VERSET DE MEMORAT: „Sângele său va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.” (Exodul 12:13)
Într-o singură noapte Copii lui Israel au schimbat sclavia pentru libertate, zdrenţele pentru bogăţie, şi au plecat din ținutul Gosen intr-o călătorie către Ţara Făgăduinţei. În timp ce egiptenii îşi îngropau morţii, Copiii lui Israel părăseau ţara, fiind în cele din urmă un popor liber.
Ultima urgie a avut loc de Paşte şi de Sărbătoarea Azimilor, care trebuia ţinută de fiecare generaţie la rând, ca o aminitre a eliberării Israelului din robia egipteană.
Prin minunea împărţirii Mării Roşii, Dumnezeu i-a eliberat pe israeliţi de puternica armată a egiptenilor. Oamenii au fost martori la un eveniment miraculos, traversând Marea Roşie pe pământ uscat, în timp ce inamicii lor piereau. După triumful eliberării şi victoriei, s-au bucurat printr-un cântec minunat de laudă pentru Dumnezeu.
1. Potrivit instrucţiunilor lui Dumnezeu, ce pregătiri s-au făcut acasă, pentru când avea să se mănânce masa de Paşte? (Exodul 12:3-13)
2. De ce crezi că Dumnezeu nu a scutit de ultima urgie zona în care locuiau israeliţii, aşa cum a făcut cu celelate nouă urgii anterioare?
3. Prin promisiunea lui Dumnezeu de eliberare, israeliţii trebuiau să taie un miel, apoi să acţioneze prin credinţă, ungând cu sângele mielului cei doi uşiori ai uşii casei lor. Este o paralelă între acest lucru şi Cristos, Mielul lui Dumnezeu, cu ceea ce a dăruit El pentru mântuire?
4. Israeliţii, de fapt, trebuiau să mănânce Paştele şi apoi să părăsească Egiptul. Ce trebuie să facem noi pentru a primi promisiunile lui Dumnezeu?
5. Moise a fost îndrumat să sfinţească câteva persoane pentru Dumnezeu. Care au fost aceste persoane? De ce a fost dată această poruncă? (Exodul 13:1-2; 12-16)
6. Ce împrejurări a luat Dumnezeu în considerare, atunci când a ales rădăcina Israelului pentru Ţara Făgăduinţei? (Exodul 13:17-18) Ce putem să învăţăm noi din acest lucru?