VERSET DE MEMORAT: „Puneţi-vă toată puterea ca să păziţi şi să împliniţi tot ce este scris în cartea legii lui Moise, fără să vă abateţi nici la dreapta nici la stânga.“ (Iosua 23:6)
Iosua a ţinut două cuvântări, chiar la finalul acestei cărţi, subliniind cât de mare a fost bunătatea Domnului faţă de Copiii lui Israel. Vârsta înaintată a lui Iosua a fost motivul adunării „întregului Israel“ înaintea lui, iar fragmentul acesta de text biblic a fost catalogat ca fiind adresarea sa de rămas bun către popor. Iosua a prins acest prilej pentru a le reaminti că ei sunt martorii oculari ai lucrărilor pline de putere înfăptuite de Dumnezeu, avertizându-i să rămână credincioşi şi supuşi faţă de Legea lui Dumnezeu.
Iosua a continuat să le reamintească faptul că Dumnezeu l-a adus pe părintele lor Avraam „din cealaltă parte a Râului“ (Iosua 24:3) făcând referire la fluviul Eufrat. Iosua a accentuat măsurile întreprinse de Dumnezeu pentru a face din Copiii lui Israel „poporul Domnului“.
Chiar dacă Terah şi Nahor, cu alte cuvinte tatăl şi respectiv fratele lui Avraam, aveau cunoştinţă de Singurul Dumnezeu Adevărat, aceştia şi-au compromis credinţa, amestecându-se în cultura idolatră din Haran. Însă, Dumnezeu l-a ales pe Avraam şi a încheiat legământul cu el pentru că acesta a ascultat şi a urmat cu supunere glasul lui Dumnezeu.
Uneori, Dumnezeu a făcut uz de elemente obişnuite, pentru a-Şi împlini scopul. Iosua le-a adus aminte bătrânilor, care au trăit în zilele acelea, că Dumnezeu a trimis roiuri de viespi bondăreşti pentru a-i alunga pe locuitorii ţării, permiţând Copiilor lui Israel să intre, atât în posesia de case deja construite, cât şi în posesia de terenuri deja cultivate.
La terminarea discursului adresat lor, Copiii lui Israel au zis: „Noi vom sluji Domnului, Dumnezeului nostru, şi vom asculta glasul Lui.“ (Iosua 24:24). Credincioşi cuvântului dat, ei au păstrat legământul făcut cu Dumnezeu, prin însăşi mâna lui Iosua, multă vreme şi după ce bătrânii, care au trăit după Iosua, au murit.
1. Comparaţi fragmentele biblice Iosua 1:6-9 cu Iosua 23:6-11. Ce similarităţi remarcaţi între adresarea lui Iosua, făcută naţiunii la începutul carierei sale, şi discursul final de la încheierea carierei lui?
Iosua nu şi-a schimbat mesajul, care a fost acelaşi de la început. În acelaşi fel, Dumnezeu nu şi-a schimbat mesajul pentru noi, care este acelaşi şi azi. Ce anume caută Dumnezeu şi ce ar dori să găsească în inimile şi în vieţile poporului Său, în prezent? Obiectul sugerat al lecţiei: aduceţi cu dvs. un regulament vechi, folosit la împrumutul de cărţi (verificaţi existenţa unui astfel de regulament la una dintre bibliotecile publice locale) şi citiţi clasei dvs. câteva „reguli“ şi perspective care s-au schimbat în societatea noastră în ultimii patruzeci de ani sau poate chiar şi mai mult. Pentru un plus de interes, arătaţi-le o pălărie veche şi o pereche veche de mănuşi, iar apoi solicitaţi clasei dvs. să alcătuiască o descriere a aşteptărilor din trecut ale societăţii. După aceea, contrastaţi nestatornicia curentelor modei, prin comparaţie cu poruncile date de Dumnezeu, porunci care nu se schimbă niciodată.
2. Referinţa biblică Iosua 23:3 Îl descrie pe Domnul prin expresia: „Domnul, Dumnezeul vostru a luptat pentru voi.“ Ce a făcut Domnul pentru israeliţi până la acest moment? Folosiţi drept ghid pentru aceasta pasajul scriptural Iosua 24:2-13.
