VERSET DE MEMORAT: „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.“ (Isaia 1:18)
Isaia, fiul lui Amoţ a fost crescut în cercuri aristocrate din ţara lui Iuda şi a slujit în timpul domniilor a cinci împăraţi: Ozia, Iotam, Ahaz, Ezechia. Isaia a fost chemat să devină profet în jurul anului 740 î.Cr., anul în care Ozia a decedat. Ultima sa slujire consemnată a fost în anul 701 î.Cr., deşi majoritatea părţii Isaia 40-66 a fost scrisă în timpul domniei lui Manase, înainte de martiriul lui Isaia din anul 680 î.Cr.
Isaia este considerat a fi cel mai literar dintre profeţii care au scris. El a încorporat cuvinte-imagini vii în profeţiile sale. Scrierile lui Isaia conţin atât proză, cât şi poezie, iar frumuseţea cuvintelor sale a fost o inspiraţie de-a lungul secolelor. Primul mesaj al lui Isaia a fost pentru Iuda, deşi el a scris de asemenea şi pentru Regatul de Nord al lui Israel, care a fost dus în robie în timpul slujirii sale ca profet. Isaia a mai direcţionat de asemenea o parte a profeţiei sale către naţiunile care împrejmuiau atât Israelul cât şi Iuda la vremea aceea.
Punctul principal al scrierii lui Isaia în capitolele 1-12 a fost de a aduce la cunoştinţă judecata şi de a-i chema pe locuitorii din Iuda şi Israel înapoi la Dumnezeu. În capitolul 6, Isaia descrie chemarea sa personală. Apoi, în capitolele 7-11, el îl prevesteşte pe Mesia şi imploră poporul să se întoarcă la mântuire şi la sfinţenie. Isaia a făgăduit o vreme de restaurare pentru poporul evreu şi, de asemenea, un timp de pace pentru omenire într-un viitor îndepărtat.
Împăratul Ahaz al lui Iuda (cap.7) a fost informat că Reţin, împăratul Siriei s-a unit cu Israel ca să atace pe Iuda în anul 734 î.Cr. Isaia a fost instruit de Dumnezeu să meargă cu Şear-Iaşub (fiul său al cărui nume însemna „o rămăşiţă se va întoarce“ – o aducere aminte a îndurării lui Dumnezeu) să-l întâlnească pe împăratul Ahaz. Ei trebuiau să se întâlnească cu împăratul „la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului“ Canalul de apă al iazului de sus se referă la Izvorul Ghiton, care era la răsărit de Ierusalim şi era sursa principală de apă a oraşului. Ogorul înălbitorului era folosit pentru a aşterne hainele confecţionate din lână proaspătă sau alte articole de îmbrăcăminte pentru a se usca şi a se albi la soare.
Când Isaia şi fiul său s-au întâlnit cu împăratul Ahaz, profetul i-a spus lui Ahaz că Dumnezeu nu va îngădui ca Iuda să fie dus în robie chiar în vremea aceea. Cu toate că ţinutul lui Iuda a fost atacat după aceea în timpul slujirii lui Isaia, poporul nu a fost dus în capitivitate în timpul vieţii lui Isaia.
După cum se întâmplă adeseori, poporul a respins mesajul de mustrare şi judecată a lui Isaia, iar tradiţia ne spune că Isaia a suferit moarte de martir prin mâna lui Manase, împăratul lui Iuda în anul 680 î.Cr.
1. Slujirea lui Isaia a constat în mare măsură în aducerea la cunoştinţă a judecăţii pentru păcatele comise de Iuda şi Israel şi în efortul de a lămuri poporul să se pocăiască. Cum determină acest fapt o paralelă în ziua de astăzi?
2. Unul dintre păcatele prin care Iuda l-a întristat pe Dumnezeu a fost lipsa de îndurare a poporului faţă de săraci, orfani şi văduve (Isaia 1:23; 10:2). Prin ce modalităţi putem să arătăm bunătate celor aflaţi în nevoi?
3. Dumnezeu s-a mâniat din cauza păcatului idolatriei care exista atât în Israel, cât şi în Iuda, şi l-a călăuzit pe Isaia să dea detalii despre împăratul Asiriei, care se încredea în propria lui putere (Isaia 10:10-15). De ce este Dumnezeu atât de nemulţumit când oamenii pun orice altceva înaintea Lui în vieţile lor?
4. Poporul lui Iuda a făcut din religie un spectacol, dar inimile lor erau departe de a dori să-l mulţumească şi să-l asculte pe Domnul (Isaia 1:11-18). Dumnezeu a insistat ca poporul lui Iuda să vină la El cu pocăinţă. Cum am putea să ajungem absorbiţi de activităţile şi de lucrările noastre pentru Domnul şi totuşi să ne lipsească deplina binecuvântare a lui Dumnezeu în vieţile noastre?
5. Ce bucurie răsună în versetele care vorbesc despre Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu al mântuirii! În ce fel am putea să scoatem apă din fântânile mântuirii?
6. Ca rezultat al vedeniei avute cu privire la slava lui Dumnezeu, Isaia a fost inspirat să proclame sfinţenia Celui Preaînalt (Isaia 6:3-8). Datorită sfinţeniei lui Dumnezeu, Isaia a fost pur şi simplu cuprins de veneraţie (groază îmbinată cu respect – n. trad.), de umilinţă şi de necesitatea unei sfinţenii profunde pentru el însuşi. Ce anume i-a făcut unul dintre serafimi lui Isaia? Care a fost semnificaţia acelui fapt?
7. Printre scrierile lui Isaia există profeţii minunate ale venirii lui Mesia (Isaia 7:14; 9:2; 9:6-7; 11:1-5). Înşiraţi patru dintre aceste profeţii.
8. În scrierile lui Isaia, Dumnezeu a promis restaurarea poporului. În viitorul apropiat va fi o întoarcere din robie şi o restaurare (Isaia 1:26-27; 10:20-25, 27; 11:11-16). De asemenea, a fost şi o prezicere a păcii de o mie de ani, care va avea loc la vremea sfârşitului (Isaia 11:6-10). Fără îndoială, unele dintre aceste versete fac referire la mai mult decât un singur segment de timp. Dumnezeu este un Dumnezeu al restaurărilor. El a făgăduit să dreagă vieţile distruse, duhurile zdrobite, inimile frânte şi familiile distruse. Care sunt unele dintre lucrurile „distruse“ din viaţa voastră pe care Domnul le-a restaurat şi le-a făcut întregi cum erau?
Dumnezeu l-a folosit pe Isaia pentru a aduce la cunoştinţă judecata pentru păcate, mântuirea prin pocăinţă, sfinţirea, o lucrare de curăţire, pe Mesia cel făgăduit, precum şi restaurarea celui exilat.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}