VERSET DE MEMORAT: „Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul!“ (Isaia 37:16)
Lui Ezechia, împăratul lui Iuda, i se dă multă atenţie în Scriptură. Un total de 11 capitole îi sunt dedicate istorisirii legate de el, şi-anume: 1 Împăraţi 18-20; 2 Cronici 29-32 şi Isaia 36-39. Toate acestea sunt similare în conţinut, însă un studiu al acestor texte ne va oferi o ţesătură mai bogată şi o înţelegere mai amplă a domniei împăratului Ezechia şi a lecţiilor pe care putem să le învăţăm din această istorisire. Cu toate că era împărat, el s-a dovedit a fi ca oricare om, iar 2 Împăraţi 18:5 afirmă că: „El şi-a pus încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israel; şi dintre toţi împăraţii lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost niciunul ca el.“ La vârsta de 25 de ani, în anul 715 î.Cr. şi încă mai devreme, posibil în anul 729 î.Cr., el a început să conducă în calitate de coregent alături de tatăl său. Ezechia a contribuit la restaurarea închinării în Templul din Ierusalim, timp în care a distrus înălţimile şi stâlpii idoleşti care încurajaseră închinarea falsă. Domnia lui Ezechia a durat 29 de ani.
În Isaia 36-39 citim despre crizele politice din regiune, care, în cele din urmă, au ajuns la un punct culminant. După căderea militară a Regatului de Nord (Israel), Iuda s-a luptat cu Asiria. Prima dată, Ezechia a încercat să-l mituiască pe împăratul Sanherib. Snaherib a acceptat comorile dar, curând după aceea, a invadat Iuda. De asemenea, există indicii că Ezechia încercase anterior să obţină siguranţă pentru Iuda printr-o alianţă cu Egiptul, care era cealaltă putere militară majoră din zilele acelea. Când puternica armată asiriană era postată în afara porţilor Ierusalimului cerând predarea cetăţii, încrederea lui Ezechia în Dumnezeu a fost imens testată prin acuzaţiile pline de blasfemie aduse de trimişii lui Sanherib.
În general, cercetătorii Bibliei sunt de acord că istorisirea bolii lui Ezechia (Isaia 38) şi primirea trimişilor de la Babilon (Isaia 39) sunt lucruri care s-au petrecut de fapt înaintea invaziei asiriene (Isaia 36-37). Se pare că această cronologie a fost făcută de profet pentru a fi o punte între cele două părţi ale cărţii lui Isaia. Capitolele 36-37 încheie prima parte cu accentul pus pe Asiria, în timp ce capitolele 38-39 introduc cea de-a doua parte care pune accentul pe Babilon.
1. În textul nostru, împăratul Ezechia s-a confruntat cu trei crize majore. Care sunt acestea? (Isaia 36:1; 38:1; 39:1)
2. În Isaia 36:4, Rabşache, comandantul sau reprezentantul asirian, a început un discurs plin de blasfemie cu reprezentanţii împăratului Ezechia pe tema încrederii şi siguranţei de sine. Cum a încercat el să distrugă încrederea şi siguranţa poporului lui Iuda? În ce fel se aseamănă acest fapt cu atacurile lui Satan împotriva încrederii noastre în Dumnezeu?
3. Care a fost răspunsul lui Ezechia la acuzaţiile pline de blasfemie care au fost transmise solilor lui, iar apoi din nou transmise direct lui printr-o scrisoare din partea împăratului asirian Sanherib? (Isaia 37:1) În ce mod a onorat Dumnezeu reacţia lui Ezechia?
4. Ce a conţinut rugăciunea lui Ezechia din capitolul 37:15-20? Cum se poate aplica aceasta rugăciunilor noastre?
5. Care a fost reacţia împăratului Ezechia la vestea profetului Isaia despre iminentul său deces? (Isaia 38:2-3) Ce a urmat după reacţia lui Ezechia?
6. Isaia 38:10-22 consemnează reflecţiile lui Ezechia după însănătoşirea de după suferinţa lui fatală. Cum anume descrie împăratul viaţa şi scopul de a trăi?
7. După însănătoşirea sa, Ezechia a primit nişte oaspeţi diplomaţi din Babilon (Isaia 39:1-2). A fost ceva greşit în a face acest lucru? De ce da sau de ce nu?
8. De ce a spus Ezechia că a fost bine că judecata pentru faptele sale rele avea să vină asupra generaţiei viitoare? Era oare aceasta aroganţă din partea lui? De ce da sau de ce nu?
9. Ce tipuri de criză este posibil să înfruntăm azi, în calitate de creştini? Cum putem să reacţionăm prin modalităţi care îl vor mulţumi pe Dumnezeu şi care sunt profitabile pentru destinul nostru veşnic?
Două imense lecţii pot să fie învăţate de la Ezechia şi din istorisirea vieţii lui. Prima lecţie este aceea că încrederea noastră trebuie să fie numai în Dumnezeu. El este mai mare ca oricare dintre împrejurările sau crizele cu care s-ar putea să ne confruntăm de-a lungul drumului vieţii. A doua lecţie este aceea că omenirea este grabnică a uita binecuvântările şi izbăvirile pe care Dumnezeu le asigură şi astfel tinde să-şi pună încrederea în sine. Trebuie să fim vigilenţi pentru a ne păstra încrederea numai în Dumnezeu, dacă vrem să fim siguri de chemarea şi alegerea noastră.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}