VERSET DE MEMORAT: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.“ (Isaia 53:5)
Această porţiune a cărţii lui Isaia este plină cu consolare şi nădejde întrucât profetul ne descoperă făgăduinţa lui Dumnezeu cu privire la răscumpărare prin Mesia. Isaia a vorbit despre Mesia mai mult decât oricare alt profet al Vechiului Testament, descriindu-l pe Răscumpărătorul lui Israel, atât ca Rob în suferinţă, cât şi ca Dumnezeu suveran.
În capitolele 40-59, profetul a prezentat o succesiune de portrete ale Robului şi misiunii Sale ca agent al mântuirii evreilor şi neamurilor. Isaia ne-a prezis că Prinţul Păcii va veni să ierte păcatele lui Israel, să răscumpere poporul din răutatea lor şi să instituie pacea în mijlocul lor. În calitate de Rob al poporului Său şi de Lumină pentru naţiunile vecine, El avea să se smerească şi să se ofere pe Sine însuşi ca jertfă pentru mulţi – chemându-i „pe cei care au urechi de auzit“ să asculte la glasul lui Dumnezeu şi să se întoarcă la El.
Israel nu a fost uitat, Mesia avea să aducă poporul înapoi din robie şi avea să-l restaureze în Ţara Făgăduită. De asemenea, profetul a prezis că Mesia avea să-şi instaureze propria Sa Împărăţie de O Mie de Ani în care El va domni cu neprihănire, în care va aduce mângâiere, izbăvire şi o reînnoire pentru poporul Său.
1. Care este scopul lui Dumnezeu faţă de neamuri descris în Isaia 49:6? Ce impact are acest scop asupra noastră?
Neamurile se aflau într-o stare de întunecime înainte de venirea lui Cristos. Pentru ei, Cristos avea să fie o „lumină“, ducând mântuirea „până la marginile pământului“ – până la extremităţi, până la graniţe sau la cele mai îndepărtate ţărmuri. De asemenea, Isaia a mai declarat că slujirea lui Mesia va aduce eliberare prinşilor de război (v.8-13), dragoste şi nădejde celor descurajaţi (Isaia 49:14-50:3).
Ca răspuns la cea de-a doua întrebare, scoateţi în evidenţă faptul că, pentru noi neamurile, această proclamare înseamnă că şi noi putem să fim beneficiarii acestei „lumini“ minunate şi să ne bucurăm de binecuvântările care provin din credinţa în Robul lui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru pentru mântuire. Drept completare la această întrebare, aţi putea să vă angrenaţi clasa dvs. într-o discuţie a proprietăţilor şi beneficiilor luminii fizice, iar după aceea să o comparaţi cu lumina spirituală adusă de Mesia.
2. În Isaia 49:1-7 profetul s-a referit la opoziţia faţă de slujirea lui Mesia, iar în Isaia 50:5-6, citim detalii specifice ale suferinţei Sale. Ce caracteristici ale Robului sunt descoperite în aceste versete?
Studenţii dvs. ar putea să sugereze cuvinte precum: supus, ascultător, determinat, sau credincios. Toate acestea sunt corecte. Chestiunea este de a dezvolta o imagine a naturii lui Mesia. Chiar şi când poporul Său l-a respins, când l-a insultat, când l-a biciuit şi scuipat, El a rămas acelaşi Rob ascultător şi supus. El şi-a propus să-şi împlinească misiunea (v.7) şi a ştiut că Dumnezeu îl va sprijini şi îi va apăra cauza (v. 8-9).
3. Profetul a început capitolul 51 cu o aducere aminte a ajutorului dat de Dumnezeu în trecut (v.1-3), dar şi cu o reasigurare privind viitorul lui Israel (v.4-8). Versetele 9-10 consemnează fie cuvintele profetului, fie rugăciunea rămăşiţei care a rămas credincioasă lui Dumnezeu. Ce fel de cerere i-a fost făcută lui Dumnezeu în aceste versete? Cum a răspuns Dumnezeu (v.12-16)?
Strigătul este ca Dumnezeu să intervină pentru poporul Său, ca şi atunci când l-a înfrânt pe Faraon şi când şi-a răscumpărat poporul din sclavia egipteană. Dumnezeu a răspuns aducându-i aminte poporului de măreţia Sa. El a arătat că oamenii vor muri şi că vor fi ca iarba care va arde complet, dar Atotputernicul Dumnezeu, care a creat cerurile şi pământul, nu îi va părăsi.
