FOREIGN LANGUAGES

Legislaţia Civilă şi Socială

Curriculum
Descoperirea pentru Învățători
9

MATERIAL PENTRU ÎNTREBĂRI

Deuteronom 16:1 – 26:19

VERSET DE MEMORAT: „Şi azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui.“ (Deuteronom 26:18)

IDEI DE BAZĂ

Trecuse o vreme, mai bine de 40 de ani, de când Dumnezeu a încheiat primul legământ cu poporul Său pe Muntele Sinai. În acest pasaj scriptural din cartea Deuteronom, Moise – slujitorul Domnului - îi reaminteşte unei alte generaţii de israeliţi Legământul încheiat între Dumnezeu şi Israel. El le-a explicat ce anume înseamnă Sărbătoarea de Paşte, Sărbătoarea Săptămânilor şi Sărbătoarea Corturilor. După aceea, Moise a dat porunca referitoare la numirea de căpetenii, şi respectiv judecători, explicând şi procedura de judecată.

Moise a mers mai departe, şi-anume în a emite reguli pentru viitorii împăraţi ai lui Israel. Moise a subliniat necesitatea darurilor pentru preot, accentuând importanţa evitării obiceiurilor rele, păcătoase ale păgânilor. După aceea, a urmat proorocia legată de menirea unui prooroc, aceea de a vorbi cuvintele lui Dumnezeu, iar apoi a dat un avertisment cu privire la proorocii falşi.

În capitolul 19, Moise a fondat cetăţi de scăpare pentru cei care au făcut vărsare de sânge omenesc, dând mai multe reguli privind, inclusiv, instanţele de judecată. Capitolul 20 tratează numai regulamente de militărie. Capitolul 21 cuprinde cazurile nesoluţionate de crimă, legile privind captivitatea soţiilor şi legile în cazul fiilor care se răzvrătesc. Capitolele de la 22 la 25 explică diverse legi, inclusiv comportamentul sexual şi căsătoria. Capitolul 26 explică modalitatea aducerii darurilor din primele roade şi a zeciuielii.

Era important ca israeliţii să cunoască pe deplin şi să înţeleagă legea, întrucât nu doar respectarea acesteia asigura respectul şi armonia între oameni, ci, de asemenea, binecuvântarea sau judecata divină a depins întotdeauna de supunerea oamenilor faţă de lege. Legea în sine avea de-a face cu probleme de viaţă sau moarte, atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere spiritual.

SUGESTII PENTRU RĂSPUNSURILE LA ÎNTREBĂRI

1. Deuteronom 24:7 arată faptul că valoarea omului nu are preţ în bani. Ce principiu, privind tratamentul altor persoane, puteţi să deduceţi din această lege?

Dumnezeu pune preţ pe oameni. Fiecare persoană merită respect, amabilitate şi tratament uman. Poate că dvs. doriţi să dezbateţi modalităţile corespunzătoare şi necorespunzătoare de a-i trata pe alţii: copii, cei lipsiţi de cămin, vârstnici, persoane cu dizabilităţi fizice, etc.

2. Dumnezeu a conceput o pedeapsă grea pentru martorii mincinoşi. (Deuteronom 19:16-19) Ce credeţi că simte Dumnezeu în privinţa celor care rostesc cuvinte dăunătoare reputaţiei altei persoane?

Dumnezeu urăşte răspândirea neînţelegerii şi nu va trece cu vederea bârfa răutăcioasă şi premeditată în poporul lui. Solicitaţi grupului dvs. să numească lucruri care trebuie să fie luate în considerare înainte de a vorbi despre un alt lucru. Pot fi incluse întrebări de felul: Este bine? Este adevărat? Este necesar? Care este potenţialul rezultat?

3. Dumnezeu era împotriva pedepselor crude şi inumane. Deuteronom 25:2-3 limitează numărul de lovituri cu biciul pe care un condamnat putea să le primească. Care era acest număr? Ce principiu este indicat pentru părinţi sau pentru persoanele aflate în poziţia de a avea autoritate?

Condamnatul nu trebuie să primească mai mult de 40 de lovituri. Astăzi, cei care deţin autoritatea trebuie să îşi amintească de iertare şi îndurare şi de faptul că pedeapsa trebuie să fie adecvată faptei. Tendinţa de a iniţia anterior disciplina este întotdeauna mai bună decât faptul de a reacţiona după petrecerea faptului în sine. Scopul nostru trebuie să fie acela de a îmbunătăţi comportamentul.

4. Ce principiu, legat de proprietatea altei persoane, este dezvoltat în cartea Deuteronom, capitolul 22, de la versetul 1 la versetul 4? Ce trebuie noi să facem dacă provocăm pagube?

Dumnezeu vrea să respectăm proprietatea altora şi să o tratăm cu grijă. Dacă producem pagube proprietăţii cuiva, trebuie să fim gata ca, imediat, fără întârziere, să recuperăm, chiar să înlocuim obiectul sau articolul respectiv.

