VERSET DE MEMORAT: „Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!“ (Ioel 2:12)
Deşi data profeţiei lui Ioel este incertă, se presupune că Ioel a fost unul dintre profeţii mici timpurii, întrucât atât Amos, cât şi Isaia au împrumutat imagini artistice şi citate din profeţia lui Ioel. O altă cheie referitoare la vremea lui Ioel se găseşte în referirile sale la duşmanii lui Iuda: Egipt, Edom, Tir, Sidon şi Palestina – şi care, de fapt, este Filistia (Ioel 3:4,19). Cu toate că Ioel a văzut dinainte şi a profeţit robia lui Israel, nu a fost făcută nicio menţiune cu privire la sirieni, babilonieni sau asirieni; dacă ar fi fost menţionaţi, ar fi indicat o dată mai târzie.
Împrejurările care au determinat această profeţie a inclus urgia lăcustelor şi seceta care a urmat, focul şi foametea. Ioel a început cu o chemare adresată bătrânilor de a-şi aduce aminte dacă o astfel de calamitate căzuse vreodată peste ei înainte. Rezumatul argumentului său a fost că urgia lăcustelor era judecata lui Dumnezeu. Ioel a creionat o analogie între distrugerea naturală a urgiei lăcustelor şi „Ziua Domnului“, arătând că prima calamitate va fi nimic în comparaţie cu cea de-a doua. Oastea lăcustelor era o ilustraţie grafică a viitorilor invadatori care aveau să fie trimişi ca judecată. Totuşi, potrivit cu adevărul harului şi îndurării lui Dumnezeu, iminenta judecată putea fi îndepărtată prin pocăinţă adevărată.
Ioel a chemat poporul la pocăinţă, începând cu oamenii în vârstă sau cu bătrânii din ţară. El i-a îndemnat să se smerească cu sinceritate, nu doar în formă exterioară, şi să plângă cu amărăciune, asemenea unei soţii tinere din pricina morţii premature a soţului ei. Următorul lucru pe care i-a îndemnat să-l facă a fost să se anunţe o zi naţională de post şi rugăciune, implorându-l pe Domnul pentru îndurarea Sa.
Jertfele de mâncare şi băutură (grâul şi vinul) nu se mai aduceau la slujbele de la Templu datorită imensei distrugeri a recoltelor şi viilor. Astfel de ritualuri religioase constituiau mijloacele prin care poporul menţinea o relaţie corespunzătoare cu Dumnezeu. Chiar şi vitele şi oile erau afectate, întrucât căutau zadarnic locuri în care să pască.
Esenţa mesajului lui Ioel a fost un apel urgent la pocăinţă, pentru că Ziua Domnului avea să fie mult mai groaznică decât distrugerea provocată de lăcuste. Făgăduinţele restauării ţării lor şi amânarea invaziei oştilor străine au fost făcute naţiunii, dacă israeliţii aveau să se întoarcă la Domnul din toată inima (Ioel 2:12-13).
Al doilea capitol a oferit frumoasa promisiune a lui Dumnezeu de a turna Duhul Lui peste orice făptură în zilele din urmă. Petru s-a referit la profeţia lui Ioel în Ziua Cincizecimii şi a arătat că Domnul împlinise această profeţie chiar înaintea ochilor lor (F.Ap. 2:16-18).
Unele dintre făgăduinţe au descris evenimente viitoare, când Ziua Domnului va veni cu toată puterea împotriva duşmanilor lui Dumnezeu. În zilele din urmă, Dumnezeu îi va cruţa pe aceia care s-au întors la El din toată inima, urmând ca Domnul să aducă izbăvirea care a fost făgăduită lui Israel în capitolul 2.
1. Ce calamităţi naturale a descris Ioel în capitolul 1 ca lecţie cu ilustraţii pentru a avertiza poporul lui Dumnezeu cu privire la judecata care urma să vină?
O severă calamitate a lăcustelor (Ioel 1:4), urmată de o foamete (Ioel 1:10) şi de un foc (Ioel 1:19). Ioel a folosit teribila distrugere şi pierdere pentru a ilustra starea care avea să însoţească Ziua Domnului. Este de înţeles că răspândita distrugere a vegetaţiei a cauzat foametea, recoltele existente fiind distruse împreună cu sămânţa pentru viitoarea însămânţare. Focul menţionat în versetul 19 se poate să fi fost o calamitate separată sau poate să fie o referire la evenimente viitoare. Nu este întotdeauna clar când Ioel face referire la întâmplări din vremea lui sau la evenimente apocaliptice.
