VERSET DE MEMORAT: „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.“ (Deuteronom 31:6)
Moise s-a adresat poporului făcând, de această dată, referire directă la Legământul dintre Dumnezeu şi Copiii lui Israel, legământ încheiat cu 40 de ani mai devreme la Muntele Sinai. Deşi legământul era vast, putea fi rezumat la promisiunea lui Dumnezeu de a-i binecuvânta pe Copiii lui Israel şi de a face din ei o naţiune măreaţă, cu condiţia ca Israelul să-L fi cinstit şi iubit pe Dumnezeu şi să-I fi fost supus.
Moise a recapitulat felul în care Dumnezeu deja l-a binecuvântat şi l-a protejat pe poporul Israel, dar a făcut şi remarca potrivit căreia Copiii lui Israel s-au abătut de la Domnul şi nu şi-au ţinut partea lor de Legământ. Moise a avertizat poporul că nu le va fi bine dacă urma să continue a călca poruncile lui Dumnezeu. Totuşi, el le-a dat asigurări că Dumnezeu aştepta să îi primească, urmând să le restaureze binecuvântările, dacă s-ar fi întors la Domnul.
Apoi, Moise a venit înaintea Copiilor lui Israel cu o provocare. El le-a spus că au avut de ales între bine şi rău, între viaţă şi moarte. Ca urmare, ei au trebuit să se decidă, fie să-L iubească şi să-L slujească pe Dumnezeu, fie să ajungă în situaţia groaznică de a fi târâţi departe de Dumnezeu, de către dumnezeii falşi şi de păcatele lumeşti.
Moise i-a spus poporului, care era adunat, că el era în vârstă şi că nu va intra cu ei în Ţara Făgăduită, dar le-a spus că Dumnezeu va merge înaintea lor şi îi va birui pe duşmanii lui Israel. La aceea vreme, Moise i-a povăţuit să aibă curaj şi, de asemenea, să creadă în Domnul, pentru că Dumnezeu, sub nicio formă, nu avea să îi lase.
La fiecare şapte ani, întreaga naţiune, inclusiv copiii, era povăţuită să se adune şi să audă Legea, care urma să fie citită. Procedând în felul acesta, ei aveau să cunoască modalitatea prin care trebuiau să se supună Domnului şi să-L mulţumească.
Domnul i-a încredinţat lui Iosua sarcina de a-i conduce pe Copiii lui Israel, după moartea lui Moise, moarte care era eminentă. Împreună cu însărcinarea dată lui Iosua de a avea curaj, Dumnezeu i-a făgăduit că va fi cu el!
1. Care au fost câteva dintre minunile pe care Moise le-a repetat, reamintindu-le astfel Copiilor lui Israel că Dumnezeu va avea grijă de ei şi că îi va binecuvânta?(Deuteronom 29:1-8)
Moise a relatat câteva minuni, inclusiv marile semne făcute în Egipt înaintea lui Faraon, călătoria prin pustie, când încălţămintea şi hainele nu s-au uzat, biruinţa împotriva lui Sihon – împăratul amoriţilor şi a lui Og – împăratul Basanului, precum şi cedarea Hesbonului şi a Basanului în favoarea unora dintre triburile lui Israel.
2. Legământul lui Dumnezeu de binecuvântare a fost un legământ condiţionat. Ce urma să se întâmple în situaţia în care Copiii lui Israel ar fi refuzat să ducă la îndeplinire partea lor de legământ? (Deut. 29:14-28).
Pedeapsa promisă de Dumnezeu includea următoarele: Dumnezeu nu-l va cruţa pe cel care nu se va supune. Toate blestemele divine, scrise în Biblie, aveau să îl năpăstuiască pe cel neascultător. Unui astfel de om, Dumnezeu avea să-i şteargă numele. Dumnezeu avea să îngăduie răul peste el. Ţara urma să fie arsă cu foc, pucioasă şi sare, adică fără nici un fel de vegetaţie. Dumnezeu avea să ia ţara de la Israel, iar poporul avea să fie lăsat în voia sorții în alte ţări.
3. Moise a vorbit apoi şi despre lucrurile tainice ale lui Dumnezeu. De ce credeţi dvs. că Dumnezeu nu-şi împărtăşeşte întotdeauna motivele sau că nu-şi descopere planul Său, care este desăvârşit, cu privire la vieţile noastre?
Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu nu ne face întotdeauna cunoscut planul Său, pe de-a întregul, poate să fie că, în felul acesta, învăţăm să umblăm prin credinţă. De asemenea, minţile noastre fireşti nu pot să înţeleagă infinita gândire a lui Dumnezeu, iar noi trebuie să credem că El înfăptuieşte lucruri drepte. Pot să existe unele lucruri pe care le vom înţelege mai mult pe măsură ce ne maturizăm în Evanghelie, şi care s-ar putea să nu ne facă bine dacă le-am înţelege prea devreme, întocmai după cum şi noi nu descoperim orice frântură de informaţie copiilor noştri.
4. Ce anume ne descoperă versetele de la 1 la 10 din cartea Deuteronom, capitolul 30, cu privire la caracterul lui Dumnezeu?
Aceste versete ni-L descoperă pe Dumnezeu, care este Dumnezeul marii îndurări. Chiar dacă Dumnezeu a ştiut mai dinainte că poporul va ajunge să uite şi să se răzvrătească împotriva Sa, El întotdeauna a oferit un loc pentru pocăinţă, pentru ridicare şi binecuvântare. Toate acestea nu fac decât să ni-L arate pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul marii îndurări, Dumnezeul marii răbdări şi Dumnezeul marii dragoste.
5. În timp ce s-ar putea să nu cunoaştem planul pe termen lung în privinţa vieţilor noastre, cum putem să fim siguri că putem să cunoaştem aşteptările lui Dumnezeu pentru noi, în ziua de astăzi, pe măsură ce căutăm să împlinim voia Lui? (Deuteronom 30:14)
Deuteronom 30:14 ne asigură că Dumnezeu nu ne va ţine în întuneric în privinţa paşilor pe care trebuie să îi întreprindem astăzi. Este necesar să petrecem timp în rugăciune, sau poate că în post şi în rugăciune, însă, Dumnezeu va fi întotdeauna credincios ca să ne arate, la timp, calea pe care să mergem.
6. Versetele începând de la 15 la 20, din cadrul cărţii Deuteronom, capitolul 30, oferă o alegere între bine şi rău, respectiv între viaţă şi moarte. Dvs. credeţi că această alegere a fost o singură alegere sau a fost o alegere de zi cu zi? Alcătuiţi o paralelă a răspunsului dvs. cu alegerea, respectiv alegerile cu care noi ne confruntăm în privinţa slujirii Domnului.
Probabil că studenţii dvs. vor răspunde că, în urma unei motivaţii iniţiale de a-L sluji pe Dumnezeu, Copiii lui Israel s-au confruntat cu o alegere zilnică. Trebuie să luăm o decizie de a-L sluji pe Dumnezeu la vremea la care El ne cheamă şi simţim că suntem convinşi de existenţa păcatelor noastre. Totuşi, după mântuirea noastră avem parte de alegeri zilnice şi adeseori de la o oră la alta, privind lucrurile care ar putea să ne apropie sau care ar putea să ne îndepărteze de Dumnezeu. Ceea ce alegem, prin acele mici decizii, va influenţa în mare măsură rezultatul final, esenţial, de viaţă sau moarte.
7. Dumnezeu le-a spus Copiilor lui Israel să intre şi să ia în stăpânire ţara Canaan (Deuteronom 31:3-8) şi le-a promis că le va da biruinţa împotriva locuitorilor acelei ţări. Cum se poate compara această promisiune care se poate raporta şi la noi înşine, în situaţia în care şi noi, la rândul nostru, vom aborda promisiunile lui Dumnezeu?
Dumnezeu are multe promisiuni pentru noi în Cuvântul Său. În majoritatea cazurilor trebuie să întindem, cum s-ar zice, mâna şi să apucăm bine promisiunea. Uneori, trebuie să o căutăm şi chiar să ducem război împotriva duşmanului pentru a asigura împlinirea promisiunii. Oricum, Dumnezeu are toată puterea asupra lui Satan care, evident, este duşmanul nostru. Apoi, din moment ce perseverăm în a pretinde promisiunea, vom dobândi biruinţa.
