FOREIGN LANGUAGES

Profeții în Privința Neamurilor și a Lumii

Curriculum
Descoperirea pentru Învățători
21

MATERIAL PENTRU ÎNTREBĂRI

Isaia 13:1 la 27:13

VERSET DE MEMORAT: „Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei, şi pe cei răi, pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori.“ (Isaia 13:11)

IDEI DE BAZĂ

Începând cu capitolul 13 şi până la capitolul 23 al cărţii lui Isaia, atenţia se mută de la Iuda şi Ierusalim la rostirea judecăţii lui Dumnezeu asupra a zece naţiuni (vezi tabelul de mai jos). Aceste profeţii sunt denumite „greutăţi“, care în limba originală însemna „a ridica“. Judecata divină urma să fie dezlănţuită, iar mesajele solemne ale profetului constituiau o greutate imensă prin ridicarea vocii sale în vederea avertizării. Isaia ştia că cetăţile urmau să fie distruse, iar mii de oameni aveau să fie ucişi.

Ştiind de aceste judecăţi, care urmau să se dezlănţuie asupra neamurilor, Israelul ar fi trebuit să fie şocat, cel puţin pentru câteva motive, şi-anume:

* Când neamurile ajungeau să subjuge Israelul, poporul nu trebuia să dispere, fiindcă Dumnezeu a proclmat faptul că, în cele din urmă, El avea să pedepsească acele neamuri.

* Poporul trebuia să-şi fi dat seama de inutilitatea formării de alianţe cu acele neamuri.

* De asemenea, Israelul şi neamurile trebuiau să fi recunoscut faptul că Dumnezeu are autoritate asupra tuturor puterilor existente pe pământ.

* Cunoaşterea acestui fapt ar fi trebuit să întărească credinţa poporului.

Babilonul a fost primul menţionat pe lista de condamnare a lui Isaia. În anul 586 î.Cr., imperiul babilonian avea să distrugă Ierusalimul, iar poporul lui Iuda avea să devină prizonierii Babilonului. De la Geneza (Turnul lui Babel) şi până la Apocalipsa, Babilonul îi personifică pe cei care îl dispreţuiesc pe Dumnezeu, în timp ce Ierusalimul îi simbolizează adeseori pe aleşii lui Dumnezeu.

De la capitolul 24 şi până la capitolul 27, profeţia se extinde pentru a include judecata întregii lumi în vremurile de pe urmă. Dumnezeu i-a descoperit lui Isaia, după cum le-a descoperit şi altor scriitori Biblici, detalii privind Necazul cel mare, ceea ce a determinat ca referirea făcută uneori la aceste capitole să fie etichetată ca fiind „Apocalipsa lui Isaia“. Cuvântul „Iată“ (Isaia 24:1) a indicat un eveniment viitor. Persoane individuale, precum şi naţiuni, urmau să fie judecate. Totuşi, aceste capitole conţin de asemenea şi o nădejde. Dumnezeu va asigura eliberarea, binecuvântarea şi protecţia pentru cei care alcătuiesc poporul Său. După ce Israel avea să fie eliberat, urma apoi să fie adunat şi restaurat.

Profeţiile lui Isaia au fost primite cu dipreţ şi necredinţă de mulţi dintre oamenii din vremea lui. Însă, Cuvântul lui Dumnezeu s-a dovedit a fi sigur. Prezicerile care s-au împlinit cu privire la primele neamuri întăresc proclamările profetice ale lui Isaia cu privire la evenimentele care încă nu s-au petrecut.

SUGESTII PENTRU RĂSPUNSURILE LA ÎNTREBĂRI

1. Capitolul 13 din Isaia vorbeşte de căderea marii cetăţi a Babilonului. Ce versete au prevestit nu doar căderea acestei cetăţi, dar care, de asemenea, au furnizat şi identitatea cuceritorilor?

Distrugerea şi sentinţa Babilonului a fost prezisă în versetele 19 şi 20. Aceste două versete au indicat anihilarea totală a acestei cetăţi. Prin intermediul versetului 17 s-a profeţit că cetatea urma să fie cucerită de Mezi. Arătaţi-le studenţilor dvs. că această profeţie s-a împlinit când Daniel a tălmăcit scrisul de mână de pe perete în timpul ospăţului dat de Belşaţar (aprox. 539 î.Cr.) la aproape 200 de ani după ce Isaia a rostit aceste cuvinte. Clasa dvs. ar trebui să tragă concluzia că profeţiile care urmează a fi împlinite se vor întâmpla cu o tot atâta certitudine.

