VERSET DE MEMORAT: „Moise şi Aaron au intrat în Cortul Întâlnirii. Când au ieşit din el, au binecuvântat poporul. Şi slava Domnului s-a arătat întregului popor.“ (Levitic 9:23)
Aaron a fost ales de Dumnezeu să fie Marele Preot al lui Israel, ca să aducă jertfe înaintea lui Dumnezeu pentru popor, iar fiii lui trebuiau să îi urmeze. Înainte de vremea lui Moise, capii familiilor aduceau jertfele. Acum, însă, naţiunea era organizată, iar Cortul Întâlnirii a fost ridicat în mod specific drept loc pentru jertfe şi închinare, fiind necesar a se urma un anumit ritual, iar pentru îndeplinirea unor atribuţii specifice a fost numită o categorie de slujbaşi ceremoniali.
În aceste trei capitole, aflăm modul în care consacrarea lui Aaron şi a fiilor lui a fost îndeplinită prin aducerea unei jertfe pentru păcate, urmată de o ardere de tot. Acesta constituia un ritual impus de Dumnezeu, tocmai pentru a-i pregăti pentru slujba pe care urmau să o îndeplinească. Slujba de consacrare a durat şapte zile, timp în care jertfele se repetau zilnic. În tot acest timp, celor care au fost consacraţi nu li s-a permis să părăsească sanctuarul (locul sfânt – nota trad.)
Cei doi fii mai mari ai lui Aaron, este vorba despre Nadab şi despre Abihu, erau oameni cu o mare moştenire. Nu doar că erau fiii Marelui Preot al lui Israel, dar erau şi nepoţii conducătorului lui Israel şi capii prezbiterilor de viţă nobilă a lui Israel. Ei au fost cu Moise şi Aaron pe Muntele lui Dumnezeu, au văzut glorioasele viziuni la Muntele Sinai, iar acum au fost consacraţi preoţiei levitice. Toate acestea au făcut ca păcatul lor, descris în capitolul 10, să fie cu atât mai mult nescuzabil şi vrednic de judecată.
1. Ce expresie determinantă este repetată în capitolul 8, versetele 4, 9 şi respectiv 13? Care credeţi că ar fi fost rezultatul, dacă Moise nu ar fi acţionat într-o astfel de chestiune?
2. Ce anume a fost atât de important pentru popor în a observa consacrarea preoţilor? (Levitic 8:2-3).
3. În Levitic 8:2, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să aducă trei animale la această ceremonie. Care erau acestea? Care era utilizarea specifică a fiecăruia dintre ele?
4. Care a fost semnificaţia fiecăreia dintre jertfe?
5. De ce credeţi că Dumnezeu a dorit animale, care să nu fi avut nicio meteahnă, pentru ca să fie jertfite? (Levitic 9:2)
6. Ce promisiune se găseşte în Levitic 9:4-6? Ce fel de aplicaţie putem să facem noi, astăzi, cu privire la dorinţa noastră de a-L aborda pe Dumnezeu?
7. În Levitic 9:22-24 s-a întâmplat ceva în mod deosebit, întocmai după cum a spus Dumnezeu. Şi pentru că Dumnezeu nu se schimbă, ce anume putem să învăţăm din aceasta, dacă avem nevoie de ceva de la Dumnezeu în propriile noastre vieţi?
8. De ce Nadab şi Abihu, doi dintre fiii lui Aaron, au fost ucişi de Domnul? (Levitic 10:1-2)
9. Încălcarea poruncii lui Dumnezeu de către Nadab împreună cu Abihu şi moartea, în consecinţă, a celor doi a fost un eveniment petrecut în mijlocul unui timp deosebit, de sărbătoare, pentru întregul Israel. Ce anume putem noi să învăţăm din această întâmplare?
Sunt multe lecţii pe care trebuie să le învăţăm în privinţa importanţei ascultării totale de Dumnezeu. Ce a spus El, înseamnă exact ceea ce a zis Domnul. Ceea ce El a promis, Domnul va înfăptui. Cuvântul Domnului se împlineşte cu siguranţă, iar cel mai bun mod pentru ca noi să moştenim toate binecuvântările Sale este de a lua seama la toate detaliile vieţii noastre. Dacă trăim cu sensibilitate faţă de Duhul Sfânt, vom fi în situaţia în care Domnul îşi va descoperi slava şi faţă de noi.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}