Întrebaţi-vă clasa ce aplicaţie au aceste versete pentru noi. Scoateţi în evidenţă faptul că, atunci când uităm de măreţia lui Dumnezeu şi privim la împrejurări, devenim temători. Trebuie să ne amintim că Dumnezeu este mai mare decât orice încercări sau provocări cu care s-ar putea să ne confruntăm. Dumnezeul care a creat universul are toată puterea de a acţiona în numele nostru.
4. Isaia 52:7 spune: „Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: "Dumnezeul tău împărăţeşte!“ Explicaţi acest verset şi remarcaţi cum se leagă de Răscumpărătorul.
„Vestea Bună“ este mesajul mântuirii, care vine prin Domnul Isus Cristos. În timp ce clasa dvs. prezintă gânduri sau parafrazări ale acestui verset, îndrumaţi grupul să se concentreze asupra bucuriei pe care mesajul mântuirii prin Cristos îl aduce celor pierduţi şi aflaţi în moarte. Ca şi urmare imediată, întrebaţi-vă clasa prin ce fel de modalităţi specifice poate fi adusă „Vestea Bună“ celor nemântuiţi.
5. Capitolul 53 descrie moartea de substituire a Robului în numele lui Israel şi a tuturor oamenilor. În versetul 5, ce înseamnă expresia „Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El“?
Această expresie recapitulează tema capitolului 53: Robul fără nicio vină a murit în locul celui vinovat. Cristos nu a murit pentru ca să devină martir, nici ca să devină un exemplu de vitejie şi nici doar ca să-Şi demonstreze iubirea. Ci, mai degrabă El a murit pentru că noi toţi am fost vinovaţi. Pedeapsa pentru păcatele noastre a fost aplicată lui Cristos şi El a plătit preţul păcii şi împăcării noastre cu Dumnezeu.
Arătaţi că termenul „pedeapsă“ menţionat nu este pedeapsa unui părinte iubitor, ca şi pedeapsa pe care Domnul o administrează poporului Său, ci este un act de justă răsplătire şi mânie, un act care se răzbună asupra păcatului. Prin această pedeapsă, mânia divină este domolită, dreptatea divină este satisfăcută, iar pacea înfăptuită.
6. De-a lungul anilor, Ierusalimul a fost un oraş lovit, distrus de popoare străine. Ce se va întâmpla Ierusalimului în Împărăţia de O Mie de Ani a lui Mesia? (Isaia 54:11-47).
Domnul va restaura oraşul şi va reconstrui Noul Ierusalim pe o fundaţie de safir cu turnuri de rubin şi ziduri din pietre preţioase (v.11-12; vezi şi Apoc.21:10-27). Israeliții vor trăi în credinţă, bucuroşi să primească învăţăturile Domnului (v.13). De asemenea, întrucât se vor întoarce la Domnul, nicio teamă nu va cădea asupra lor (v.14). Cei care vor încerca să le facă vreun rău vor fi distruşi (v.15-17).
7. În capitolul 55, binecuvântările făgăduite ale mileniului pentru Israel se extind dincolo de graniţe către Neamuri. Invitaţia din acest capitol a Robului lui Dumnezeu este de a veni (v.1-5), de a vedea (v.6-13) și se încheie în capitolul următor, cu invitația de a se închina (v.1-8). Ce imagine artistică specifică este folosită în versetele 1-2 ale capitolului 55 şi care este mesajul dat?
Imaginea este aceea a unui om care are prilejul de a merge la piaţă pentru a cumpăra ceea ce doreşte fără plată. Mesajul profetului este că oamenii nu trebuie să-şi irosească eforturile pentru ceva care nu satisface din punct de vedere spiritual – este fără sens a investi timp şi energie în lucruri care în final nu sunt benefice sufletului. Sensul care trebuie arătat este acela că este posibil, chiar în zilele noastre, să fim atât de prinşi de aspectele de ordin material şi fizic ale vieţii, încât îi pierdem întreg scopul.
8. Capitolul 56 se încheie cu o acuzaţie a paznicilor spirituali ai lui Israel. Profetul îi condamnă printr-o ironie usturătoare, folosind caracterizări precum „orbi“ şi „ignoranţi“, făcând referire la adresa lor chiar şi prin expresia: „câini lacomi“ pentru că erau neglijenţi şi epuizaţi din cauza satisfacerii propriilor lor pofte. Potrivit cu Isaia 56:12, ce presupunere falsă era susţinută atât de paznici, cât şi de popor, în general? Ce avertisment ni se dă astfel pentru zilele noastre?
