VERSET DE MEMORAT: „Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele de aramă, trăia.“ (Numeri 21:9)
Copiii lui Israel deja rătăceau prin pustie de aproape douăzeci de ani. După cum s-a consemnat în capitolul anterior, Aaron murise şi fiul său, Eleazar, a devenit mare preot.
Când împăratul Aradului, care locuia în partea de sud a Ţării Canaanului, a auzit că israeliţii erau aproape, armata lui i-a atacat pe israeliţi şi a luat câţiva prinşi de război. Dumnezeu a dat biruinţă lui Israel în lupta care a urmat, iar israeliţii i-au înfrânt şi le-au distrus complet cetăţile. Aceasta a fost prima biruinţă a lui Israel în cei 20 de ani; jurământul lor de credinţă faţă de Dumnezeu (versetul 2) a fost cheia succesului lor.
Copiii lui Israel şi-au continuat călătoria prin pustie şi din nou au devenit istoviţi şi descurajaţi. Ei s-au plâns lui Moise, certându-se cu el pentru că i-a scos din Egipt şi murmurând în privinţa manei şi a lipsei de apă. Dumnezeu s-a supărat din cauza duhului de nemulţumire al poporului şi a trimis asupra lor şerpi veninoşi care, prin muşcăturile lor, au pricinuit pieirea multor israeliţi.
Una dintre cele mai izbitoare ilustraţii ale planului de răscumpărare a lui Dumnezeu constă în şarpele de aramă. Dumnezeu l-a instruit pe Moise să înalţe şarpele de aramă pe o prăjină în mijlocul taberei. Oricine era muşcat de un şarpe veninos trebuia doar să privească la şarpele de aramă, urmând astfel să fie vindecat – prefigurând în felul acesta vremea în care oricine „priveşte“ la Isus Cristos, care a fost înălţat pe Calvar, primeşte vindecare de blestemul păcatului.
După această întâmplare de seamă, Copiii lui Israel şi-au continuat călătoria, mergând din loc în loc. Când Israelul s-a apropiat de ţara amoriţilor, au trimis un mesaj împăratului Sihon, cerând permisiunea de a traversa ţara, dându-i asigurări că nu-l vor tulbura cu nimic în drumul lor. Permisiunea nu le-a fost acordată israeliţilor. Dimpotrivă, împăratul Sihon şi-a adunat oştirea pentru a lupta împotriva lui Israel. Israeliţii au biruit şi au cucerit multe cetăţi şi mult pământ. În felul acesta, au reuşit să locuiască în ţara amoriţilor, care era situată la răsărit de râul Iordan.
După aceea, Og împăratul Basanului şi armata acestuia i-au atacat pe israeliţi, însă Israel a ieşit biruitor şi a pus stăpânire şi pe ţara aceasta.
1. De ce credeţi că Dumnezeu a dorit ca israeliţii să distrugă complet cetăţile din partea de sud a Ţării Canaanului?
2. Versetul 4 din textul nostru spune că „poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum.“ Vremuri de descurajare pot să vină peste fiecare dintre noi. Ce fel de greşeală tragică au comis copiii lui Israel prin modul în care au reacţionat? (Numeri 21:5)
3. Dumnezeu s-a purtat cu asprime faţă de cârtirea israeliţilor. Care a fost răspunsul Lui? Ce credeţi că a văzut Dumnezeu în inimile lor că i-a motivat în cârtirea lor?
4. Când lucrurile care se petrec în viaţa noastră par a fi scăpate de sub control, ajungând să fim copleşiţi, care ar fi totuşi modalităţile prin care, am putea să păstrăm o inimă plină de recunoştinţă?
5. Care sunt unele paralele dintre şarpele de aramă, pe care l-a înălţat Moise pe o prăjină, respectiv Isus, care a fost atârnat pe cruce?
6. Împăturite în relatarea pribegiilor lui Israel, în această, aparent, pustie părăsită, există două versete, relativ scurte (17 şi 18) care ne spun că israeliţii s-au oprit să sape o fântână, iar după aceea au cântat o cântare: „Ţâşneşte fântână!“ De ce credeţi că aceste versete sunt importante?
7. Ce anume s-au oferit copiii lui Israel să facă prin mesajul pe care l-au trimis direct lui Sihon, regele amoriţilor? Ce ne spune nouă refuzul regelui despre inima sa? Ce anume l-a costat pe Sihon, şi pe poporul peste care a domnit el, prin faptul că nu l-a onorat pe poporul lui Dumnezeu?
8. Dvs. credeţi că Dumnezeu ar fi dorit ca Israel să îi distrugă pe amoriţi, dacă aceştia ar fi fost buni faţă de Israel? Explicaţi.
Dumnezeu întoarce spatele răzvrătiţilor şi celor care Îi provoacă amărăciune. Dumnezeu îi binecuvântă pe cei care cred şi I se supun cu inimă recunoscătoare.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}