VERSET DE MEMORAT: „Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.“ (Iona 3:10)
Slujirea lui Iona a avut loc în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea (793-753 î.Cr.). Se poate ca Iona să fi fost unul dintre profeţii tineri ai şcolii care este menţionată la 2 Împăraţi 2:3. Iona a profeţit că Ieroboam al II-lea avea să aibă succes în extinderea graniţelor lui Israel în sensul revenirii la graniţele existente în zilele lui Solomon. (A se vedea 2 Împ. 14:23-25) În vremea aceasta Israelul a fost prosper şi se bucura în mare parte de pace.
Ninive era o localitate mare, cea mai mare din zona respectivă. În ultimul verset al cărţii, Dumnezeu îi răspunde unei întrebări retorice a lui Iona. „Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite!“ Versetul acesta indică mărimea cetăţii Ninive. Cu alte cuvinte cetatea avea 120.000 de copii, ceea ce foarte probabil însemna că populaţia era aproape un milion de locuitori. Ninive era capitala Imperiului Asirian, care era cel mai de temut duşman al lui Israel la vremea aceea.
Asirienii erau de temut din cauza cruzimii lor. Adeseori, ei trăgeau de vii victimile în ţeapă, omorau sugarii şi copilaşii, pentru ca să nu trebuiască să le poarte de grijă. Cu o sută de ani mai târziu, profetul Naum a spus că Ninive era vinovată de: „planuri împotriva Domnului“ (Naum 1:9), exploatarea celor lipsiţi de ajutor (Naum 2:12), cruzime în război (Naum 2:12-13), idolatrie, prostituţie şi vrăjitorie (Naum 3:4).
Ca profet al lui Iehova, Iona a ştiut că judecata lui Dumnezeu avea să vină peste israeliţi dacă urmau exemplul păgân al lui Ieroboam. Poate că Iona şi-a dat seama că asirienii aveau să fie mijlocul de înfăptuire a acelei judecăţi. Fără îndoială că Iona i-a iubit pe oamenii poporului din care făcea şi el parte cu aceeaşi intensitate cu care suferea din cauza cruzimii asirienilor idolatri.
Unii istorici cred că stilul de scriere la persoana a treia, folosit în alcătuirea cărţii lui Iona, este un indiciu al faptului că ea a fost scrisă după pocăinţa cetăţii Ninive. După ce Iona şi-a dat seama de greşeala pe care a făcut-o, pentru că s-a supărat pe Dumnezeu, poate că a revenit şi a consemnat relatarea.
În Biblie se face de câteva ori referire la tragerea la sorţi. Faptul acesta era mult asemănător alegerii de beţişoare şi era destinat a stabili voinţa sau îndrumarea zeilor. Uneori, israeliţii de asemenea trăgeau la sorţi ca metodă de a afla voia lui Dumnezeu. Corăbierii care au călătorit cu Iona au tras la sorţi pentru a afla răufăcătorul care a determinat apariţia furtunii şi care le-a pus viaţa în primejdie. Evident, Dumnezeu a folosit sorţul pentru a indica vina lui Iona.
Cartea lui Iona este o amplă ilustraţie a îndurării lui Dumnezeu şi a dorinţei ca niciunul să nu piară. Răspunsul oamenilor din Ninive este remarcabil, întrucât membri ai tuturor straturilor sociale au ales să se pocăiască.
1. Ştim că Ninive a fost cel mai mare oraş al epocii respective. Ce probleme inerente apar la evanghelizarea unei localităţi mari?
2. Prin ce modalităţi este evidenţiată îndurarea lui Dumnezeu în relatarea cu privire la Iona?
3. În Iona 2:9, profetul face referire la nişte juruinţe pe care le-a făcut. Ce juruinţe credeţi că ar fi fost?
4. Cum a răspuns împăratul din Ninive şi supuşii acestuia la mesajul lui Iona?
5. Care sunt cele şase împrejurări pe care Dumnezeu le-a orchestrat în Cartea lui Iona?
6. De ce s-a supărat Iona pentru iertarea pe care a arătat-o Dumnezeu faţă de niniveni?
7. Acuzaţia lui Dumnezeu asupra lui Iona a fost de asemenea îndreptată şi asupra Copiilor lui Israel, iar astăzi este îndreptată asupra noastră. Care este această acuzaţie?
8. În ce fel putem să evităm faptul de a fi noi înşine un fel de „Iona“ în ziua de astăzi?
Îndurarea lui Dumnezeu este prezentată peste tot în Cartea lui Iona. Dumnezeu vrea ca atât evreii, cât şi neamurile să ştie de harul şi de răscumpărarea Lui. Să ne hotărâm dar să urmăm călăuzirea Sa în vieţile noastre!