VERSET DE MEMORAT: „Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veţi vesti la vremile lor hotărâte.“ (Levitic 23:4)
Anterior acestui timp, Domnul le dăduse copiilor lui Israel îndrumări şi legi privitoare la diverse aspecte ale vieţii – unele ca îndrumări pentru viaţa de zi cu zi, iar altele ca mijloace de apropiere de sfinţenia şi măreţia Lui. În acest capitol, Dumnezeu a stabilit calendarul religios pentru popor, indicându-le că anumite zile erau destinate a fi sărbători naţionale speciale şi că trebuiau să fie puse, ca atare, de o parte pentru Domnul.
Întocmai ca Ziua de Sabat, pe care Domnul a instituit-o anterior ca zi de odihnă, zi în care poporul trebuia să sărbătorească omnipotenţa lui Dumnezeu ca singur Creator al Cerului şi al pământului, aceste zile speciale erau, de asemenea, zile de odihnă. Aceste zile trebuiau să fie celebrate ca adunări sfinte în care oamenii, atât în mod colectiv, cât şi individual, sărbătoreau fapte specifice bunătăţii lui Dumnezeu.
Toate sărbătorile lui Israel au contrastat profund cu festivităţile (atât cele religioase, cât şi nereligioase) naţiunilor păgâne din jurul lor. În loc să fie momente ale depravării morale (aşa cum era în cazul naţiunilor păgâne), aceste sărbători au devenit prilejuri prin care oamenii se adunau pentru a avea părtăşie şi pentru a se închina. Aceste comemorări sau sărbătoriri aveau menirea să le reamintească tuturor israeliţilor faptul că Dumnezeu era Creatorul vieţilor lor, că le-a dat din belşug tot ceea ce aveau nevoie, că le-a dat libertate şi că El, adică Dumnezeu, a fost şi este Binefăcătorul lor spiritual.
Sărbătorile instituite în acest capitol sunt:
• Sărbătoarea Paştelor – Această mare sărbătoare marchează eliberarea poporului Israel din robia egipteană de către Dumnezeu.
• Sărbătoarea Secerişului (de asemenea mai este cunoscută şi sub denumirea de Sărbătoarea Cincizecimii sau Sărbătoarea Săptămânilor) – o sărbătoare a recoltei celebrată după ce poporul îi aducea lui Dumnezeu primele roade din recoltele lor.
• Sărbătoarea Trâmbiţelor – constituia de fapt o pregătire, pe o durată de nouă zile, pentru Ziua Ispăşirii.
• Sărbătoarea sau Ziua Ispăşirii – era ziua în care se aduceau jertfele pentru ispăşirea poporului şi a preotului.
• Sărbătoarea Corturilor – Dumnezeu, prin această sărbătoare, îi cerea poporului să reconstituie experienţa avută de copiii lui Israel în pustie, când aceştia locuiau în corturi.
1. De ce i s-a cerut poporului să celebreze Ziua Ispăşirii? (Levitic 23:26-32)
Păcatul este o scârbă pentru Domnul, fie că este găsit într-un individ sau într-o naţiune. Copiii lui Israel, ca să aibă parte de bunăvoinţa lui Dumnezeu, trebuiau să plătească cu anticipare jertfa finală a lui Cristos pentru păcat. Ziua Ispăşirii a prevestit jertfa de ispăşire a lui Cristos.
2. Fiecare sărbătoare includea odihna. De ce credeţi că Dumnezeu a impus odihna ca parte integrantă ale acestor sărbători?
Dumnezeu a vrut ca poporul Israel să înţeleagă faptul că aceste zile erau sfinte, adică puse de o parte sau rezervate, prin însăşi desfăşurarea activităţilor, evident spre deosebire de celelalte zile. Ca urmare, încetând munca obişnuită de zi cu zi, israeliţii erau apţi pentru a se gândi la Dumnezeu, la ce anume reprezenta fiecare sărbătoare şi cât de bun a fost Dumnezeu faţă de ei. Întrebaţi-vă clasa: Ce lecţie învăţăm prin acest lucru? Trebuie prezentat gândul că este înspre binele nostru să rezervăm anumite momente deosebite când încetăm activităţile noastre obişnuite cu scopul de a ne gândi la Dumnezeu. În acest sens, tabăra creştină, poate să fie un bun exemplu cu privire la acest concept.
