, doar din cauza simplului fapt că omul nu are puterea să aleagă. Isus şi-a vărsat Sângele pentru ca toţi să poată să fie răscumpăraţi.

Prăpastia existentă între păcătos şi Mântuitor trebuie acoperită prin credinţa în Dumnezeu. Credinţa, la rândul ei, crede ceea ce spune Dumnezeu. În Evrei 11:6, citim: “Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” Isus a spus: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16). Credinţa creşte, astfel încât o persoană poate să experimenteze harul mântuitor prin puterea răscumpărătoare a lui Cristos.

Primul pas către iertare este să-ţi dai seama de necesitatea iertării. Biblia spune că toţi au păcătuit. “Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:8,9). Mulţi au senzaţia că sunt prea slabi pentru a birui păcatul. Într-adevăr, doar prin propriile puteri, oricine este slab, dar când cineva se naşte din nou, viaţa lui este schimbată. Dumnezeu îi dă puterea de a birui păcatul. Atunci, persoana poate să spună asemeni apostolului Pavel: “Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” (Romani 8:1).

Când te pocăieşti şi îi ceri lui Dumnezeu să te ierte, Duhul Lui va mărturisi împreună cu duhul tău că eşti un copil al lui Dumnezeu (Romani 8:16). Vei ştii că eşti iertat. Pacea, bucuria şi dragostea lui Dumnezeu îţi vor umple inima, iar tu vei simţi o părtăşie scumpă cu El. Continuând să trăieşti în voia lui Dumnezeu, viaţa ta va fi o mărturie că tu eşti un ucenic al Domnului Isus Cristos.

Tabloul disperării îi prezintă pe mulţi învinşi când au venit la Dumnezeu. Unii dintre ei au fost încătuşaţi de crimă, de imoralitate, de droguri sau de alcool şi toţi erau fără nădejde. Dar Dumnezeu i-a eliberat la clipeala ochiului. Până şi faţa le era schimbată când, cu inima sinceră, s-au pocăit. Alţii s-au considerat ei înşişi a fi atât de drepţi, mândri, morali şi buni, încât nu au văzut propria lor nevoie de a fi mântuiţi. Totuşi, când respectivii autoproclamaţi oameni drepţi şi-au văzut nevoia lor şi s-au pocăit, Dumnezeu a făcut o schimbare exact la fel de mare în vieţile lor.

În timp ce majoritatea oamenilor sunt mântuiţi în biserică, practic poţi să fii mântuit în oricare alt loc. Unii au fost mântuiţi chiar în casele lor, când erau singuri în pădure sau pe când se aflau în mijlocul unei mulţimi de oameni. Alţii au îngenuncheat înaintea Domnului într-o celulă de la închisoare. Este important ca oamenii să înţeleagă că ceea ce pretinde Dumnezeu este o inimă cinstită. “Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (Faptele Apostolilor 2:21).

Să nu crezi că te-ai cufundat prea mult în păcat pentru a mai putea să primeşti această mântuire. Oricare ar fi condiţia ta, Isus poate şi este dornic să te scape. El zice: “Cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!” (Apocalipsa 22:17). În locul pronumelui relativ “cine” poţi să-ţi treci propriul tău nume.

Dacă vrei să fii mântuit, Dumnezeu nu te va îndepărta. Isus a spus: “Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6:37). Tot ceea ce ai de făcut este să îndeplineşti condiţiile pe care Dumnezeu le-a aşternut în Cuvântul Său. Roagă-te cu inima sinceră, mărturiseşte Domnului starea ta: “Doamne, sunt păcătos şi am nevoie de iertare. Ai milă de mine şi Te voi sluji tot restul vieţii mele.” O rugăciune sinceră, precum aceasta, va primi răspuns. Când ai parte de experienţa naşterii din nou, numele tău va fi scris în Cer, iar tu vei avea nădejdea vieţii veşnice.

Îl vei chema tu acum pe El în rugăciune? “O! de aţi asculta azi glasul Lui! - "Nu vă împietriţi inima” (Psalmul 95:7,8). Invită-L în inima ta şi vei avea parte de iertare.