VERSET DE MEMORAT: „Nu soarele îţi va mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, şi Dumnezeul tău va fi slava ta.“ (Isaia 60:19)
Capitolele finale ale cărţii Isaia sunt pline de consolare şi nădejde, în timp ce Isaia desfăşoară promisiunea lui Dumnezeu referitoare la binecuvântările viitoare prin intermediul lui Mesia al lui Dumnezeu. Există multe descrieri frumoase ale noii creaţii în care Dumnezeu va conduce ca Împărat, judecându-i pe cei răi şi întemeind pacea eternă.
Textul nostru proclamă profeţia slavei Ierusalimului în zilele din urmă. Începe prin a afirma că Mesia va veni în Ierusalim. Această lumină care a strălucit nu este doar pentru Ierusalim, ci pentru toată omenirea. Dumnezeu îl va trimite pe Mesia, ca Rob, care va muri pentru a îndepărta păcatele. Mai târziu, Dumnezeu îşi va constitui propria Sa împărăţie, în timp ce credinciosul Prinţ al Păcii o va conduce cu neprihănire. După aceea El va veni ca Domn suveran.
Isaia a proclamat faptul că Dumnezeu a promis mângâiere, izbăvire şi restaurare în viitoarea Lui împărăţie. Mesia va domni peste aceia care l-au urmat cu credincioşie. Ce viitor luminos pentru cei care sunt credincioşi!
Ultimele şapte capitole sunt ca nişte ferestre care permit o aruncătură de ochi în vremea viitoare. Adeseori, autorii evrei nu au acoperit evenimentele în manieră cronologică. Astăzi, mulţi oameni sunt obişnuiţi să gândească succesiv, aşa că este important a se realiza faptul că profeţiile care sunt înmănuncheate în Scriptură s-ar putea să acopere diverse perioade de timp. Unele dintre evenimentele din Cartea Isaia se petrec la prima venire a lui Cristos pe pământ ca Răscumpărător. Alte eveimente se petrec în legătură cu revenirea lui Israel în patrie pentru a deveni o naţiune (anul 1948). Unele dintre evenimente se produc pe parcursul Domniei de O Mie de Ani, iar alte evenimente au de-a face cu Cerul cel Nou şi Pământul cel Nou. Ordinea acestor evenimente o putem înţelege privind la Cuvântul lui Dumnezeu în ansamblu.
Isaia a prezis multe evenimente până la ultimul detaliu. El a profeţit că Ierusalimul avea să cadă cu o sută de ani înainte de eveniment (adică în anul 586 î.Cr.), apoi că Templul va fi reconstruit, iar aceasta a fost cu două sute de ani înainte ca să se întâmple. În vremuri mai apropiate, Israelul, ca promisiune divină, a devenit din nou o naţiune după 2000 de ani. Această foarte mică ţară (puţin mai mare ca a zecea parte a României) este cuprinsă în ştirile zilnice ale lumii. Israelul a primit miliarde de dolari ca ajutoare şi bunuri din toată lumea după cum s-a profeţit de-a lungul textului nostru de astăzi. Înconjurat de inamici, Israelul are una dintre cele mai temute forţe armate din lume. Această ţară micuţă înfloreşte şi a devenit un obiect al atenţiei internaţionale pentru supraputerile de pe pământ.
1. Luaţi în considerare, pentru un moment, o vreme când a trebuit să faceţi faţă unei împrejurări care v-a lăsat sentimentul că eraţi într-un întuneric total. Poate că nu aţi văzut nicio ieşire. De ce este potrivit să-l portretizăm pe Dumnezeu în termeni ai luminii?
