VERSET DE MEMORAT: „Caleb a potolit poporul, care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!““ (Numeri 13:30)
Multe evenimente semnificative au avut loc pe teritoriul numit Cades. Aici, Moise nu a ascultat de Dumnezeu. Atât Aaron, cât şi Miriam, au murit în locul acesta. Copiii lui Israel au rătăcit prin pustie timp de 40 de ani – şi anume câte un an pentru fiecare zi în care iscoadele au cercetat ţara Canaan. În textul de astăzi, copiii lui Israel au aşteptat la Cades, lângă graniţa Canaanului, veştile care aveau să fie aduse de cele 12 iscoade.
„Ţara Făgăduită“ (sau Ţara Canaan) era relativ mică având lungimea de 240 km şi lăţimea de numai 97 km. Iscoadele au realizat un parcurs de aproximativ 805 km pe durata celor 40 de zile, cât timp ei au cercetat ţara. Dealurile pline de bogăţii erau acoperite cu smochini, curmale şi nuci. Unele dintre oraşele cercetate aveau ziduri groase şi înalte.
În Numeri 14:22, Dumnezeu a făcut referire la faptul că poporul L-a ispitit de zece ori.
Astfel, poporul:
• s-a îndoit la Marea Roşie (Exod 14:11-12)
• a cârtit la apele de la Mara (Exod 15:24)
• a cârtit din nou în pustia Sin (Exod 16:3)
• a strâns mai mult decât porţia de mană pentru o zi, în ciuda instrucţiunilor date de Domnul (Exod 16:20)
• a încercat să adune mană în ziua de Sabat (Exod 16:27-29)
• s-a certat cu Moise şi a murmurat împotriva lui din cauza apei la Refidim (Exod 17:2-3)
• a comis idolatria prin închinarea la un viţel de aur (Exod 32:7-10)
• a cârtit zicând că îi merge rău (Num. 11:1)
• a cârtit în privinţa lipsei variaţiei de hrană (Numeri 11:4)
• a eşuat în a avea credinţă că va intra în Ţara Făgăduită (Numeri 14:1-4).
Dumnezeu i-a judecat pe cei care au cârtit, pe cei care s-au îndoit şi pe cei care au refuzat să creadă în promisiunile Lui. Tuturor celor de la vârsta de, inclusiv, 20 de ani în sus, cu excepţia lui Caleb şi a lui Iosua, Domnul le-a spus că „trupurile lor moarte vor cădea în pustia aceasta.“
1. Citiţi Numeri 13:17-20. Ce informaţii aveau să afle iscoadele?
2. Domnul le-a promis israeliţilor că îi va duce într-o ţară „unde curge lapte şi miere“ (Vezi, Exodul 3:8,17; 13:5 şi 33:3). În ce fel s-a făcut comparaţia aceasta cu raportul dat de iscoade după întoarcerea lor de la cercetarea ţării? Ce concluzii trebuiau să fi fost trase în urma acestui raport?
3. Ce anume putem noi să învăţăm din îndoiala avută de copiii lui Israel?
4. În Biblie, la Numeri 14:6, citim că Iosua şi Caleb „şi-au rupt hainele.“ Ce înseamnă faptul acesta? De ce au făcut ei acest lucru?
5. Cum au reacţionat israeliţii atunci când Iosua şi Caleb i-au îndemnat să intre în Canaan? (Numeri 14:10).
6. De ce a mijlocit Moise pentru popor după ce poporul s-a răzvrătit? (Numeri 14:13-19) De ce anume i-a scăpat rugăciunea lui? Cum putem noi să mijlocim pentru alţii?
7. Descrieţi pedeapsa pe care Dumnezeu a adus-o peste Israel. (Numeri 14:34,37)
8. Când israeliţii şi-au dat seama de greşeala lor, ei au încercat, totuşi, să intre în Ţara Făgăduită, dar au fost înfrânţi de Amaleciţi şi Canaaniţi (Numeri 14:40-45). Ce anume a determinat înfrângerea lor? În ce fel am putea noi, la rândul nostru, să evităm înfrângerea „spirituală“ în viaţa noastră?
Promisiunile lui Dumnezeu sunt tot atât de sigure şi astăzi, întocmai cum au fost şi în vremea lui Iosua şi Caleb. Împreună cu Dumnezeu bătăliile pot să fie câştigate, chiar şi înainte ca acestea să aibă loc. Bătăliile sunt câştigate doar atunci când, pur şi simplu, Îl credem pe Dumnezeu.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}