Dumnezeu i-a scos din mijlocul idolatriei, i-a condus în Ţara Făgăduită, i-a înmulţit, le-a trimis pe Moise şi pe Aaron, a lovit Egiptul cu plăgi, i-a scos din robie, a dat pe duşmani în mâinile lor, i-a scăpat din mâinile duşmanilor, iar apoi le-a dat un pământ pentru care nu au trebuit să lucreze.
3. În vremurile Vechiului Testament, Dumnezeu a purtat bătălii fizice pentru poporul Lui. Cu ce fel de „bătălii“ ne confruntăm noi astăzi?
Deşi s-ar putea ca, uneori, să ne confruntăm chiar cu persecuţii fizice, majoritatea bătăliilor pe care le purtăm noi astăzi, în calitate de creştini, sunt desfăşurate pe tărâm spiritual. Câmpul favorit de luptă al duşmanului nostru este mintea. Cum ne-a pregătit Dumnezeu ca să rezistăm atacurilor violente ale lui Satan? Îndrumaţi clasa în a împărtăşi modalităţi specifice pe care ei le-au utilizat şi care i-au ajutat să învingă dificultăţile.
4. Care a fost prima poruncă dată de Iosua lui Israel prin acest îndemn final? Dar, care a fost cea de-a doua lui poruncă? (Iosua 23:6)
Prima poruncă pe care a dat-o Iosua a fost: „Puneţi-vă toată puterea ca să păziţi şi să împliniţi tot ce este scris în cartea legii lui Moise, fără să vă abateţi, nici la dreapta, nici la stânga.“ Discutaţi despre pericolele care pot să apară, atunci când se face o abatere prea mare, fie „la dreapta“, fie „la stânga“, de la legea lui Dumnezeu. Discuţia astfel purtată, trebuie să prezinte următoarele: pierderea direcţiei, urmată de slaba luare a deciziilor, eşecul de a transmite legea generaţiilor următoare, iar în final, faptul cel mai trist, despărţirea veşnică de Dumnezeu. Aportul clasei ar putea, de asemenea, să se concentreze asupra unora dintre forţele de stabilizare din viaţa unui creştin: mântuirea, sfinţirea, botezul cu Duhul Sfânt, interpretarea corectă a Scripturii, sfatul sau îndrumările date de păstori, prezbiteri şi conducători în lumina Evangheliei.
Cea de-a doua poruncă dată de Iosua a fost ca poporul să se separe de popoarele păgâne care existau împrejurul lor, şi să se alipească de Domnul. Cuvântul evreiesc „dabaq“, tradus în limba română ca „alipire“, înseamnă „a urma îndeaproape, a fi unit împreună (ca şi în căsătorie); a se lipi sau a adera la ceva. Este acelaşi cuvânt utilizat pentru a descrie concepţia lui Dumnezeu cu privire la căsătorie în Geneza, capitolul 2, versetul 24. Promisiunea lui Dumnezeu, de a-i alunga pe locuitorii Canaanului şi de a da Israelului Ţara Făgăduită, a fost condiţionată de ascultarea sau de supunerea lor continuă faţă de Legea lui Dumnezeu, de credincioşia lor faţă de El şi de ţinerea distanţei faţă de canaaniţii imorali şi idolatri.
5. Care au fost condiţiile în legătură cu promisiunea lui Dumnezeu de a lupta pentru israeliţi? (Iosua 23:7)
Condiţiile promisiunii au inclus faptul că ei, israeliţii, nu trebuiau să locuiască printre popoarele păgâne şi nici să nu rostească numele dumnezeilor păgâni, să nu jure pe ei, să nu le slujească şi nici să nu li se închine. Putem să fim siguri că Dumnezeu luptă pentru noi, atunci când Îl urmăm în totalitate, părăsindu-i pe toţi ceilalţi dumnezei (adică orice persoană sau orice alt lucru care ar concura cu Dumnezeul Atotputernic), şi slujind Domnului cu sinceritate şi în adevăr. Solicitaţi clasei dvs. exemple din viaţa lor sau mărturii ale unor persoane pe care ei le cunosc, legate de momente sau de împrejurări în care Domnul a intervenit şi a luptat pentru ei. Folosiţi mărturia lui Walter Janeway (tractul nr.51, intitulat: Prayed Out, Stayed Out - adică: Izbăvit prin Rugăciune), pentru care Domnul a purtat multe bătălii fizice şi spirituale.