3. De ce credeţi că jertfa era particularizată în cadrul fiecărei sărbători? De ce astăzi jertfa personală este atât de importantă?
Faptul de a aduce jertfe lui Dumnezeu însemna, efectiv, închinare, dăruire şi adorare. Jertfa era o modalitate prin intermediul căreia Copiii lui Israel puteau să-L onoreze pe Dumnezeu, care a făcut atât de mult pentru ei.
Jertfa personală (jertfa de sine – nota traducătorului) este importantă astăzi pentru multe dintre aceleaşi motive ca în vechime şi ne ajută să vedem cât de mici suntem în raport cu măreţia lui Dumnezeu. Pe măsura supunerii noastre lui Dumnezeu, comuniunea noastră cu El şi aprecierea noastră faţă de persoana Lui vor creşte. Întrebaţi clasa dvs.: Care dintre motivele de a aduce jertfe s-ar putea să fie greşite?
4. Aceste sărbători constituiau ocazii speciale rezervate în exclusivitate pentru Dumnezeu. Care sunt modalităţile prin care noi putem să alocăm anumite segmente de timp Domnului, mai ales în zilele acestea atât de aglomerate?
Putem să rezervăm timp pentru Dumnezeu alocând o parte din programul nostru pentru a citi Biblia, pentru rugăciune şi meditaţie. Putem să rezervăm timp pentru a frecventa Casa lui Dumnezeu unde să ne închinăm şi să avem părtăşie. Putem să fim gata în a avea câteva momente în care să fim de folos altora în Numele Domnului, ori de câte ori vedem că există vreo nevoie.
5. Dumnezeu a dorit ca israeliţii să celebreze Sărbătoarea Paştelor ca pe o amintire. De ce este bine acum pentru noi să ne amintim de binecuvântările trecute şi de binecuvântările prezente, binecuvântări pe care le-am primit de la Domnul? Numiţi câteva modalităţi prin care putem să facem aceasta.
Lui Dumnezeu îi place să audă mulţumirile pe care poporul Său i le aduce. Nu doar faptul că recunoştinţa îl mulţumeşte pe Dumnezeu, dar ne face şi nouă bine. Când trecem prin clipe grele, în decursul vieţii noastre, amintirile binecuvântărilor anterioare şi răspunsurile la rugăciuni ajută la întărirea credinţei noastre. Faptul că ne aducem aminte de aceste lucruri, ne ajută, de asemenea, să-L apreciem pe Dumnezeu mai mult şi să cunoaştem cât de mult ne iubeşte El. Îndrumaţi clasa dvs. în a alcătui o listă a modalităţilor practice prin care să ne amintim de binecuvântările primite de la Domnul.
6. Citiţi versetul 22. În ce fel îi priveşte Dumnezeu pe cei săraci?
Dumnezeu are milă de săraci şi de cei aflaţi în nevoi. El vrea ca poporul Lui să se îngrijească de cei care au mai puţine şanse. Este interesant că, în loc să îi poruncească poporului Israel ca el să culeagă şi să împartă săracilor, Dumnezeu a spus poporului să lase o porţiune din câmp pentru a fi recoltată de cei săraci, arătându-Şi astfel dorinţa ca toţi cei care sunt în stare să muncească să o facă pentru ceea ce vor consuma.
7. Dumnezeu le-a cerut Copiilor lui Israel să aducă o jertfă, dintre primele roade ale recoltelor lor. Cum am putea noi, astăzi, să aducem o astfel de jertfă?
Dumnezeu doreşte întotdeauna de la noi tot ceea ce avem mai bun. Primele roade au fost mereu cele mai bune roade ale recoltelor. Dumnezeu se aşteaptă ca noi să-L onorăm punându-L pe El mai întâi în dragostea, închinarea, timpul şi dărnicia noastră.
8. De ce credeţi că Dumnezeu a poruncit Copiilor lui Israel să locuiască în corturi pentru a le reaminti de timpul pe care poporul Israel l-a petrecut în pustie? De ce trebuie ca şi noi să ne amintim experienţa pe care Israel a avut-o în pustie?
