VERSET DE MEMORAT: „De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.“ (Isaia 28:16)
Isaia a fost un maestru al cuvintelor şi un profet care a fost folosit de Dumnezeu pentru a descoperi multe dintre tainele planului lui Dumnezeu şi pentru a aduce la cunoştinţă judecăţile care vor urma. În intervalul de la capitolul 28 la capitolul 35 sunt cuprinse profeţii despre nenorociri, presărate cu profeţii de nădejde şi mântuire.
Cinci capitole, din totalul de opt capitole care acoperă lecţia aceasta, încep cu expresia: „Vai de...“ Capitolul 28 spune: „Vai de cununa îngâmfată a beţivilor lui Efraim...“ Efraim se referă la ţara lui Israel. Aceste cuvinte sunt o avertizare pentru Iuda şi Israel că Dumnezeu este dezgustat de păcatul lor şi că Dumnezeu i-a asemănat cu beţivii, care se poticnesc în mijlocul necurăţiei lor şi care vomită. Dumnezeu declară că mândria şi frumuseţea lor vor fi zdrobite, iar ei vor ajunge ca o floare care se veştejeşte.
Capitolul 29 începe cu expresia: „Vai de Ariel...“ Ariel, care înseamnă „Leul lui Dumnezeu“, se referea direct la Ierusalim. Deşi poporul avea o formă de evlavie, păstra sărbătorile religioase şi vorbea despre Domnul, totuşi, a continuat în păcatul lor. Dumnezeu le-a promis că judecata va veni peste ei.
„Vai – zice Domnul – de copiii răzvrătiţi…“ în felul acesta începe capitolul 30. Iuda a respins sfatul lui Dumnezeu şi făgăduinţele Lui de a-i proteja, şi au căutat să facă alianţă cu Egiptul care să-i apere de asirieni. Făcând lucrul acesta, Iuda refuza să creadă în Domnul şi să i se supună. Capitolul 31 continuă cu aceeaşi temă: „Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor…“ Dumnezeu vrea ca poporul Lui să îşi pună încrederea în El şi să îl lase pe El să ducă bătăliile lor. Biruinţa se poate obţine numai prin Domnul.
Capitolul 33 începe cu expresia: „Vai de tine, pustiitorule…“ Această adresare este adresată direct asirienilor care, la vremea aceea, erau o nenorocire pentru Iuda. Dumnezeu promite judecată peste toţi cei care se împotrivesc poporului Său ales. Această promisiune a judecăţii îi include şi pe cei care sunt ai Domnului, fie că sunt evrei sau neamuri. Cel neprihănit va trece prin cuptorul curăţiei, însă o rămăşiţă va fi mântuită.
În contrast cu capitolele care încep cu „Vai...“, capitolul 32 începe cu expresia: „Atunci împăratul va împărăţi cu dreptate“, făcând referire la Isus, care îşi va institui domnia Lui în toată lumea. Capitolul 34 începe cu expresia: „Apropiaţi-vă, neamuri, să auziţi! Popoare, luaţi aminte!“, iar după aceea continuă să le spună oamenilor despre judecata care are să vină. Capitolul 35 începe cu expresia: „Pustiul şi ţara fără apă se vor bucura...“ după care descrie răsumpărarea, frumuseţea şi slava care vor veni peste poporul lui Dumnezeu.
Dumnezeu este drept. Judecata Lui este moderată de îndurarea Sa. Iată mesajul pe care Isaia îl aducea poporului.
1. Dumnezeu a spus că va aduce judecată făcând din neprihănire o lege, iar din dreptate o cumpănă şi că El va îneca adăpostul minciunii (vezi, Isaia 28:17). Ce credeţi că a vrut să spună Dumnezeu prin această declaraţie?
2. Dumnezeu a spus că, deşi poporul se apropia de El cu gura şi că îl cinsteau cu buzele, inimile lor erau departe de El (Isaia 29:13). În ce fel acest verset se potriveşte în ziua de azi?
3. Domnul a vorbit despre un popor răzvrătit care dorea să audă doar „lucruri măgulitoare“ (Isaia 30:9-10). În ce fel putem să fim şi noi în pericolul de a avea acelaşi fel de simţăminte?
4. Iuda nu a crezut în Dumnezeu, dar a căutat protecţie în Egipt (Isaia 31:1). De ce credeţi că aceasta l-a nemulţumit atât de mult pe Domnul? Cum poate să se aplice acelaşi lucru în cazul nostru?
5. În Isaia 32:2, profetul dă o promisiune cu privire la un loc de scăpare „ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars“. Cui îi este adresată această făgăduinţă şi cum putem să o aplicăm în cazul nostru?
6. Dumnezeu i-a descris pe cei care sunt neprihăniţi – cei care au stat lângă un foc mistuitor, şi care au locuit în locurile înalte – şi apoi a descris şi răsplata acestora (Isaia 33:14-16). Cu propriile voastre cuvinte, descrieţi o persoană care este neprihănită, aşa după cum este zugrăvită în versetul 15.
7. Capitolul 34 vorbeşte de un punct culminant al judecăţii la vremea sfârşitului. De asemenea, capitolul 34 prezice lucruri înfricoşătoare care vor veni şi este un fel de absorbire a secţiunii de „vaiete“ ale ultimelor câteva capitole. Ce credeţi că încearcă Dumnezeu să ne spună în acest capitol?
8. Capitolul 35 este antiteza capitolului 34. Capitolul 35 ne spune despre imensa răscumpărare pentru cel neprihănit şi începe consolarea secţiunii din Isaia care va continua, după o scurtă secţiune istorică, în următoarele patru capitole. Versetul 8 al capitolului 35 ne spune cine anume va fi părtaş la slava acelei măreţe zi a răscumpărării. Cine sunt ei?
Dumnezeu le-a făgăduit judecată celor care L-au respins. Totuşi, prin îndurare, El a venit cu făgăduinţa mântuirii pentru cei care o vor accepta. Sunt două alegeri clare: judecată sau îndurare. Să alegem, aşadar, îndurarea şi ne vom bucura în slava care ne aşteaptă!
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}