Discutaţi despre sentimentul şi consecinţele de a fi în întuneric. Întunericul absoarbe culoarea şi devine doar nişte nuanţe confuze de gri, nu de negru. Aţi putea să atrageţi atenţia asupra modului în care o potecă poate să fie văzută clar când este lumină, dar când soarele apune şi întunericul se aşează, umbrele ajută la dispariţia potecii. De aceea este atât de periculos să porneşti la drumeţii montane când ziua este pe sfârşite. Atunci când nu putem să ne desluşim calea, neliniştea şi chiar panica pot să ne cuprindă. Când lucrul acesta se întâmplă pe tărâm spiritual, s-ar putea să fim cuprinşi de panică şi neputinţă pentru o vreme, dar pacea vine când ne amintim că Isus este Lumina. Pe măsură ce ne întoarcem către El, atunci El ne va conduce pe o cale clară, iar confuzia şi teama vor fi îndepărtate. S-ar putea ca poteca sau calea noastră să treacă prin valea umbrei, dar Lumina Sa din noi ne va mângâia.
Ca şi completare, aţi putea să puneţi următoarea întrebare: În ce fel aţi putea să slujiţi ca lumină în lumea aceasta întunecată din jurul dvs.? Scoateţi în evidenţă că putem să fim o reflexie a lui Isus. Când trăim pentru a-l onora pe El, vieţile noastre vor fi o mărturie a adevărului. Dacă ajungem cu dragoste la cei care sunt în întuneric spiritual, adeseori se va întâmpla că respectivii vor fi atraşi spre Lumina pe care o reflectăm. Puteţi să discutaţi cu clasa dvs. modalităţi practice de a înfăptui acest lucru.
2. Potrivit profeţiei lui Isaia, care sunt unele dintre lucrurile păstrate pentru cei care rămân credincioşi?
Într-o zi, Dumnezeu îşi va stabili împărăţia Sa aici pe acest pământ, iar noi vom domni împreună cu Cristos. Cei care ne-au persecutat sau care ne-au dispreţuit vor ajunge să ne slujească. Vom petrece veşnicia cu Acela care ne iubeşte atât de mult. Cu adevărat se va fi meritat totul când îl vom vedea pe Isus! Puteţi să vă alocaţi un oarecare timp pentru a discuta cu clasa dvs. mai mult despre minunata slavă a Cerului, slava şi splendoarea care îi va aştepta pe cei care sunt credincioşi.
3. Dumnezeu ne-a dat multe făgăduinţe frumoase (Isaia 61:1-3). Există unii care nu au ce să arate în viaţa lor decât cenuşă. Unii suferă de depresie sau de un „duh mâhnit“. Unii sunt cu inima zdrobită. Care sunt câteva dintre făgăduinţele pe care Dumnezeu le oferă acestor oameni? Cum puteţi dvs. să aplicaţi aceste făgăduinţe la propria dvs. viaţă?
Dumnezeu a făgăduit să-i mângâie pe cei întristaţi, să dea o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului şi o haină de laudă în locul unui duh mâhnit.
Aceste promisiuni sunt pentru noi, astăzi. În timp ce noi îl căutăm pe Domnul, El devine credincios Cuvântului Său. Când un suflet are inima zdrobită din cauza păcatului, Domnul oferă mântuire şi vindecare. Viaţa care este în cenuşă va găsi restaurare şi frumuseţe. Cei care se simt cu inima împovărată pot să folosească exact această porţiune din Scriptură pentru a-l căuta pe Domnul şi pentru a pretinde făgăduinţa Lui. În timp ce noi îl vom căuta pe Dumnezeu prin credinţă, Lumina Sa va străluci din ce în ce mai mult. Va fi o pace profundă, şi un izvor de bucurie va începe să ţâşnească. În orice momente care ni se par a fi întunecate sau seci, putem să revenim şi să revendicăm făgăduinţa.
4. Isaia a prezis că o schimbare de nume va reflecta o schimbare a condiţiei pentru Israel (Isaia 62:4). Ce schimbări de nume a rostit Dumnezeu pentru poporul Său? De ce aceste schimbări de nume sunt semnificative?
