VERSET DE MEMORAT: „Să ştii dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui.“ (Deuteronom 7:9)
Moise i-a dat lui Israel, pentru a doua oară, cele Zece Porunci şi a învăţat întreg poporul tot ceea ce Dumnezeu i-a poruncit să îi înveţe. Dacă Israel ar fi fost supus lui Dumnezeu, i-ar fi cucerit pe duşmani, ar fi stăpânit Ţara Făgăduită şi s-ar fi bucurat de o viaţă lungă în binecuvântările lui Dumnezeu. Oricum, Dumnezeu a ştiut pericolele pe care Israel urma să le înfrunte pe când avea să ajungă în ţara prosperităţii. Acum, urma ca Dumnezeu să le dea israeliţilor mari binecuvântări, însă Dumnezeu mai ştia că gândurile poporului puteau, şi uşor şi în mare măsură, să fie captivate de acele binecuvântări – case, vii, măslini, etc. – încât, mai devreme sau mai târziu, L-ar fi uitat pe Domnul.
Moise, de asemenea, cunoştea şi el acest risc al prosperităţii şi de aceea l-a însărcinat pe Israel să fie sârguincios în a continua slujirea faţă de Dumnezeu după ce aveau să ajungă în Canaan. Moise le-a reamintit că există un singur Dumnezeu şi că prima lor datorie era de a-L iubi din toată inima. Moise i-a avertizat şi cu privire la principalele lucruri care ar fi putut să le ruineze religia – faptul de a-L uita pe Domnul, care i-a scos din Ţara Egiptului, abuzul de bunăstare şi tendinţa spre idolatrie.
Una dintre cele mai mari provocări pentru Israel a fost aceea de a transmite moştenirea lor, împreună cu înţelegerea poruncilor date de Dumnezeu, copiilor şi nepoţilor lor. Dumnezeu le-a arătat clar modalitatea prin care acest lucru urma să fie realizat, şi-anume: prin învăţare, prin înlăturarea locuitorilor din ţară şi prin repetarea a tot ceea ce Dumnezeu a făcut. Istoria lor a fost o istorie glorioasă, miraculoasă, a dragostei şi îndurării lui Dumnezeu, o istorie a marilor eliberări şi a grijei divine. Faptul de a-i învăţa pe copiii lor avea să îi ajute pe aceştia să îşi amintească de măreţele lucrări şi de credincioşia lui Dumnezeu.
Moise deja a scos în relief marea dragoste a lui Dumnezeu faţă de Israel şi importanţa dragostei lui Israel faţă de Dumnezeu. Moise le-a reamintit că toate binecuvântările, de care au beneficiat direct, au venit de la Domnul, datorită legământului pe care El l-a încheiat cu părinţii lor: Avraam, Isaac şi Iacov.
1. Care este prima dintre porunci? (Deut. 6:4-5). Este cu putinţă a i se porunci unei persoane să iubească? Explicaţi răspunsul dvs.
Prima Poruncă este „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.“ Isus a făcut referire la această poruncă şi a adăugat încă una (Matei 22:37-39). Discutaţi cu clasa dvs. ce anume a zis Isus despre aceste porunci (Matei 22:40). Dacă cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, cu adevărat, atunci, respectiva persoană trebuie, de asemenea, să îşi iubească fratele şi aproapele. Toată legea se reduce la porunca de a iubi (Romani 13:8-10). În viaţa unui credincios, dragostea este un act de voinţă. Dvs. alegeţi să vă raportaţi la Dumnezeu şi la alte persoane printr-un mod caracterizat de dragoste, nu are importanţă cum anume vă simţiţi. Nu trebuie să fii dominat sau controlat de sentimente.
2. Moise i-a dat poporului Israel direcţii specifice cu privire la a-i învăţa cu mare sârguinţă pe copiii lor poruncile lui Dumnezeu (Deut. 6:7-9). Enumeraţi şase acţiuni pe care Moise le-a transmis poporului, astfel încât acesta (adică, poporul – nota trad.) trebuia să le întreprindă. După aceea, daţi un exemplu prin care trei dintre aceste acţiuni pot să fie transpuse în familiile zilelor noastre.