Paznicii spirituali şi poporul însuşi au presupus în mod eronat că toate lucrurile aveau să continue aşa cum erau, şi nu acordau atenţie avertismentelor profetice care le erau date. La fel, în zilele noastre, unii nu vor să ia în considerare apropiata judecată a lui Dumnezeu şi neglijează oferta Lui de mântuire. În schimb, ei continuă cu viaţa lor de zi cu zi, presupunând că ziua următoare va fi întocmai ca şi cea dinainte. Problema este că nimeni nu poate să fie sigur pe ziua de mâine. Fiecare persoană trebuie să fie gata să-l întâlnească pe Dumnezeu astăzi!
9. Capitolul 57 continuă plângerea profetului cu privire la idolatria poporului, pe care a descris-o ca fiind adulter şi prostituţie spirituală. Poporul a adoptat aspecte ale culturilor păgâne din jurul lor, practicând vrăjitoria, magia şi aversiuni sexuale. De asemenea, poporul a încheiat alianţe cu naţiuni păgâne şi a crezut în acestea pentru protecţie în loc să-l caute pe Dumnezeu. Potrivit versetului 13, care avea să fie rezultatul acestei încrederi greşite?
Când veneau furtunile, idolii lor aveau să fie spulberaţi ca pleava. Idolii erau „deşertăciuni“, ceea ce înseamnă „nimic“. Idolii nu erau capabili să ofere nici un fel de izbăvire.
Discuţia cu clasa se poate axa pe faptul că idolii sunt orice fel de lucruri care fură devotamentul ce îi aparține lui Dumnezeu. Întrebaţi ce lucruri pot să devină idoli în zilele noastre. Sugestiile pot să includă bani, prestigiu, prieteni, educaţie, poziţie socială, etc. În vreme de necaz, idolii nu pot să ofere nici protecţie, nici izbăvire. Oricum, dacă facem din Domnul nădejdea şi adăpostul nostru, atunci nu avem de ce să ne temem.
10. După condamnarea idolilor, rămăşiţei evlavioase i s-a oferit încurajare. În Isaia 57:15, cine l-a determinat pe „Cel Preaînalt“ să făgăduiască înviorarea? Ce mare lecţie a vieţii spirituale ni se descoperă prin aceasta?
Cei care îl abordează pe Domnul prin căinţă şi umilinţă se vor bucura de binecuvântările Lui. Lecţia este aceea că înviorarea vine doar pentru cei care sunt umili şi zdrobiţi înaintea lui Dumnezeu. Înviorarea este revărsată peste cei care lasă deoparte orice s-ar putea să capete întâietate faţă de Dumnezeu, peste cei care găsesc o totală şi reînnoită dependenţă de Însuşi Domnul.
11. În capitolul 58, profetul i-a certat pe aceia care practicau închinarea falsă sau prefăcută şi a arătat care sunt binecuvântările adevăratei închinări. În umblarea noastră creştină, trebuie să avem grijă ca închinarea noastră la Dumnezeu în biserică să nu devină o formalitate sau un exerciţiu mecanic. Care sunt câteva dintre modalităţile prin care putem să păstrăm autentică şi proaspătă închinarea noastră?
Permiteţi clasei dvs. să vină cu sugestii specifice. Acestea ar putea să includă: faptul de a fi siguri că nimic nu împiedică legătura dintre noi înşine şi Dumnezeu, să oprim intenţionat distragerile, să venim cu inimi sincere, nu doar pentru a fi văzuţi, să petrecem timp în rugăciune înainte şi după serviciile de închinare, să cerem ajutorul Domnului pentru a rămâne concentrați. Trebuie arătat faptul că adevărata închinare este o chestiune a inimii, aşa că trebuie să fim siguri că inimile noastre sunt pregătite pentru închinare.
Judecata lui Dumnezeu în privinţa lui Israel prefigurează ce se va întâmpla în Ziua Finală a Domnului când toate popoarele vor fi judecate. Atunci „va veni un Răscumpărător pentru Sion“ (Isaia 59:20), iar împărăţia Lui glorioasă va fi întemeiată. Poporul „ales“ al lui Dumnezeu va fi, de asemenea, poporul „curăţit“ al lui Dumnezeu, iar slava lui Mesia şi a Domnului lor va radia de pe Muntele Sionului.
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}