Dumnezeu a făgăduit să schimbe numele lui Israel din Părăsită şi Pustiită în Hephzibah care înseamnă „plăcerea mea este în ea“ şi în Beulah care înseamnă „a fi căsătorit“. Numele erau semnificative pentru că Dumnezeu a iubit Israelul aşa după cum mirele îşi iubeşte mireasa.
Discutaţi cu clasa dvs. că un nume poate să ajute la formarea caracterului unei persoane şi după aceea la viitorul ei. Noi putem să le dăm copiilor noştri un nume cu care să trăiască. Pe de o parte, acţiunile noastre pot să influenţeze modul în care oamenii percep un nume. Putem să le spune copiilor noştri să aibă grijă să nu dezonoreze numele de familie
Când suntem mântuiţi, suntem schimbaţi din interior spre exterior. Caracterul nostru este schimbat, acţiunile noastre sunt schimbate, iar noi devenim oameni cu totul noi. Nu mai suntem părăsiţi, ci suntem Mireasa lui Cristos. Trebuie să păstrăm acest nume fără reproş. Atunci, când suntem mântuiţi, destinul nostru este de asemenea schimbat. În Rai fiecare dintre noi vom primi un nume nou!
5. Profetul cheamă pentru a se pregăti o cale poporului (Isaia 62:10). El îi roagă stăruitor să croiască un drum, dând pietrele la o parte, şi să ridice un steag. La ce cheamă el poporul să facă? În ce fel real puteţi voi „să pregătiţi calea“ şi„ să ridicaţi un steag“ pentru Domnul?
Dumnezeu îşi cheamă poporul să fie martori pentru lume. Pentru a croi un drum, ei aveau nevoie să-l niveleze, să scape de toţi bolovanii. Noi, ca martori avem nevoie să îl lăsăm pe Domnul să ne desăvârşească, astfel încât să nu avem parte de pietre de poticnire care ar putea să facă rău cauzei lui Cristos. Noi trebuie să ridicăm steagul pentru ca toţi să-l vadă. Arătând dragoste celor din jurul nostru, pregătim inimile pentru a primi mesajul care spune că Isus mântuieşte!
Împreună cu clasa dvs. alcătuiţi o listă a obstacolelor care ar putea fi considerate „bolovani“ în vieţile noastre. De exemplu: un duh neiertător, lipsa de respect pentru lucruri sfinte, amărăciune, etc.
6. Isaia descrie o siluetă care se apropia de Ierusalim şi care era în veşminte strălucitoare, venind cu măreţie şi în plinătatea puterii. Sursa roşeţii de pe hainele Sale zugrăveşte sângele duşmanilor Lui după ce El i-a călcat în teasc (Isaia 63:1-3). În ce fel această profeţie despre Cristos are semnificaţie astăzi? Cum putem să fim încurajaţi de această biruinţă?
Această profeţie descrie câştigarea biruinţei lui Cristos la Calvar. Datorită biruinţei lui Isus asupra lui Satan, noi cei care suntem mântuiţi putem să fim biruitori în orice bătălie spirituală cu care ne confruntăm. Satan poate să ne atace din nou şi din nou, dar nouă ni s-a făgăduit biruinţa de fiecare dată. Putem să fim siguri de aceasta întrucât printr-o singură bătălie Cristos a plătit şi a câştigat la Calvar. Puteţi să discutaţi cu clasa dvs. modalităţile prin care se poate activa această putere biruitoare în vieţile noastre.
7. Dumnezeu ne spune că toată neprihănirea noastră este asemeni unei haine mânjite (Isaia 64:6). Oare aceasta înseamnă că nu vor fi fapte bune în vieţile noastre? Explicaţi. Alcătuiţi o listă a faptelor bune şi pe care Dumnezeu vrea să le facem.
