VERSET DE MEMORAT: „Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele de aramă, trăia.“ (Numeri 21:9)
Copiii lui Israel deja rătăceau prin pustie de aproape douăzeci de ani. După cum s-a consemnat în capitolul anterior, Aaron murise şi fiul său, Eleazar, a devenit mare preot.
Când împăratul Aradului, care locuia în partea de sud a Ţării Canaanului, a auzit că israeliţii erau aproape, armata lui i-a atacat pe israeliţi şi a luat câţiva prinşi de război. Dumnezeu a dat biruinţă lui Israel în lupta care a urmat, iar israeliţii i-au înfrânt şi le-au distrus complet cetăţile. Aceasta a fost prima biruinţă a lui Israel în cei 20 de ani; jurământul lor de credinţă faţă de Dumnezeu (versetul 2) a fost cheia succesului lor.
Copiii lui Israel şi-au continuat călătoria prin pustie şi din nou au devenit istoviţi şi descurajaţi. Ei s-au plâns lui Moise, certându-se cu el pentru că i-a scos din Egipt şi murmurând în privinţa manei şi a lipsei de apă. Dumnezeu s-a supărat din cauza duhului de nemulţumire al poporului şi a trimis asupra lor şerpi veninoşi care, prin muşcăturile lor, au pricinuit pieirea multor israeliţi.
Una dintre cele mai izbitoare ilustraţii ale planului de răscumpărare a lui Dumnezeu constă în şarpele de aramă. Dumnezeu l-a instruit pe Moise să înalţe şarpele de aramă pe o prăjină în mijlocul taberei. Oricine era muşcat de un şarpe veninos trebuia doar să privească la şarpele de aramă, urmând astfel să fie vindecat – prefigurând în felul acesta vremea în care oricine „priveşte“ la Isus Cristos, care a fost înălţat pe Calvar, primeşte vindecare de blestemul păcatului.
După această întâmplare de seamă, Copiii lui Israel şi-au continuat călătoria, mergând din loc în loc. Când Israelul s-a apropiat de ţara amoriţilor, au trimis un mesaj împăratului Sihon, cerând permisiunea de a traversa ţara, dându-i asigurări că nu-l vor tulbura cu nimic în drumul lor. Permisiunea nu le-a fost acordată israeliţilor. Dimpotrivă, împăratul Sihon şi-a adunat oştirea pentru a lupta împotriva lui Israel. Israeliţii au biruit şi au cucerit multe cetăţi şi mult pământ. În felul acesta, au reuşit să locuiască în ţara amoriţilor, care era situată la răsărit de râul Iordan.
După aceea, Og împăratul Basanului şi armata acestuia i-au atacat pe israeliţi, însă Israel a ieşit biruitor şi a pus stăpânire şi pe ţara aceasta.
1. De ce credeţi că Dumnezeu a dorit ca israeliţii să distrugă complet cetăţile din partea de sud a Ţării Canaanului?
Dumnezeu a vrut distrugerea completă a canaaniţilor, care era un popor din cale afară de imoral. Dumnezeu a ştiut că stilurile păcătoase de viaţă ale canaaniţilor aveau să devină atât ispită, cât şi piatră de poticnire pentru Copiii lui Israel. De asemenea, Dumnezeu a mai ştiut şi faptul că, a-l fi lăsat pe acel popor păcătos să trăiască, însemna că tendinţa poporului respectiv era de a reveni ca să se răzbune şi a încerca să distrugă cu orice preţ poporul Israel. Adresaţi clasei dvs. următoarea întrebare: Ce anume sugerează acest fapt în privinţa legăturii noastre cu influenţele lumeşti?
(De asemenea, se poate ca dvs. să doriţi să arătaţi că poporul canaanit nu erau alţii decât descendenţii lui Ham – unul dintre fiii lui Noe. Distrugerea lor însemna împlinirea blestemului pe care Noe l-a rostit împotriva lui Ham, aşa cum este consemnat în Geneza 9:22-27)
2. Versetul 4 din textul nostru spune că „poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum.“ Vremuri de descurajare pot să vină peste fiecare dintre noi. Ce fel de greşeală tragică au comis copiii lui Israel prin modul în care au reacţionat? (Numeri 21:5)
Copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise, plângându-se atât de faptul că Moise i-a scos din Egipt ca să moară în pustie, cât şi de faptul că s-au scârbit de hrana pe care Dumnezeu, în mod miraculos, le-a asigurat-o.
3. Dumnezeu s-a purtat cu asprime faţă de cârtirea israeliţilor. Care a fost răspunsul Lui? Ce credeţi că a văzut Dumnezeu în inimile lor că i-a motivat în cârtirea lor?
