Sângele Ispăşitor

Ce înseamnă sângele ispăşitor pentru tine?

Plata pentru păcat trebuia onorată. Ceea ce nu am fost în stare să facem pentru noi înşine, a făcut Cristos în locul nostru!

Refrenul unei cântări vechi ne spune: “E puterea ce minuni face, Sângele Mielului.” Citind Biblia aflăm că, deasupra tuturor temelor pe care le cuprinde, Biblia preamăreşte ispăşirea înfăptuită de Domnul Isus Cristos. Citind Biblia învăţăm că Sângele lui Isus Cristos a fost preţul pentru răscumpărarea noastră. Totuşi, înţelegem noi pe deplin învăţăturile Bibliei cu privire la acest Sânge? Care este importanţa Sângelui lui Cristos pentru cineva care îl caută pe Dumnezeu?

Biblia nu descrie compoziţia chimică a sângelui în termeni ştiinţifici. Dar, totuşi, Biblia ne spune ceva care este un lucru de bază pentru înţelegerea noastră cu privire la acest fluid care circulă prin arterele şi venele noastre. În Leviticul 17:11 citim: “Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.”  

Când l-a creat pe om, Dumnezeu a format trupul din ţărâna pământului, iar după aceea i-a suflat în nări suflare de viaţă. Când Adam a păcătuit, moartea şi-a făcut intrarea în spiţa familiei umane. Trupul omenesc a devenit subiectul stricăciunii şi morţii. Şi în acel stadiu timpuriu al istoriei omenirii, a avut loc prima reprezentare a lui Isus, Jertfa Desăvârşită. Sângele animalelor a fost vărsat când Dumnezeu a ucis animale pentru a-l îmbrăca pe Adam şi pentru a o îmbrăca pe Eva, după ce ei nu au ascultat de Dumnezeu. Cuvântul ispăşire înseamnă “o acoperire.” Singura modalitate prin care păcatul celor doi putea să fie acoperit a fost prin vărsarea de sânge.

Dovada Ispăşirii în Vechiul Testament

De-a lungul Vechiului Testament, aflăm dovezi suplimentare ale cerinţei de sânge ca singur mijloc de ispăşire. Jertfa de sânge adusă de Abel a fost primită de Dumnezeu, în timp ce jertfa din roadele pământului adusă de Cain nu a fost primită de Dumnezeu. Noe a adus şi el jertfe lui Dumnezeu când a ieşit din corabie după potop. Avraam a fost cunoscut pentru nenumăratele jertfe pe care le-a adus Domnului.

Când israeliţii au fost eliberaţi din sclavia egipteană, sângele unui miel fără cusur a fost pus pe stâlpii şi pe pragurile de sus ale uşilor caselor lor. Lucrul acesta i-a scăpat de la moarte, timp în care cel dintâi născut din fiecare casă egipteană a fost ucis. “Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.” (Exodul 12:13). Dacă israeliţii nu ar fi băgat în seamă porunca de a pune sânge, dacă s-ar fi aventurat să iasă de sub sângele pus în noaptea aceea sau dacă ar fi pus cu totul altceva pe stâlpii şi pe pragurile de sus ale uşilor caselor lor, în locul sângelui poruncit de Dumnezeu, cei dintâi născuţi ai fiecărei familii israelite ar fi pierit şi ei.

Multe aspecte ale legii Levitice şi ale închinării din Cortul Întâlnirii priveau, de asemenea, înainte către vremea în care Isus, Mielul lui Dumnezeu, avea să-şi verse Sângele Lui pentru a răscumpăra omenirea. Jertfele zilnice îi amintea poporului de eficacitatea sângelui. Ţapul ispăşitor dus în pustiu cu ocazia Zilei Anuale a Ispăşirii îl reprezenta pe Cristos, care a luat asupra Sa atât condamnarea, cât şi blestemul păcatului. Când Marele Preot intra în Sfânta Sfintelor, ar fi fost lovit cu moartea dacă nu ar fi adus mai întâi sânge ca jertfă.

Referitor la Jertfa lui Cristos

Cu toate acestea, nu este îndeajuns doar a recunoaşte semnificaţia istorică a Sângelui lui Cristos. Într-o zi, cu aproape două mii de ani în urmă, toate felurile de umbre (ale lucrurilor viitoare, referitoare la Isus Cristos) care sunt consemnate în Vechiul Testament şi-au găsit apogeul la Calvar. Acolo s-a adus Jertfa Desăvârşită, iar răscumpărarea a fost plătită prin “Sângele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Petru 1:19).

Cristos a fost vrednic să ispăşească pentru toate păcatele omenirii pentru că numai Sângele Lui a fost fără de păcat. Concepţia lui în pântecul Mariei a fost supranaturală. Un studiu al procesului concepţiei descoperă faptul că ovulul feminin în sine nu are sânge şi nici sperma bărbătească nu are sânge. Când ovulul şi sperma se unesc, atunci se produce concepţia şi astfel începe o nouă viaţă. La momentul unirii celor două celule se stabileşte tipul de sânge. Biblia afirmă clar că Duhul Sfânt, care s-a pogorât peste Maria, şi puterea Celui Preaînalt, care a umbrit-o, au determinat zămislirea lui Isus. Dumnezeu a sădit viaţa Fiului Său, care deja exista, în pântecul unei fecioare, iar astfel Sângele Fiului lui Dumnezeu a constituit un tip aparte şi scump de Sânge, întru totul curăţit de orice fel de pată a păcatului adamic.

Biblia proclamă cu claritate că toţi au păcătuit şi că au nevoie de răscumpărare. “Şi fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9:22). Era de trebuinţă ca Cristos să moară în locul nostru pentru a satisface justiţia divină şi pentru a-l ierta pe păcătos. Sângele lui Isus a fost vărsat pentru fiecare om, “pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16).

Puterea în Sângele lui Isus

Puterea Sângelui ispăşitor nu este limitată la răscumpărare. Astfel, citim: “De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă” (Evrei 13:12). Sfinţirea este a doua lucrare a harului prin care natura înnăscuă a păcatului este smulsă din vieţile noastre, făcându-ne curaţi şi sfinţi pe dinăuntru.  

Sângele lui Isus foloseşte la vindecarea noastră. În Isaia 53:5 citim următoarele: “...şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” Acest gând este repetat de Petru când a spus despre Cristos: “El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi” (1 Petru 2:24).

Sângele lui Isus este de importanţă primordială în rugăciunea de mijlocire. Atunci, când cei care se supun fiecărei porunci cunoscute a lui Dumnezeu au nevoie de ocrotire, de eliberare sau de întărire, ei au acces la Dumnezeu prin Sângele lui Isus. “Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, ...să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată” (Evrei 10:19,22). Astăzi, Isus este Marele nostru Preot, care mijloceşte înaintea Tatălui pentru noi cu Sângele Său.

Orice încercare de a pune o valoare pe Sângele lui Cristos ar fi imposibilă. Valoarea este de neasemuit! Cu adevărat, există putere ce face minuni în Sângele lui Isus.