Dumnezeu vrea să fim conştienţi de faptul că, în mod inerent, nu se găseşte nimic bun în omenire. Omul se naşte în păcat, iar motivele lui sunt egoiste, chiar şi când face fapte bune. Singurul „lucru bun“ care este curat este bunătatea lui Dumnezeu. Când o persoană este mântuită, neprihănrea lui Dumnezeu intră în viaţa omului. După aceea binele pe care îl face este determinat de motive curate. Atunci înseamnă că nu este neprihănirea noastră, ci neprihănirea lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne spune că trebuie să arătăm roada neprihănirii Lui în umblarea noastră creştină. După aceea, trebuie să lucrăm pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Trebuie să căutăm holdele care sunt coapte şi gata pentru cules. Puteţi să discutaţi cu clasa dvs. despre „munca“ practică pe care o pot face pentru a-l mulţumi pe Dumnezeu.
8. Dumnezeu zice că Lui nu îi pasă prea mult de isprăvile sau jertfele pe care cineva le face pentru El (Isaia 66:1-2). El făgăduieşte să se uite la cel sărac în duhul şi al cărui duh este mâhnit. Ce înseamnă a fi sărac în duhul şi a avea un duh zdrobit?
A fi sărac în duhul înseamnă a fi smerit. Un duh zdrobit este un duh căit. Dumnezeu pune o mare valoare pe starea umilă, însă urăşte prezenţa mândriei în orice manieră. Pentru ca o persoană să fie mântuită, persoana respectivă trebuie să aibă o inimă pocăită sau căinţă în inimă. De aici înainte, persoana respectivă trebuie să rămână smerită în faţa Domnului. Un duh smerit este înrudit de aproape cu un duh supus, iar Dumnezeu poate să-l folosească pe cel care îi este întru totul supus Lui. În timp ce persoana respectivă rămâne supusă lui Dumnezeu, urmarea este un duh sfinţit (consacrat). O persoană smerită care îl caută mai mult pe Dumnezeu va găsi ca fiind ceva natural faptul de a primi experienţa sfinţirii.
9. Potrivit cu Isaia 66:7-13, de ce ştie Dumnezeu cum să ne mângâie?
În acest pasaj scriptural, Dumnezeu a arătat că scopul Lui este de a-l restaura pe Israel şi de a face din Ierusalim centrul hranei spirituale mondiale. Lucrul acesta se va întâmpla pe parcursul Domniei de O Mie de Ani. Întocmai după cum procesul naşterii este de neoprit, tot astfel şi Dumnezeu îşi va împlini făgăduinţele Sale. După cum o mamă îşi hrăneşte şi îşi îngrijeşte copilaşul, tot aşa Dumnezeu le va da împlinire celor care vin la El. Discutaţi cu clasa dvs. că, deşi profeţiile din acest pasaj încă nu s-au împlinit pe deplin, Dumnezeu este Tatăl nostru şi are faţă de noi o puternică dragoste părintească. El ne va îngriji întocmai ca o mamă care-şi îngrijeşte copilaşul. Atunci când a venit pe pământ, Isus a experimentat lucruri grele, lucruri prin care noi trecem, de aceea El are o dragoste plină de înţelegere.
Întrebaţi clasa dvs. cum trebuie să reacţionăm faţă de cei din jurul nostru care jignesc? Scoateţi în evidenţă faptul că ar trebui să fim promţi în a-i identifica pe cei în suferinţă, fiind gata să aducem nădejde inimilor zbuciumate. S-ar putea să fie nevoie a se acorda ajutor într-o nevoie de natură fizică pentru cineva aflat în lipsuri. Sau ar fi posibil să avem prilejul de a oferi mângâiere emoţională şi simpatie cuiva care suferă un necaz sau o disperare.
Isaia şi-a încheiat profeţia cu aceste capitole finale. Mesajul său a fost unul de denunţare a păcatului, dar şi de nădejde pentru cei care îl caută pe Domnul. Cât de relevant este mesajul Domnului în zilele noastre!
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}