Cele şase instrucţiuni erau:
• Să vorbeşti de ele când vei fi acasă.
• Să vorbeşti de ele când vei pleca în călătorie.
• Să vorbeşti de ele când te vei culca.
• Să vorbeşti de ele când te vei scula.
• Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să fie ca nişte fruntarii între ochi.
• Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale.
Alcătuiţi o listă a sugestiilor făcute de studenţii clasei dvs. în legătură cu modul în care copiii trebuie învăţaţi astăzi. Lista poate să cuprindă următoarele:
• Faceţi din Evanghelie un subiect de conversaţie când serviţi masa – discutaţi o întâmplare a unui misionar sau relataţi mărturia cuiva.
• Aplicaţi adevărurile creştine în activităţile dvs. zilnice.
• Căutaţi să aveţi zilnic momente de închinare. Studiaţi Biblia!
• Aduceţi-vă copiii atât la Şcoala duminicală, cât şi la biserică.
• Scrieţi un verset din Scriptură pe un cartonaş şi lipiţi-l pe cutiuţa dvs. cu gustare sau pe oglinda maşinii.
• Fixaţi versete acasă pe pereţi, pe oglinda din baie sau folosind magneţi pe uşa frigiderului, etc.
3. O înţelegere literară a referinţei biblice cuprinsă în Deuteronom 6:8, i-a adus pe mulţi în situaţia de a fixa copii ale versetelor de la 4 la 9 pe frunte, pe mâini sau pe stâlpii uşilor. Care a fost de fapt intenţia lui Moise? Cum se raportează azi această intenţie la noi?
Intenţia lui Moise a fost ca tot Israelul să ajungă să cunoască Legea lui Dumnezeu atât de bine, încât să fie întipărită în minţile lor şi în inimile lor (Deut. 6:6). Dumnezeu vrea să scrie Cuvântul Lui în inimile noastre şi să ne facă nişte „epistole vii“ pentru ca alţii să poată astfel să le citească. Doar atunci, vieţile noastre pot să îi influenţeze pe respectivii să creadă în Cristos.
4. Ce paşi putem noi să întreprindem astăzi, la rândul nostru, pentru a transmite consemnările istorice ale Cuvântului lui Dumnezeu următoarei generaţii?
Răspunsurile ar putea să includă: faptul de a-i învăţa pe copii şi nepoţi Biblia, învăţământul în cadrul Şcolii duminicale, împărtăşirea propriilor dvs. mărturii. Puteţi să amplificaţi această discuţie cerându-le studenţilor să relateze lecţiile pe care, la rândul lor, le-au învăţat de la credincioşi care aparţin generaţiei precedente.
5. Dumnezeu ştia de ispitele cu care Israel avea să se confrunte în Ţara Făgăduită, iar poruncile pe care El le-a dat poporului Israel erau date pentru protecţia lor (Deuteronom 7:2, 3, 5, 25). Numiţi două din poruncile pe care Dumnezeu ni le-a dat, porunci care pot să aibă drept rezultat protecţia noastră spirituală în vremurile de acum.
Dumnezeu i-a poruncit lui Israel următoarele:
• Să îi distrugă pe locuitorii ţării.
• Să nu permită căsătorii cu locuitorii ţării.
• Să distrugă toţi idolii personali ai acestora.
• Să nu ia argintul sau aurul închinat idolilor.
În urma discuţiei cu clasa, trebuie să se alcătuiască o listă a multiplelor porunci date de Dumnezeu pentru protecţia noastră. Lista poate să includă:
• Să nu încheiem căsătorii cu necredincioşi (conform 2 Corinteni 6:14).
• Să nu datorăm nimic nimănui (Romani 13:8).
• Să-L căutăm mai întâi pe Dumnezeu (Matei 6:33).