5. Cinstea este o lege universală, care nu are vârstă. Deuteronom 25:13-14 ne dă îndrumări în acest sens. Cum putem noi să aplicăm acest principiu astăzi?

Trebuie să fim cinstiţi în toate lucrurile şi în toate privinţele. Expuneţi acest aspect, indiferent că este vorba de relaţiile de serviciu, de relaţia cu autoritatea fiscală sau chiar o chestiune banală, precum restul incorect şi mai mult, pe care îl primiţi la alimentară. Întotdeauna vom fi binecuvântaţi dacă suntem atenţi în astfel de chestiuni.

De asemenea, cinstea poate să fie o mărturie pentru cei care privesc la noi şi poate să fie o uşă deschisă pentru a-L mărturisi pe Cristos. Poate că unii dintre studenţii clasei vor fi dornici să împărtăşească exemple legate de cunoştinţa sau experienţa lor personală, exemple prin care cinstea dovedită a asigurat oportunitatea în această privinţă, adică a-L mărturisi pe Cristos.

6. Fragmentul Deut. 23:21-23 tratează subiectul încheierii juruinţelor. Care anume două principii sunt aduse în aceste versete? Ce ar putea să constituie o alternativă mai bună decât încheierea unei juruinţe?

Principiile sunt:

1) O juruinţă care a fost făcută trebuie onorată.

2) Faptul de a nu face juruinţe nu constituie păcat.

O alternativă mai bună, în majoritatea cazurilor, este consacrarea. Aceasta, de asemenea, este o promisiune faţă de Dumnezeu, însă, în acest caz, alegerea onorării juruinţei este în mâinile lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, îi spunem lui Dumnezeu că vrem să mergem undeva sau să înfăptuim ceva în situaţia în care El ne-o cere. Orice ne-ar cere El vom face – alegerea însă este a Lui.

7. Care dintre principiile dumnezeieşti este subliniat în Deuteronom 24:19-21?

Dumnezeu vrea să avem milă faţă de săraci. Pe durata secerişului, secerătorii trebuiau să lase o parte din recoltă în urma lor pentru cei săraci. Era de aşteptat ca, la rândul lor, săracii să muncească, adică să culeagă ceea ce era lăsat în urma secerătorilor, ceea ce avea să le folosească drept harnă. Trebuie să fim ageri şi să vedem nevoile care sunt legitime şi în acelaşi timp să arătăm şi milă.

Puteţi să alcătuiţi o listă, împreună cu clasa dvs., listă care să cuprindă modalităţile de realizare sau de manifestare a milei. Unele opţiuni pot să fie următoarele: să sprijiniţi financiar şi/sau prin implicare directă acţiunile benevole ale bisericii din care faceţi parte; să donaţi lucruri sau obiecte de care nu mai aveţi trebuinţă organizaţiilor care îi ajută pe cei lipsiţi de un cămin sau pe cei nevoiaşi; oferiţi-vă ca voluntar într-o astfel de organizaţie sau întrebaţi-l pe păstorul dvs. dacă are cunoştinţă unde şi cu ce anume aţi putea să vă oferiţi ajutorul.

8. În Deuteronom 17:1 se spune că poporul nu avea voie să aducă lui Dumnezeu jertfe care să aibă vreun cusur. În Deuteronom 26, Dumnezeu a cerut o jertfă dintre cele dintâi roade. Ce anume semnifică aceasta în privinţa aşteptărilor lui Dumnezeu de la poporul Său?

Dumnezeu vrea de la noi ceea ce este mai bun. Fie că este vorba de timpul nostru, de energia noastră sau de dragostea noastră, El vrea să fie cel dintâi în vieţile noastre. Domnul vrea să fie centrul sau punctul central. Astfel, toate celelalte lucruri se pot ajusta în jurul lui Dumnezeu. Dacă se vrea, clasa poate să dea exemple.

9. Dumnezeu a încheiat capitolul final al textului din această săptămână însărcinându-Şi poporul să fie un popor sfânt şi să împlinească poruncile Lui. El i-a chemat să fie un popor aparte. Descrieţi ce anume a vrut Dumnezeu să spună prin expresia „aparte“. Cum trebuie noi să ne încadrăm în acest profil, astăzi?

Utilizarea, cuvântului „aparte“ nu a însemnat „straniu“ sau „ciudat“, ci, poporul pus de o parte, special, al lui Dumnezeu. El i-a considerat pe cei care-L urmează drept comori. Putem să fim comorile deosebite ale lui Dumnezeu în măsura în care Îl slujim şi ne separăm de păcatele lumii. Discuţia care va urma poate să includă modalităţile de realizare a acestei caracteristici.

CONCLUZIE

Învăţăturile şi îndrumările date în aceste capitole nu sunt importante numai dintr-o perspectivă istorică, ci, de asemenea, ele conţin şi sfaturi esenţiale, pline de valoare, pentru noi astăzi. În esenţă, dacă dorim cu adevărat să facem parte din poporul lui Dumnezeu, atunci şi noi, la fel, trebuie să urmăm toate poruncile Lui.