Dumnezeu a trimis şerpi înfocaţi împotriva israeliţilor şi mulţi dintre cei care au fost muşcaţi au murit. Discuţia referitoare la cea de a doua întrebare va prezenta, mai mult ca sigur, faptul că a existat o lipsă de consacrare faţă de Dumnezeu. Poporul a refuzat să asculte de legea Domnului şi a uitat minunile pe care Dumnezeu le-a făcut pentru ei.
Poate că doriţi să faceţi referire la Psalmul 78, care i-a descris direct pe Copiii lui Israel ca fiind „un neam neascultător şi răzvrătit… şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!“ (versetul 8). De asemenea, Dumnezeu a mai spus că ei, israeliţii, nu au luat seama la mărturiile Domnului şi că erau plini de necredinţă.
4. Când lucrurile care se petrec în viaţa noastră par a fi scăpate de sub control, ajungând să fim copleşiţi, care ar fi totuşi modalităţile prin care, am putea să păstrăm o inimă plină de recunoştinţă?
Putem să păstrăm o inimă plină de mulţumire ori de câte ori ne amintim că Dumnezeu ne va da har pentru orice încercare, atunci când îl cerem. El, Dumnezeu, a promis o cale de scăpare şi de biruinţă în orice bătălie. Noi, însă, avem nevoie să ne concentrăm asupra lui Dumnezeu şi să contabilizăm binecuvântările trecute şi prezente. Solicitaţi părerea clasei în privinţa modalităţii prin care putem să menţinem un duh caracterizat de mulţumire.
5. Care sunt unele paralele dintre şarpele de aramă, pe care l-a înălţat Moise pe o prăjină, respectiv Isus, care a fost atârnat pe cruce?
Paralelele includ: Efectul muşcăturii de şarpe veninos a simbolizat păcatul. Atât Isus, cât şi şarpele de aramă, au fost înălţaţi tocmai pentru ca mulţi oameni să poată să privească la ei şi să trăiască. Dumnezeu nu se uită la faţa oamenilor. Oricine a privit şarpele de aramă a trăit. În acelaşi fel, oricine priveşte la Isus în vederea mântuirii o va afla.
6. Împăturite în relatarea pribegiilor lui Israel, în această, aparent, pustie părăsită, există două versete, relativ scurte (17 şi 18) care ne spun că israeliţii s-au oprit să sape o fântână, iar după aceea au cântat o cântare: „Ţâşneşte fântână!“ De ce credeţi că aceste versete sunt importante?
Într-adevăr, trecuse multă vreme de când poporul I-a cântat Domnului (vezi, Exodul 15). Noi putem să fim încurajaţi spre a cunoaşte că, în vremuri de secetă, s-ar putea să trebuiască să mai şi săpăm puţin, în timp ce ne străduim să-L căutăm pe Domnul, întrucât izvorul nu este departe şi aşteaptă doar să fie săpat. S-ar putea ca acesta să fie un moment bun pentru a solicita clasei dvs. să împărtăşească exemple privind vremurile când încurajarea le-a ieşit în cale, după o perioadă de secetă.
7. Ce anume s-au oferit Copiii lui Israel să facă prin mesajul pe care l-au trimis direct lui Sihon, regele amoriţilor? Ce ne spune nouă refuzul regelui despre inima sa? Ce anume l-a costat pe Sihon, şi pe poporul peste care a domnit el, prin faptul că nu l-a onorat pe poporul lui Dumnezeu?
Israelul i-a spus regelui amoriţilor, că ei, israeliţii, nu vor mânca din recoltele lor, nu vor bea din fântânile lor şi nici măcar nu vor poposi în câmpiile lor, în schimbul garantării trecerii în siguranţă, prin ţară. Regele amorit trebuie să fi avut o inimă împietrită faţă de Dumnezeu şi poporul Domnului, ca să refuze această propunere. Regele şi-a pierdut viaţa, iar Israelul s-a aşezat în ţara regelui amorit, din cauza deciziei acestuia.
8. Dvs. credeţi că Dumnezeu ar fi dorit ca Israel să îi distrugă pe amoriţi, dacă aceştia ar fi fost buni faţă de Israel? Explicaţi.
Dumnezeu le-a oferit amoriţilor toate şansele să arate bunăvoinţă faţă de Israel. El vrea ca toate popoarele să aibă şansă. Doar când oamenii îl resping pe Dumnezeu şi planul Lui, se întâmplă că respectivii sunt pedepsiţi.
Dumnezeu întoarce spatele răzvrătiţilor şi celor care Îi provoacă amărăciune. Dumnezeu îi binecuvântă pe cei care cred şi I se supun cu inimă recunoscătoare.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}