2. Ce a spus Dumnezeu că i se va întâmpla cu Moab? (Isaia 15:1-3) De ce? (Isaia 16:6)

Isaia vorbeşte despre distrugerea şi prăbuşirea naţiunii Moab. Privind în urmă din punct de vedere al avantajului zilelor actuale, putem să vedem că lucrul acesta s-a împlinit. Naţiunea Moab a fost cucerită de câteva ori înainte de a ajunge a fi în mod fatal copleşită de controlul arabilor.

Judecata a venit peste Moab din cauza mândriei acestei naţiuni. Moab, părintele naţiunii moabite, a fost conceput de Lot şi de fiica lui mai mare, după ce au părăsit Sodoma şi Gomora. De-a lungul anilor, moabiţii, ca ţară, i-au dispreţuit pe Copiii lui Israel cărora le-a pricinuit mult necaz.

Discuţia trebuie să scoată în evidenţă faptul că cel păcătos s-ar putea să pară că prosperă pentru o vreme, numai că, în cele din urmă, Dumnezeu va judeca faptele lui rele dacă nu se pocăiește.

3. În zorii istoriei Copiilor lui Israel, egiptenii i-au înrobit, iar Dumnezeu prin Moise a adus miracolul eliberării lor. Totuşi, mai târziu, după ani şi ani, în vremea lui Isaia, unii dintre oamenii din Iuda au dorit să formeze o alianţă cu Egiptul ca protecţie împotriva Asiriei. Ce anume vor fi gândit ei, când au auzit profeţiile rostite de Isaia cu privire la Egipt? (Isaia 19:1-4)

Iuda ar fi trebuit să îşi dea seama de zădărnicia faptului de a căuta ajutor la Egipt. Întrebaţi-vă clasa spre ce anume se întorc oamenii astăzi atunci când au probleme. Unde anume se poate găsi cel mai eficient ajutor? De ce, totuşi, oamenii caută în altă parte? Trebuie subliniat faptul că Dumnezeu este cel mai capabil să ne ajute, însă foarte mulţi oameni nu sunt dorinici de a se smeri ei înşişi şi a se supune voii Lui. Noi dorim să fim dintre acei care dorim să ne smerim şi să îi fim supuşi lui Dumnezeu.

4. Cetatea Tir era parte din naţiunea feniciană, care era aşezată pe ţărmurile Mării Mediterane în zona Libanului de azi. Fenicienii au alcătuit o vastă reţea de comerţ cu ţările înconjurătoare. Ei aveau o flotă, iar corăbiile lor erau folosite pentru a exporta diverse bunuri. Totuşi, Isaia a văzut o vreme când această naţiune prosperă avea să cadă, iar prăbuşirea lor economică avea să afecteze multe dintre ţările din jurul lor. Cine a plănuit distrugerea Tirului şi de ce? (Isaia 23:8-9)

Dumnezeu a plănuit căderea Tirului. Discutaţi cu clasa dvs. de ce, direcţionând discuţia pentru a scoate în evidenţă faptul că lucrul acesta nu a fost din cauză că naţiunea era prosperă, ci pentru că naţiunea era cuprinsă de mândrie şi fără îndoială ei se încredeau în propriile lor abilităţi şi în prosperitate. Astăzi, mulţi oameni au averi şi prosperitate, iar toate acestea nu sunt neapărat lucruri păcătoase. Puneţi clasa dvs. să discute care ar trebui să fie atitudinea noastră dacă am fi prosperi. Este necesar să ne amintim Cine ne-a binecuvântat, apoi să consacrăm averile noastre lui Dumnezeu şi să fim ispravnici destoinici a ceea ce El ne-a dăruit.

5. Isaia 24 detaliază multe întâmplări care vor avea loc pe pământ în ceea ce va urma să fie pustiirea universală. Înşiraţi trei dintre întâmplările descrise în acest capitol.