6. Care a fost totuşi principalul motiv care avea să-L determine pe Dumnezeu să afirme că locuitorii ţării Canaan trebuie să fie distruşi? (Deuteronom 7:4).
Dumnezeu a afirmat că intermariajul avea să-l îndepărteze pe Israel în a-L mai urma. S-ar putea să pară că judecăţile lui Dumnezeu asupra acestor locuitori au fost caracterizate de cruzime, chiar lipsite de îndurare. Totuşi, ei au spurcat ţara cu răutatea şi idolatria lor.
Peste patru sute de ani au trecut de când Dumnezeu a încheiat legământul cu Avraam în privinţa ţării. În tot acel timp, dacă cel puţin una dintre cele şapte naţiuni ar fi schiţat măcar vreo intenţie de a se pocăi, atunci, cu siguranţă că Dumnezeul cel Îndurător ar fi remarcat faptul acesta. Însă, nici una dintre acele naţiuni nu a dat o astfel de dovadă, şi Dumnezeu a hotărât că acei oameni trebuiau să fie şterşi de pe faţa pământului. Dumnezeu a ales severitatea, tocmai ca să prevină vătămarea pe care respectivele naţiuni ar fi pricinuit-o lui Israel, dacă ar fi fost lăsate în viaţă.
7. Amintiţi trei dintre binecuvântările lui Dumnezeu, promise poporului Israel, dacă poporul urma să fie ascultător de El (Deuteronom 7:13-24).
Dumnezeu a promis că va binecuvânta, atât rodul pântecelui, cât şi rodul pământului, că va îndepărta orice boală, că va aduce eliberare miraculoasă faţă de duşmanii lor. Întrebaţi clasa dvs.: Face Dumnezeu şi astăzi promisiuni similare?
8. Capitolul 8 conţine multiple avertismente date poporului Israel cu scopul ca acesta să îşi amintească de Dumnezeu. De ce credeţi că au fost necesare atât de multe avertismente? Credeţi că oamenii au astăzi nevoie de mai puţine sau de mai multe avertismente? De ce?
Dumnezeu a ştiut cât de uşor avea să fie pentru Israel să uite, atunci când lucrurile bune ale acestei vieţi aveau să îi cuprindă. Uitarea este tot atât de lesne a se produce şi astăzi. O veche zicală spune: „Prosperitatea nu este prietenă cu harul.“ Discutaţi cu clasa dvs. modalităţile prin care putem să ne ajutăm pe noi înşine ca să ne amintim să-L păstrăm pe Dumnezeu pe primul plan.
9. Câteva teme se repetă de-a lungul acestor trei capitole ale cărţii Deuteronom. Remarcaţi două dintre acestea şi spuneţi cum îşi găsesc aplicare în ziua de azi.
Cele patru teme majore includ:
• Iubeşte-L mai întâi pe Dumnezeu.
• Distruge locuitorii ţării şi toţi idolii lor sau ei vor constitui o capcană pentru tine.
• Învaţă-i pe copiii tăi.
• Supune-te şi vei fi binecuvântat sau nu te supune şi vei fi pedepsit.
Discuţia la clasă trebuie să se centreze în jurul faptului „De ce?“ respectiv „Cum?“ aceste principii se aplică vieţilor noastre de astăzi.
Dragostea pentru Dumnezeu este cea dintâi şi cea mai mare poruncă dintre toate şi reprezintă sumarul tuturor poruncilor. Dragostea noastră pentru El trebuie să fie o dragoste puternică. Trebuie să-L iubim în cel mai înalt grad, cu toată fiinţa noastră. El, care pentru noi înseamnă totul, trebuie să aibă totul de la noi. Faptul de a-L iubi pe Dumnezeu în felul acesta, va produce atât odihnă, cât şi mulţumire sufletului nostru. Dacă ne vom supune şi dacă vom umbla în calea cea bună a lui Dumnezeu, atunci vom avea parte de beneficiile şi binecuvântările Sale.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}