VERSET DE MEMORAT: „Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veţi vesti la vremile lor hotărâte.“ (Levitic 23:4)
Anterior acestui timp, Domnul le dăduse copiilor lui Israel îndrumări şi legi privitoare la diverse aspecte ale vieţii – unele ca îndrumări pentru viaţa de zi cu zi, iar altele ca mijloace de apropiere de sfinţenia şi măreţia Lui. În acest capitol, Dumnezeu a stabilit calendarul religios pentru popor, indicându-le că anumite zile erau destinate a fi sărbători naţionale speciale şi că trebuiau să fie puse, ca atare, de o parte pentru Domnul.
Întocmai ca Ziua de Sabat, pe care Domnul a instituit-o anterior ca zi de odihnă, zi în care poporul trebuia să sărbătorească omnipotenţa lui Dumnezeu ca singur Creator al Cerului şi al pământului, aceste zile speciale erau, de asemenea, zile de odihnă. Aceste zile trebuiau să fie celebrate ca adunări sfinte în care oamenii, atât în mod colectiv, cât şi individual, sărbătoreau fapte specifice bunătăţii lui Dumnezeu.
Toate sărbătorile lui Israel au contrastat profund cu festivităţile (atât cele religioase, cât şi nereligioase) naţiunilor păgâne din jurul lor. În loc să fie momente ale depravării morale (aşa cum era în cazul naţiunilor păgâne), aceste sărbători au devenit prilejuri prin care oamenii se adunau pentru a avea părtăşie şi pentru a se închina. Aceste comemorări sau sărbătoriri aveau menirea să le reamintească tuturor israeliţilor faptul că Dumnezeu era Creatorul vieţilor lor, că le-a dat din belşug tot ceea ce aveau nevoie, că le-a dat libertate şi că El, adică Dumnezeu, a fost şi este Binefăcătorul lor spiritual.
Sărbătorile instituite în acest capitol sunt:
• Sărbătoarea Paştelor – Această mare sărbătoare marchează eliberarea poporului Israel din robia egipteană de către Dumnezeu.
• Sărbătoarea Secerişului (de asemenea mai este cunoscută şi sub denumirea de Sărbătoarea Cincizecimii sau Sărbătoarea Săptămânilor) – o sărbătoare a recoltei celebrată după ce poporul îi aducea lui Dumnezeu primele roade din recoltele lor.
• Sărbătoarea Trâmbiţelor – constituia de fapt o pregătire, pe o durată de nouă zile, pentru Ziua Ispăşirii.
• Sărbătoarea sau Ziua Ispăşirii – era ziua în care se aduceau jertfele pentru ispăşirea poporului şi a preotului.
• Sărbătoarea Corturilor – Dumnezeu, prin această sărbătoare, îi cerea poporului să reconstituie experienţa avută de copiii lui Israel în pustie, când aceştia locuiau în corturi.
1. De ce i s-a cerut poporului să celebreze Ziua Ispăşirii? (Levitic 23:26-32)
2. Fiecare sărbătoare includea odihna. De ce credeţi că Dumnezeu a impus odihna ca parte integrantă ale acestor sărbători?
3. De ce credeţi că jertfa era particularizată în cadrul fiecărei sărbători? De ce astăzi jertfa personală este atât de importantă?
4. Aceste sărbători constituiau ocazii speciale rezervate în exclusivitate pentru Dumnezeu. Care sunt modalităţile prin care noi putem să alocăm anumite segmente de timp Domnului, mai ales în zilele acestea atât de aglomerate?
5. Dumnezeu a dorit ca israeliţii să celebreze Sărbătoarea Paştelor ca pe o amintire. De ce este bine acum pentru noi să ne amintim de binecuvântările trecute şi de binecuvântările prezente, binecuvântări pe care le-am primit de la Domnul? Numiţi câteva modalităţi prin care putem să facem aceasta.
6. Citiţi versetul 22. În ce fel îi priveşte Dumnezeu pe cei săraci?
7. Dumnezeu le-a cerut Copiilor lui Israel să aducă o jertfă, dintre primele roade ale recoltelor lor. Cum am putea noi, astăzi, să aducem o astfel de jertfă?
8. De ce credeţi că Dumnezeu a poruncit copiilor lui Israel să locuiască în corturi pentru a le reaminti de timpul pe care poporul Israel l-a petrecut în pustie? De ce trebuie ca şi noi să ne amintim experienţa pe care Israel a avut-o în pustie?
Dumnezeu a menit zile speciale pentru copiii lui Israel pentru ca, în astfel de momente, ei să se gândească numai la Dumnezeu şi numai Lui să I se închine. Îndemnul pentru noi, astăzi, este de a ne asigura că şi noi, la rândul nostru, punem de o parte din timpul vieţii noastre, care este atât de tumultoasă, pentru a proceda exact la fel, adică pentru a ne gândi numai la Dumnezeu şi pentru a ne închina Lui.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}