Ar putea să fie interesant a alcătui o listă pe o tablă. Trebuie arătat faptul că, în timp ce noi nu putem să spunem cu exactitate ce evenimente descrise vor fi, imaginea este cu claritate una a pustiiri universale. Discuţia la clasă poate să scoată în evidenţă modul în care înţelegem ceea ce ar putea fi ceva similar dezastrelor din zilele noastre, şi anume: cutremure de pământ, furtuni gigantice, epidemii – ceea ce ar putea să ne dea de gândit despre aceste evenimente. Tot ceea ce s-a văzut până acum în istorie va păli prin comparaţie cu ceea ce va fi să vină la sfârşitul lumii. Versetul 18 ne prevesteşte cum oamenii vor fugi de un pericol doar ca să dea de altul. Noi înţelegem că Dumnezeu va timite judecata asupra pământului, dar avem o modalitate de scăpare dacă credem pe deplin în Mântuitorul. Cum putem să fim gata pentru a scăpa?

6. Cei care sunt scăpaţi de judecata lui Dumnezeu se vor bucura cu siguranţă, iar în capitolul 25 Isaia a profeţit cu privire la această laudă. Care sunt câteva dintre eliberările pe care Dumnezeu le promite în Isaia 25:6-12?

Dumnezeu a făgăduit un ospăţ şi o sărbătoare. El va „nimici moartea pe vecie“, iar lacrimile vor fi şterse. Cei care se răzvrătesc (simbolizaţi prin Moab) vor fi nimiciţi. Întrebaţi-vă clasa de ce trebuie ca aceste versete să ne dea nouă nădejde astăzi. Putem să anticipăm vremea în care Cristos îşi va aşeza Împărăţia Sa de o mie de ani şi când va conduce lumea cu neprihănire.

7. Când Cristos îşi va aşeza Împărăţia Sa de o mie de ani, naţiunea lui Israel va fi centrul împărăţiei, iar evreii vor fi restauraţi în ţara lui Israel. Cum spune Isaia că va fi adunat poporul? (Isaia 27:12)

„Iar voi veţi fi strânşi unul câte unul, copii ai lui Israel!“ În timp ce această secţiune a cărţii lui Isaia se sfârşeşte, putem să vedem cum este prevestit timpul în care poporul evreu îşi va înfăptui răscumpărarea. Ei îl vor recunoaşte pe Isus ca fiind Mesia a lor şi i se vor închina Lui în Ierusalim. Nu doar oamenii din naţiunea evreilor se vor închina lui Isus, dar şi oamenii tuturor naţiunilor vor merge la Ierusalim pentru a se „închina înaintea Domnului pe muntele cel sfânt.“

8. Cele cincisprezece capitole ale fragmentului nostru detaliază descoperirea făcută de Dumnezeu lui Isaia cu privire la viitorul a numeroase naţiuni. În plus, Isaia a profeţit despre vremea sfârşitului. Care sunt câteva dintre beneficiile faptului de a cunoaşte, prin profeţie, viitorul lumii?

Atunci când suntem avertizaţi dinainte cu privire la necazurile care vor veni, faptul acesta ne oferă timp să ne pregătim pentru ele. Trăim zile în care tehnologia poate să prevadă zilele cu furtuni înainte ca acestea să sosească. Întrebaţi-vă clasa cum reacţionează oamenii când aud că o furtună se apropie. Discuţia va scoate în evidenţă faptul că unii oameni fug de ea, în timp ce alţii rămân şi încearcă să o traverseze.

S-a profeţit că o „furtună“ este pe cale să se producă, şi că va fi mult mai distrugătoare decât oricare altă furtună pe care lumea a văzut-o vreodată. Discutaţi cu clasa dvs. planul de scăpare al lui Dumnezeu. Întrebaţi despre modul în care oamenii reacţionează la aceste „avertizări de furtună“. Cum trebuie să reacţionăm noi?

Concluzie

Fără îndoială că unele dintre profeţiile lui Isaia au sunat aspru pentru oamenii acelor zile, însă Isaia i-a făcut pe oameni conştienţi că propriile lor fapte aveau să le aducă distrugerea (vezi versetul cheie).

Când îl acceptăm pe Isus Cristos ca fiind Mântuitorul nostru personal şi când trăim pentru El, atunci vom scăpa de mânia viitoare.