2. În capitolul 1, versetele 13 şi 14, Ioel se adresează preoţilor, care erau conducătorii poporului. Ce i-a instruit Ioel pe preoţi să facă? De ce credeţi că Ioel le-a vorbit preoţilor?
Preoţii au fost sfătuiţi să se smerească şi să plângă pentru situaţia prezentă, să postească, să cheme o adunare de sărbătoare a bătrânilor şi să strige către Domnul. Preoţii erau bătrânii comunităţii şi reprezentanţii poporului în faţa lui Dumnezeu. La ei se privea ca la nişte exemple, iar dacă preoţii aveau să se smerească, să se abţină de la mâncare şi să-l implore pe Domnul pentru îndurare, atunci era de aşteptat ca poporul să facă la fel. Preoţii se făcuseră vinovaţi de căderea în patimi şi de a-l fi părăsit pe Domnul. Cei care au condus poporul la păcat trebuiau să fie primii care să se întoarcă la Domnul şi care să-i conducă înapoi în neprihănire.
3. Cum a descris Ioel Ziua Domnului în capitolul 2?
Ziua Domnului a fost descrisă ca fiind o zi de întuneric, negură mare, nori, foc şi pustiu. Ioel a făcut aluzie la o armată care va alerga precum caii, care va bubui cu zgomotul unui foc mistuitor şi care va distruge totul în cale. După cum roiurile de lăcuste au umplut cerul acoperind soarele, mărşăluind înainte în şiruri dese şi devorând orice verdeaţă în cale lor, tot aşa, o puternică armată va veni să distrugă totul. Ţara care era aşa de frumoasă, precum Grădina Edenului, va deveni o scenă a devastării complete.
4. Cum ar fi putut poporul să evite acest teribil holocaust? Ce fel de atitudini şi fapte a cerut Domnul?
Ei ar fi putut să evite judecata lui Dumnezeu făcând dovada unei pocăinţe adevărate. Domnul i-a atenţionat să se pocăiască cu seriozitate şi sinceritate, să-şi sfâşie inimile nu hainele şi să cheme Numele Domnului ca să capete îndurare. Dacă poporul ar fi făcut aşa, să se roage sincer pentru iertare şi izbăvire, Dumnezeu a făgăduit să arate îndurare faţă de ei.
Dumnezeu nu poate niciodată să fie păcălit de aspectul exterior, ci discerne gândurile şi intenţiile inimilor noastre. Într-un anumit moment al istoriei evreieşti, era posibil a se cumpăra îmbrăcăminte gândită şi confecţionată special a fi sfâşiată. Era vorba despre îmbrăcămintea pentru jelit. Cei care îşi sfâşiau uneori îmbrăcămintea în public o făceau cu intenţia de a fi văzuţi şi admiraţi pentru aparenta lor religiozitate, dar lucrul acesta nu avea cum să-l păcălească pe Dumnezeu.
Discutaţi cu grupul dvs. la ce dovezi putem să ne aşteptăm a vedea atunci când oamenii se întorc la Dumnezeu din toată inima lor. S-ar putea ca sugestiile clasei să fie: rugăciunea, lacrimile de mâhnire, dorinţa de a părăsi un mod de viaţă greşit, frecvenţa la biserică, restituiri de obiecte sau valori, etc.
Întrebaţi clasa dvs. ce ar putea să facă Dumnezeu în vieţile oamenilor care cu adevărat pornesc la această acţiune. Scoateţi în evidenţă faptul că Dumnezeu va ierta şi că Duhul Lui va aduce mărturie cu privire la acea iertare. Persoana respectivă va avea parte de ajutorul lui Dumnezeu pentru a trăi cu dreptate, şi adeseori Dumnezeu începe să pregătească temeinic împrejurările şi situaţiile pentru slava Lui. S-ar putea ca clasa dvs. să aibă de împărtăşit unele întâmplări personale legate de modul în care Dumnezeu a lucrat pentru ei, după ce au fost mântuiţi.
5. Ce făgăduinţe fizice a făcut Domnul poporului dacă avea să se întoarcă la El din toată inima? (Ioel 2:18-27).
Dumnezeu a promis să îi aprovizioneze din nou cu hrană, să le satisfacă nevoile, să-i alunge pe duşmani şi să le restaureze reputaţia printre naţiunile păgâne. În contrast cu imensa distrugere şi profunda întristare, care avea să vină peste ei, Dumnezeu a făgăduit că le va da înapoi ploile atât de necesare şi că îi va binecuvânta cu recolte atât de bogate încât vor strânge roade şi pentru anii în care lăcustele i-au ruinat. Întrucât invadatorii au comis astfel de lucruri mari (asta doar în ochii lor), Dumnezeu avea să-i smerească şi să-i alunge pe un pământ pustiu, şi nicidecum pe drumul pe care ei veniseră.