8. Dumnezeu le-a poruncit Copiilor lui Israel să aibă curaj şi să nu se teamă în situaţia în care aveau să îi înfrunte pe canaaniţi. Israel a experimentat prezenţa lui Dumnezeu înainte, de ce s-ar fi putut întâmpla ca ei să fie ispitiţi a se teme tocmai acum?
Dumnezeu a înfăptuit multe minuni pentru Israel în trecut, însă de data aceasta ceva este diferit – Moise nu va fi de faţă să călăuzească poporul spre biruinţă. Unui nou conducător, Iosua, avea să îi fie încredinţată această responsabilitate. Momentul acela a constituit o vreme în care poporul trebuia să se asigure de faptul că încrederea lui era pe deplin în Dumnezeu, nu în om.
9. Dumnezeu a evidenţiat importanţa de a-i învăţa pe copii poruncile şi recomandările cuprinse în Cuvântul Său (Deuteronom 31:10-13). Care sunt modalităţile prin care noi putem să facem acest lucru astăzi?
În lumea aceasta, care este caracterizată de necredinţa în Dumnezeu, este imperios necesar ca ai noştri copii să înveţe despre Dumnezeu şi despre Evanghelie. Un altar al familiei este deosebit de important. S-ar putea ca studenţii din clasa dvs. să aibă sugestii referitoare la unele modalităţi interesante de a avea un astfel de altar al familiei. Povestirile depănate înainte de ora de culcare sunt mult îndrăgite de copii. Frecventarea cu regularitate a Şcolii duminicale şi a Bisericii îi învaţă, atât prin conţinut, cât şi prin exemplu. A vorbi despre Domnul cât mai des, ca de exemplu, atunci când ne plimbăm prin natură sau în conversaţiile de zi cu zi, toate acestea îi vor ajuta să îşi aducă aminte cât de prezent şi cât de important este Dumnezeu.
10. Dumnezeu s-a lamentat în legătură cu faptul că, atunci când Israel avea să fie binecuvântat şi să prospere, poporul Îl va uita (Deuteronom 31:20). Cum se raportează acest lucru la noi în ziua de azi? Ce putem noi să facem pentru a inversa această tendinţă din propriile noastre vieţi?
Pentru cei care sunt binecuvântaţi cu belşug, este atât de uşor să lase ca grijile şi plăcerile să îi văduvească de viziunea lor spirituală. Este necesar să ne facem timp pentru Dumnezeu şi este necesar să fim dornici să ne lepădăm noi înşine de acele lucruri care ne ocupă prea mult timp, care ne consumă prea multă energie sau care reclamă prea multă patimă în vieţile noastre. Probabil clasa dvs. ar putea să dea câteva exemple.
11. Moise avea să moară, cât de curând, şi de aceea, Dumnezeu l-a numit pe Iosua succesorul lui Moise (Deuteronom 31:23). De ce credeţi dvs. că Iosua a fost bărbatul ales?
Iosua a fost ales pentru că a făcut dovada că era un om care avea credinţă. El s-a numărat printre cele douăsprezece iscoade care au cercetat ţara Canaan cu patruzeci de ani mai înainte, fiind unul dintre cei doi care a prezentat un raport favorabil la întoarcere. De asemenea, Iosua s-a dovedit a fi un urmaş credincios al lui Moise în toţi anii de atunci încoace.
12. Moise încheie capitolul acesta cu un avertisment adresat Copiilor lui Israel de a păstra legământul pe care l-au încheiat cu Dumnezeu sau vor suporta grave consecinţe. De ce credeţi că Dumnezeu nu a renunțat la ei, ştiind că vor continua să se răzvrătească?
Dumnezeu nu vrea pieirea nimănui. El va face tot ceea ce poate ca să prevină un astfel de lucru. Israel nu ar putea niciodată să spună că nu li s-au acordat destule şanse. Şi poate că a existat undeva vreo rămăşiţă – un suflet aici sau un suflet acolo – care a luat seama la avertismente, fiind astfel izbăviţi. Domnul merge acea „milă de drum în plus“, chiar şi pentru un singur suflet.
Mesajul de bază al acestor capitole este că Dumnezeu îi va pedepsi pe cei care Îl uită şi care nu I se supun, însă El îi va binecuvânta enorm pe cei care Îl iubesc, pe cei care Îl onorează şi care I se supun. Exact de aceeaşi alegere avem şi noi parte astăzi!
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}