6. În Iosua 23:11 se rosteşte cea de-a treia poruncă, şi-anume: „Să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru!“ Cum au dovedit Copiii lui Israel adeziunea sau lipsa lor de adeziune faţă de această poruncă? Cum putem noi să arătăm lumii, prin acţiunile noastre, faptul că şi noi, de asemenea, îl iubim pe Domnul?
Dacă L-ar fi iubit cu adevărat pe Domnul, atunci ar fi împlinit toate poruncile, şi această ascultare ar fi fost reflectată în toate faptele lor zilnice. Cineva care Îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu este consacrat slujirii Lui cu inima, sufletul, mintea şi tăria. Prezentaţi faptul potrivit căruia doar ascultarea în sine nu reflectă întotdeauna dragoste. Ascultarea cu bucurie şi o atitudine care radiază total dragostea şi consacrarea, va demonstra ascultarea noastră. Utilizaţi un tabel în care să enumeraţi câteva datorii creştine precum: grija faţă de săraci, mărturisirea credinţei, manifestarea milei etc. Solicitaţi-le studenţilor dvs. furnizarea unor atitudini sau comportamente, atât pozitive, cât şi negative, pentru fiecare aspect enumerat.
7. Ce a făcut Iosua pentru a comemora reînnoirea legământului încheiat de popor cu Dumnezeu? (Iosua 24:25-27) Care ar fi câteva exemple de „monumente“ în viaţa creştinului?
Iosua a consemnat decizia lor pe un pergament şi a ridicat un stâlp de piatră ca monument al legământului lor. Este posibil ca piatra să fi fost inscripţionată, din moment ce Iosua menţionează faptul că „piatra aceasta va fi martoră împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul.“ (Iosua 24:27). Trăinicia acestui stâlp de piatră însemna un memento continuu (adică, un lucru care îţi aminteşte de ceva) pentru popor. Din punct de vedere simbolic, cel mai mare monument din vieţile noastre este experienţa naşterii din nou în Împărăţia lui Dumnezeu. S-ar putea ca clasa dvs. să aducă mărturii ale unor vremuri când Domnul a răspuns la rugăciune sau când au avut parte de experienţe mai profunde cu Dumnezeu. Este posibil să fie şi dintre aceia care, au monumente literare şi care, în mod constant, le reamintesc de bunătatea lui Dumnezeu, astfel de monumente pot să fie jurnale de rugăciune şi de păstare a tradiţiilor orale.
8. Dacă ar fi să aflaţi că aţi mai avea de trăit doar o singură lună, care ar fi schimbarea dvs. de atitudine, respectiv, de comportament? Dacă aşa ar sta lucrurile, precizaţi în ce fel? Ce anume aţi transmite familiei, prietenilor, vecinilor şi colegilor dvs. de serviciu prin intermediul „ultimei adresări“?
Dacă ni s-ar spune că nu am mai avea de trăit decât o singură lună, atunci ar fi posibil ca toţi să fim mult mai sârguincioşi în a-L sluji pe Dumnezeu. Privind la vieţile noastre, cu siguranţă, ne vom întreba: Evanghelizăm noi aşa cum ar trebui? Cum am aborda relaţiile pe care le avem cu alţii, astfel încât să îndreptăm tot ceea ce este necesar să fie îndreptat? Există datorii pământeşti pe care trebuie să le achităm? Studenţii dvs. pot să beneficieze prin a lua în considerare ce anume ar vrea să se scrie în propriile lor elogii cu prilejul trecerii din viaţă.
Slujirea cu credincioşie a lui Dumnezeu nu poate fi clădită decât pe temelia experienţei naşterii din nou. Întrucât scopul nostru este de „a ne alipi de Domnul“ şi de „a-L iubi din toată inima“, ne vom consacra, noi înşine, slujirii Domnului.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}