Ioel revine la metafora cu lăcustele atunci când vorbeşte despre „duhoare“ (Ioel 2:20). Când un roi de lăcuste a fost aruncat înspre mare, iar după aceea a murit înainte de a ajunge la ţărm, trupurile lor putrezite în apă a determinat formarea unui miros groaznic. Uneori fluxul aducea mormane de lăcuste moarte la ţărm, ceea ce dădea naştere la boli şi aducea moartea. În acelaşi fel, acei războinici care s-au proslăvit prin biruinţa lor asupra lui Israel aveau să fie aruncaţi şi distruşi de Dumnezeu.
6. Ce făgăduinţe spirituale a promis Domnul poporului dacă avea să se pocăiască de păcatele lor? (Ioel 2:28-29).
Dumnezeu a făgăduit să îşi reverse Duhul Său peste tot poporul, indiferent de vârstă, gen sau statut social. După tot ceea ce Domnul a promis că va face pentru ei, pe tărâm natural, El a continuat cu făgăduinţe spirituale de restaurare şi cu un belşug al binecuvântărilor Sale. Duhul lui Dumnezeu avea să nu mai fie mult timp rezervat doar pentru câţiva aleşi, ci toţi puteau să se aştepte şi să nădăjduiască în umplerea Lui. Dumnezeu a intenţionat ca fiecare individ să fie părtaş al binecuvântatului Său Duh Sfânt.
7. Ce judecată a pronunţat Dumnezeu asupra duşmanilor lui Israel şi de ce? (Ioel 3:8)
Dumnezeu a spus că le va vinde fiii şi fiicele în captivitate. El îi va judeca pentru cruzimea pe care au comis-o faţă de poporul Său ales, Israel. Popoarele păgâne au profanat Templul lui Dumnezeu, i-au împrăştiat poporul prin lume şi au vândut băieţi şi fete nevinovate pentru sclavie şi prostituţie.
Astăzi, fii şi fiicele celor care nu ascultă de Dumnezeu s-ar putea, de asemenea, să plătească un preţ. Întrebaţi clasa dvs. în ce fel o lipsă a cunoaşterii valorilor spirituale ar putea să influenţeze generaţiile viitoare. Scoateţi în evidenţă faptul că a eşua în a-l sluji pe Dumnezeu ar putea să aibă consecinţe devastatoare într-o familie.
8. Ce binecuvântări le-au fost făgăduite celor care aveau să se pocăiască şi să creadă în Domnul? (Ioel 2:19-26).
Printre binecuvântările pe care stuenţii dvs. ar putea să le menţioneze sunt: izbăvire de la distrugere, îndepărtarea ocării lor printre popoare, împrăştierea şi umilirea duşmanilor lor, restaurarea vegetaţiei care va asigura hrana pentru „fiarele câmpului“, ploaie pentru ogoarele lor, recolte bogate de grâu şi struguri. Scoateţi în evidenţă la clasă că scopul lui Dumnezeu este descris în versetul 27: poporul va şti că El este Iehova, Dumnezeul lor, că nu există alt Dumnezeu afară de Domnul şi că El îşi va apăra şi susţine poporul ca să nu mai fie niciodată de ocară.
9. Ioel le-a spus despre un dezastru natural pentru a vorbi poporului cu privire la nevoia lor de pocăinţă adevărată. Luați în considerare unele tragedii majore care s-au întâmplat în anii recenţi. Cum puteţi să folosiţi astfel de evenimente pentru a aduce la zi, cu prietenii şi colegii tăi de muncă, subiectul celei de-a doua veniri a lui Cristos?
Evenimente curente, precum: crimele, atacurile teroriste, războaiele şi dezastrele naturale, aduc teamă şi un sens al sfârşitului persoanei în sine. Lucrul acesta poate să constituie o trambulină pentru a se discuta unde anume poate să fie găsită pacea şi siguranţa.
Ziua Domnului se apropie când El se va întoarce pentru a-i judeca pe cei răi şi a-i păstra de o parte pe cei care s-au întors la El din toată inima. O expunere la vedere a zelului religios sau a smereniei nu va fi îndeajuns, fiindcă Dumnezeu este în stare să distingă adevărata pocăinţă de ceea ce este nesincer şi vremelnic. Care este starea inimii tale astăzi?
%402x.svg){kind=icon}
%402x.svg){kind=icon}