Dumnezeu a vrut ca Israelul să îşi amintească, la fel de bine, atât lecţiile dure, cât şi binecuvântările. Copiii lui Israel au trăit în pustie timp de patruzeci de ani, din cauza necredinţei lor în promisiunile lui Dumnezeu şi din cauză că au cârtit, dar şi a faptului că s-au plâns. Dacă suntem tentaţi să ne plângem sau să ne îndoim de planul lui Dumnezeu, cu privire la vieţile noastre, ar trebui să ne oprim şi să ne aducem aminte că astfel de atitudini nu îi sunt plăcute lui Dumnezeu. O astfel de oprire şi astfel de amintiri ne pot încuraja să ne supunem planului Său, iar după aceea să ne concentrăm asupra binecuvântărilor pe care le avem în faţă.
Dumnezeu a menit zile speciale pentru Copiii lui Israel pentru ca, în astfel de momente, ei să se gândească numai la Dumnezeu şi numai Lui să I se închine. Îndemnul pentru noi, astăzi, este de a ne asigura că şi noi, la rândul nostru, punem de o parte din timpul vieţii noastre, care este atât de tumultoasă, pentru a proceda exact la fel, adică pentru a ne gândi numai la Dumnezeu şi pentru a ne închina Lui.
Conspectul intitulat „Cele Cinci Sărbători din Leviticul capitolul 23“ nu este inclus în versiunea manualului pentru studenţi.
Această sărbătoare a marcat eliberarea poporului evreu din robia egipteană de către Dumnezeu şi ocrotirea primilor născuţi în familiile evreilor. Paştele a fost momentul definitoriu în naşterea poporului Israel. De aceea a fost atât de important ca această sărbătoare să devină o aducere aminte în fiecare an. Sărbătoarea Paştelor a început în a paisprezecea zi a celei dintâi luni (primăvara timpurie) şi s-a încheiat cu Sărbătoarea Azimilor. Sărbătoarea Azimilor a început în cea de-a cincisprezecea zi a lunii întâi şi dura şapte zile, timp în care poporul mânca doar pâine nedospită. Odihna şi aducerea jertfelor au marcat de asemenea sărbătoarea. Pe lângă toate acestea, tuturor bărbaţilor israeliţi li s-a cerut să fie prezenţi la sărbătoare.
(Cunoscută, de asemenea, ca fiind Cincizecimea sau Sărbătoarea Săptămânilor) Sărbătoarea Secerişului a fost o sărbătoare a recoltei. A avut loc timp de cincizeci de zile după Sărbătoarea de o zi a Primelor Roade, când primele recolte ale secerişului de orz erau închinate lui Dumnezeu. Această sărbătoare era un timp al recunoştinţei aduse lui Dumnezeu pentru secerişul bogat. Anumite zile de pe durata acestei sărbători erau zile de odihnă.
Această sărbătoare era o proclamaţie la începutul celei de-a şaptea luni (a noului an calendaristic). Scopul sărbătorii era de a-l deştepta pe poporul Israel în vederea pregătirii pentru cea mai importantă zi din anul lor calendaristic, şi-anume: Ziua Ispăşirii. Sărbătoarea era, de asemenea, un timp de odihnă şi de aducere a jertfelor.
Această sărbătoare venea la zece zile după Sărbătoarea Trâmbiţelor. Ziua aceasta era importantă pentru că era ziua în care jertfele de ispăşire erau aduse pentru păcatele oamenilor şi ale naţiunii. Era o celebrare a restaurării părtăşiei, era o zi care prevestea moartea ispăşitoare a lui Cristos pe crucea de la Calvar. Sărbătoarea Zilei Ispăşirii încă este celebrată de evreii din toată lumea.
Această sărbătoare a avut loc la cinci zile după Ziua Ispăşirii şi s-a desfăşurat pe parcursul a opt zile, cu un Sabat de odihnă în primele şi ultimele zile ale Sărbătorii. Sărbătoarea impunea Copiilor lui Israel să locuiască în corturi provizorii (tarabe) ca o reconstituire a experienţei lor din pustie. Sărbătoarea Corturilor a simbolizat angajamentul lui Israel faţă de Dumnezeu, alături de încrederea lor în călăuzirea şi protecţia divină.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}